ICCJ. Decizia nr. 596/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 596/2010
Dosar nr. 4574/85/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 673/2006 a Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte acţiunea astfel cum a fost precizată formulată de A.I. şi P. în contradictoriu cu SC D.G.N. Târgu Mureş care a fost obligată la 8900 lei contravaloarea a două proteze auditive şi 2000 lei daune morale pentru reclamantul A.I. şi la plata daunelor morale de 25.000 lei către reclamanta A.P.
S-a reţinut de instanţă, că la 28 iulie 2003 în locuinţa reclamanţilor a avut loc o explozie cauzată de infiltraţiile de gaz metan şi ca urmare, reclamanta A.P. a suferit arsuri de gradul II – IV pe aproximativ 28% din suprafaţa corpului şi faţă, reclamantului A.I. i-a fost diminuat auzul, iar locuinţa şi bunurile acestora au suferit degradări.
La data de 28 august 2008 între părţi a intervenit o convenţie prin care pârâta i-a despăgubit pe reclamanţi pentru distrugerea imobilului, pentru bunurile materiale şi cheltuielile de spitalizare, rămânând în discuţie despăgubirile cuvenite reclamantei pentru însănătoşire, şi daunele morale cuvenite reclamantului.
Prin Decizia civilă nr. 346 A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admis apelul reclamantelor împotriva sentinţei nr. 673/2006 care a fost schimbată în parte numai sub aspectul daunelor morale acordate reclamanţilor, care au fost stabilite la 20.000 lei pentru A.I. şi la 50.000 lei pentru A.P. şi a cheltuielilor de judecată stabilite la 18.259 lei. Celelalte dispoziţiuni ale sentinţei fiind menţinute, Curtea a respins ca nefondat apelul pârâtei, care a fost obligată şi la cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamantul a rămas în urma accidentului cu o infirmitate de 30% a acuităţii auditive şi a suferit o puternică traumă psihică, despăgubirile morale acordate de instanţa de fond nereprezentând o reparaţie echitabilă.
La acordarea daunelor morale fixate reclamantei s-a avut în vedere suferinţele fizice şi psihice suportate de acesta în cele 110 zile de îngrijiri medicale, infirmitatea permanentă de 20%, prejudiciul estetic şi necesitatea compensării frustrărilor impuse de imposibilitatea participării la viaţa socială în aceleaşi condiţii ca acelea dinaintea accidentului.
Celelalte motive de apel ale reclamanţilor cât şi apelul pârâtei au fost respinse, concluzionându-se că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a probelor şi aplicare a dispoziţiunilor legale.
Prin Decizia nr. 3324 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile reclamanţilor şi al societăţii pârâte împotriva deciziei nr. 344/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia care a fost casată cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a constatat că repararea prejudiciului trebuie să asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-i-se situaţia anterioară faptei prejudiciabile iar în cazul în care victima trebuie să depună un efort suplimentar, este necesar să primească un echivalent al acestui efort la care a fost obligată prin fapta culpabilă.
S-a apreciat că în speţă partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi în situaţia în care ulterior realizează aceleaşi venituri sau chiar mai mari, dacă se dovedeşte ca datorită infirmităţii este nevoită să facă un efort suplimentar care în final conduce la accelerarea uzurii fizice şi la cheltuieli suplimentare.
În speţă, instanţele au refuzat reclamantului acordarea unor despăgubiri periodice, cu motivarea că acesta a realizat după accident venituri sporite, fără a se fi preocupat să stabilească dacă aceste venituri sunt rodul unui efort suplimentar al reclamantului şi nici dacă infirmitatea reclamantei A.P. este de natură să impună un efort suplimentar pentru activitatea în gospodărie ori dacă nu cumva aceasta este nevoită să recurgă la ajutorul altor persoane. În privinţa daunelor materiale pentru intervenţiile chirurgicale la care reclamanta urmează a fi supusă, s-a apreciat că probatoriile sunt contradictorii şi că instanţele fără nicio motivaţie au adoptat punctul de vedere al institutului de medicină legală, refuzând acordarea despăgubirilor solicitate şi lipsind-o astfel de speranţa remedierii prejudiciului estetic, înainte de adâncirea probatoriilor, eventual prin efectuarea unei expertize de către o comisie medicală, din care să facă parte şi specialişti în chirurgia plastică.
S-a considerat de asemenea că instanţele fără un suport probator solid au refuzat reclamanţilor acordarea despăgubirilor aferente medicaţiei şi materialelor sanitare şi au respins petitul privind suma de 8.000 Euro şi 1.500 lei reprezentând economii aflate în casă la momentul producerii incendiului.
După rejudecarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 340/2008 a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat SC E.O.N.G. să plătească reclamantei A.P. contravaloarea în lei a sumei de 1.200 Euro la data plăţii efective, reprezentând medicamente, 100.000 lei daune morale şi suma de 250 lei lunar despăgubire, începând cu data hotărârii şi până la încetarea stării de incapacitate de a munci.
Aceeaşi pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului A.I. a 30.000 lei daune morale şi suma de 250 lei lunar, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea incapacităţii de a munci de 30%.
Celelalte cereri formulate de reclamanţi au fost respinse, pârâta fiind obligată la plata sumei de 25.141 lei cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.
Tribunalul a reţinut că în minuta încheiată la 28 august 2003 împreună cu reprezentanţii pârâtei şi ai A. SA nu se face referire la existenţa vreunei sume de bani ce s-ar fi aflat în locuinţă, iar la 21 octombrie 2003, reclamantul a încasat despăgubirile, declarând că nu mai are pretenţii decât pentru daunele morale, astfel că au fost considerate nedovedite pretenţiunile privitoare la banii avuţi.
Despăgubirile materiale solicitate au fost acordate, după cum au fost dovedite şi s-a reţinut ca fiind parţial întemeiată cererea referitoare la despăgubirile periodice – la nivelul unui salariu minim stabilit pe economie, pentru angajarea unei persoane care să-i ajute la muncile necalificate pe care nu le pot efectua ori le efectuează cu dificultate.
Prin Decizia nr. 174 A din 31 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamanţii A.I. şi A.P. împotriva sentinţei nr. 340 din 31 martie 2008 a Tribunalului Sibiu – pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării SC E.O.N.G.D. SA la plata sumei de 8.000 euro în lei la valoarea plăţii efective şi a sumei de 1.500 lei reprezentând banii săi plus suma de 15.000 lei contravaloarea intervenţiilor chirurgicale ale reclamantei A.P.
Menţinând celelalte dispoziţiuni ale sentinţei, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul SC E.O.N.G.D. SA pe care a obligat-o să plătească reclamanţilor şi suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Instanţa de apel având în vedere recomandările instanţei de recurs precum şi probele administrate în completare, a reţinut că într-adevăr reclamanţii aveau la momentul exploziei economii cash în casă 1.500 lei şi 8.000 Euro, care au fost arşi – parte din acestea destinate restituirii unui împrumut.
S-a apreciat totodată că în condiţiile în care prejudiciul estetic al reclamantului este probat, iar adresa medicului primar în chirurgie plastică avea suficiente argumente asupra posibilităţii ameliorării prejudiciului estetic al reclamantei prin intervenţii chirurgicale seriate, al căror cost a fost apreciat la 10.000 – 15.000 lei, avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală INM Bucureşti nu este concludent, deoarece înlătura orice speranţă legitimă a reclamantei de a înlătura sau diminua prejudiciul estetic.
Instanţa de apel a înlăturat motivele de apel ale societăţii pârâte referitoare la caracterul exagerat al daunelor morale acordate reclamanţilor – considerând că acestea sunt echitabile şi rezonabile în raport de urmările accidentului atât sub aspectul suferinţelor la care au fost supuşi cât şi a imposibilităţii de a mai reveni la situaţia anterioară, datorită infirmităţilor estetice şi a efortului suplimentar pe care trebuie să-l depună, de natură a accelera uzura fizică.
Aceleaşi argumente au stat şi la baza acordării despăgubirilor periodice, instanţa înlăturând ca fiind irelevantă împrejurarea potrivit căreia explozia ar fi fost urmarea unei culpe levissima şi nu a unei fapte ilicite.
Împotriva deciziei nr. 174 A/2008 a declarat recurs SC E.O.N.G.D. SA motivat în drept potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului societatea pârâtă afirmă că acordarea sumei de 8.000 Euro şi 1.500 lei ca fiind bani arşi este lipsită de temei legal, deoarece nu s-a probat existenţa lor în imobil, iar probele administrate în cel de al doilea ciclu procesual nu au confirmat acest aspect. În aceste condiţii societatea a solicitat cenzurarea deciziei nr. 3234/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Probele administrate nu au confirmat cheltuielile pentru medicamente, pentru materialele sanitare şi suma aferentă intervenţiilor chirurgicale plastice pentru reclamanta A.P., acordate de instanţa de trimitere Tribunalul Sibiu. În timp de 5 ani de la accident reclamanta nu a făcut niciuna din aceste intervenţii pentru a putea fi despăgubită, iar dacă le va efectua ea poate reveni cu o acţiune pentru recuperarea cheltuielilor.
Mai mult, prin demararea procedurilor de încheiere a unui act prin care ambele părţi renunţă la calea de atac a apelului, se prezumă că sumele acordate de tribunal sunt îndestulătoare.
Recursul se constată a fi în cauză nul.
Deşi pârâta îşi întemeiază formal recursul pe dispoziţiunile art. 304 pct. 7 şi 9 în realitate criticile din motivarea acestuia vizează greşeli grave de fapt, decurgând dintr-o interpretare eronată a probelor pe care se întemeiază hotărârea şi care formau obiectul de reglementare al pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. în prezent abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
În raport de motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. – astfel cum au fost limitate prin OUG nr. 138/2000 şi Legea nr. 219/2005 recursul este o cale extraordinară de atac prin care se exercită un control de legalitate a hotărârii şi nu cale de atac devolutivă care să permită rejudecarea fondului, de vreme ce niciuna din ipotezele art. 304 C. proc. civ. nu permite acest lucru.
În speţă, motivele de recurs invocate de societatea pârâtă, se raportează la reaprecierea probelor existente în dosar, punând astfel în discuţie aspectele de netemeinicie a hotărârilor pronunţate – care însă exced limitele controlului pe care instanţa de recurs – în soluţionarea unei căi extraordinare de atac îl poate exercita, faţă de prevederile art. 304 C. proc. civ.
Întrucât motivele de recurs formulate de societatea pârâtă SC E.O.N.G.D. SA nu se încadrează în dispoziţiunile art. 304 pct. 7 şi 9 invocate şi în nicio altă ipoteză prevăzută de art. 304 C. proc. civ., care toate pun în discuţie problemele de nelegalitate şi nu de netemeinicie a hotărârilor, în cauză urmează a se face aplicarea art. 306 C. proc. civ. – constatându-se nul recursul declarat de societatea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Constată nul recursul declarat de pârâta E.O.N.G.D. SA împotriva deciziei nr. 174 A din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 49/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
