ICCJ. Decizia nr. 5379/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5379/2010
Dosar nr. 3808/112/2006
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 02 martie 2009, a fost admisă plângerea formulată de petentul S.V.D. şi, în consecinţă, a fost modificată în parte dispoziţia Primarului municipiului Bistriţa nr. 1574 din 10 octombrie 2006, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 238 mp teren, colorat în roz pe planşa nr. 6 a completării aduse raportului de expertiză întocmit de expertul P.V., identificat cu nr. top. nou 551/1/1, 552/1/1 în C.F. 341 Bistriţa, potrivit variantei V din expertiză tehnică, parte integrantă a prezentei hotărâri.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale actului atacat.
Intimaţii au fost obligaţi să plătească suma de 250 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin Notificarea înregistrată la executorul Judecătoresc M.M. sub nr. 419/2001 şi la Primăria municipiului Bistriţa sub nr. 17725/2001, reclamantul S.V.D., în calitate de moştenitor al foştilor proprietari deposedaţi, a solicitat restituirea în natură a imobilului teren de 628 mp, înscris în C.F. 341 Bistriţa, cu nr. top 551 şi 552 şi pentru diferenţa de teren şi casa demolată despăgubiri.
Potrivit colii evolutive C.F. nr. 341 Bistriţa şi a certificatului de moştenitor nr. 474/1971, imobilul casă de locuit şi teren în suprafaţă de 728 mp, înscris sub nr. top 551 şi 552 a fost proprietatea numiţilor S.V.D. şi S.F. şi a trecut în proprietatea reclamantului cu titlul de moştenire.
In baza Decretului de expropriere nr. 442/1982, poziţia 152 din planul situaţie, a fost expropriată, de la reclamant, suprafaţa de 728 mp teren, din care 320,2 mp construcţii şi 34 mp împrejurimi.
În prezent, potrivit Certificatului privind starea de fapt a imobilului pct. 6, 7, 8, 9 şi 13 şi a raportului de expertiză efectuat de expert tehnic T.B.M., imobilele construcţie - casă de locuit şi anexe gospodăreşti au fost demolate în întregime, iar terenul este ocupat de blocul de locuinţe nr. 25, în suprafaţă de 110 mp, curtea blocului 60 mp, loc de joacă 284 mp şi garaje, construcţii provizorii în suprafaţă de 4 mp.
Schimbarea formei de proprietate a fost evidenţiată în documentele de publicitate imobiliară în anul 1992, cu ocazia întăbulării blocului de locuinţe înainte menţionat, când a fost dezmembrată parcela cu nr. top nou 551/2 şi 552/2, având suprafaţa de 110 mp şi transcrisă într-o altă coală funciară, cealaltă parcelă cu nr. top nou 551/1 şi 552/1 cu suprafaţa de 628 mp rămânând înscrisă în aceeaşi carte funciară, însă în proprietatea Statului român.
Prin Dispoziţia nr. 1574 din 10 octombrie 2006 a Primarului municipiului Bistriţa, a fost stabilită calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a petentului S.V.D. pentru imobilul casă de locuit şi teren în suprafaţă totală de 728 mp, care a fost situat în Bistriţa, identificat în C.F. 341 Bistriţa, nr. top 551 şi 552 iniţial.
S-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 74 mp, ocupată de garaje, construcţii provizorii, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert tehnic T.B.M. şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri achitate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafaţă de 654 mp şi casa de locuit, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare. Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea evaluării imobilului a cărui restituire nu este posibilă.
S-a instituit în sarcina reclamantului obligaţia rambursării sumei de 37 dolari SUA, la cursul oficial al BNR din data plăţii, reprezentând despăgubirea actualizată încasată în anul 1983, pentru suprafaţa de 74 mp, care se restituie în natură, în contul colector 50.53 „Disponibil din sume colectate reprezentând despăgubiri restituite în baza Legii nr. 10/2001", deschis la Trezoreria municipiului Bistriţa.
S-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 654 mp şi casa de locuit, ca nefiind posibilă, întrucât construcţiile au fost demolate în întregime, iar terenul este ocupat integral de blocul de locuinţe nr. 25, alee de acces şi parcare aferentă blocului loc de joacă pentru copii.
Concluziile expertului tehnic P.V. confirmă parţial temeinicia pretenţiei reclamantului, îndreptăţit la o reparaţie superioară celei din dispoziţia atacată.
În litigiu nu se află suprafaţa de 110 mp pe care s-a edificat blocul de locuinţe de la nr. adm. 25, respectiv scara A, terenul având afectaţiunea fixată prin expropriere şi menţinută pe parcursul timpului prin construirea acestuia.
Deşi se reclamă restituirea în natură a porţiunii de 299 mp având destinaţia loc de joacă pentru copii, evidenţiată ca atare în schiţele întocmite de expert şi ataşate la dosar f. 294-297, pretenţia nu poate fi satisfăcută întrucât regimul juridic al acesteia se circumscrie efectelor art. 11.3 din HG nr. 250/2007, care defineşte imobilele libere ce pot fi retrocedate în înţelesul Legii nr. 10/2001: „care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea", în deplină concordanţă cu concluziile expertului tehnic referitoare la amplasarea locului de joacă pe terenul fosta proprietate a reclamantului, cu ocazia cercetării locale întreprinse la data de 05 octombrie 2007 s-a concluzionat că lucrarea tehnico-edilitară „loc de joacă" ocupă funcţional suprafaţa respectivă [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001], fiind exploatată ca atare de vreme ce amenajările recente s-au produs, fiind montate tobogane noi. Apărarea pârâţilor potrivit căreia investiţiile în reamenajare nu au vizat integral locul de joacă întrucât terenul este litigios, departe de a reprezenta o circumstanţă atenuată în îndeplinirea obligaţiilor de a respecta drepturile membrilor comunităţii locale, apare credibilă în contextul economic actual. întrebuinţarea conformă destinaţiei, loc de joacă a fost sesizată şi în procesul verbal de cercetare la faţa locului. Ca atare, porţiunea de teren în discuţie este exclusă de la restituirea in natură.
Cu toate că prin dispoziţia atacată s-a dispus retrocedarea suprafeţei de 79 mp ocupată în prezent de parte dintre garajele deţinute de locuitorii blocului de locuinţe, instanţa a apreciat că este teren liber, în optica Legii nr. 10/2001, întreaga suprafaţă de 238 mp colorată cu roz pe Planşa nr. 6 a completării raportului de expertiză întocmit de expert P.V., identificată cu nr. top noi 551/ 1/1, 552/1/1 din C.F. 341 Bistriţa, potrivit variantei V din completarea raportului de expertiză tehnică.
Porţiunea descrisă include atât terenul ocupat de garaje, cât şi parte din aleea de acces din lateral şi spatele blocului de locuinţe. Ea nu poate fi apreciată ca un teren amenajat pentru uzul şi utilitatea localităţii, exclus de la restituirea în natură prin voinţa legiuitorului consacrată prin dispoziţiile art. 10.3 din HG nr. 250/2007, întrucât aleea de acces şi curtea blocului au o suprafaţă ce excede utilizării fireşti, apreciată ca atare luând în calcul o lăţime a aleii de acces de 4 metri în lateral şi spatele blocului. Textul legal evocat obligă la verificarea destinaţiei actuale a terenului solicitat pentru a nu afecta căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte asemenea) însă nu condiţionează menţinerea întinderii acestora, atunci când este apreciată ca excesivă. într-o atare situaţie este evident că prioritară este restituirea proprietăţii pierdute abuziv.
Prin Decizia civilă nr. 246 din 9 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus respingerea apelului formulat de reclamantul S.V.D. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 2 martie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, ca nefondat.
A fost admis în parte apelul declarat de Primarul Municipiului Bistriţa Năsăud şi Municipiul Bistriţa împotriva aceleiaşi sentinţe care a fost schimbată în parte, în sensul că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul casă de locuit şi suprafaţa de 490 mp teren, situat în municipiul Bistriţa, înscris în C.F. nr. 341 Bistriţa nr. top 551 şi 552, sub condiţia restituirii în valoare actualizată, a despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei; a fost respinsă cererea reclamantului apelant de obligare a pârâţilor apelanţi la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
1. Imobilul casă de locuit şi teren în suprafaţă de 7928 mp, situat în Bistriţa, identificat cu nr.top 551, 552, în C.F. nr. 341 Bistriţa a aparţinut soţilor S.D. şi S.F.
2. Reclamantul S.V.D. este moştenitorul legal exclusiv al celor doi proprietari tabulari, calitate justificată prin certificatul de moştenitor nr. 474/1971, emis de notariatul de Stat Judeţean Bistriţa Năsăud.
3. Prin efectul Decretului de expropriere nr. 442/1982, imobilul identificat mai sus a trecut în proprietate de stat, în scopul realizării zonei de locuinţe „Ştefan cel Mare" din Municipiul Bistriţa.
4. Casa de locuit expropriată a fost integral demolată, iar pe teren s-a construit blocul de locuinţe nr. 25 din Bistriţa.
5. În anul 1992, corpul funciar identificat cu nr. top 551, 552, în C.F. nr. 341 Bistriţa a fost dezmembrat în două parcele, după cum urmează:
- parcela cu nr. top nou 551/1, 552/1, având suprafaţa de 628 mp teren a fost reînscrisă sub A+2, în aceeaşi coală funciară, în favoarea Statului Român (f. 35);
- parcela cu nr. top nou 551/2, 552/2, teren în suprafaţă de 110 mp a fost comasată cu nr. top 8031/1 şi transcrisă în C.F. nr. 5476 în favoarea locatarilor blocului 25, Bistriţa.
Prin notificarea înregistrată cu nr. 17715 din 01 august 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 628 mp şi despăgubiri aferente casei demolate şi diferenţei de 110 mp teren (f. 34).
Prin Dispoziţia nr. 1574 din 10 octombrie 2006, Primarul municipiului Bistriţa a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, constând în: restituirea în natură, în limitele suprafeţei de 74 mp teren, ocupată de garaje, şi despăgubiri pentru diferenţa de 654 mp teren şi pentru casa de locuit, terenul fiind integral ocupat de blocul de locuinţe, aleea de acces şi parcare, respectiv loc dejoacă pentru copii (f. 28).
În art. 3 al Dispoziţiei, este stipulată obligaţia rambursării sumei de 37 dolari SUA, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând despăgubirea încasată în anul 1983 pentru suprafaţa de 74 mp teren care se restituie în natură.
Parcela nou formată, cu nr. top nou 551/2, 552/2, având suprafaţa de 110 mp, este în prezent ocupată de blocul de locuinţe nr. 25 din municipiul Bistriţa, construcţie ce are un caracter definitiv.
Parcela cu nr. top nou 551/1, 552/1, înscrisă în C.F. nr. 341 Bistriţa în favoarea Statului Român, cu destinaţia „teren aferent construcţiei", în suprafaţă reală de 618 mp, este ocupat de „curtea blocului" (240 mp), „garaje" (79 mp) şi „loc de joacă pentru copii" (299 mp), conform identificărilor realizate de expertul P.V. prin raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 168-174 dosar).
Răspunzând obiecţiunilor formulate de pârâţii în cauză, prin înscrisul denumit „Completare la raportul de expertiză", expertul tehnic judiciar P.V. precizează că obiectivele identificate pe terenul în litigiu, respectiv locul de joacă pentru copii şi curtea blocului au fost prevăzute în planurile de sistematizare, însă atât locul de joacă pentru copii, cât şi garajele edificate au caracter provizoriu.
În varianta de restituire propusă a luat în considerare 4 m de la colţul blocului, necesari pentru asigurarea accesului la blocul de locuinţe, inclusiv în caz de incendiu, astfel că, în aprecierea expertului, obiecţiunile pe care pârâtul le formulează sub acest aspect sunt nejustificate.
Se propun alte două variante suplimentare de restituire, şi anume: varianta II, însumând o suprafaţă de 395 mp, care exclude curtea blocului şi terenul aflat între garajele auto şi limita topograficului 550; varianta III, însumând 463 mp teren, care exclude aleea de acces şi obligă la restituirea terenurilor până la o distanţă de 4 m de la colţul blocului (p. 225-229 dosar).
La solicitarea instanţei în şedinţa publică din 10 februarie 2007 (f. 245 dosar), acelaşi expert a întocmit o nouă completare a raportului de expertiză tehnică judiciară, propunând restituirea terenului în litigiu în 11 variante, evidenţiate prin înscrisurile de la pag. 285-295, vol. II dosar tribunal.
Curtea a reţinut că din totalul suprafeţei de 728 mp, pretins a fi restituită, suprafaţa de 110 mp este în mod cert afectată blocului de locuinţe de la nr. 25, având, prin urmare, afectaţiunea fixata prin expropriere, astfel că restituirea nu este cu putinţă, împrejurare necontestată în apel.
Rămâne în litigiu corpul funciar identificat cu nr. top nou 551/1, 552/1 în C.F. 341 Bistriţa, identificat de expert ca având destinaţia de curtea blocului, garaje şi loc dejoacă pentru copii.
Reclamantul apelant pretinde restituirea în natură a terenului in suprafaţă de 291 mp, evidenţiat în raportul de expertiză cu destinaţia de loc de joacă pentru copii, însă Curtea a constatat că în mod temeinic prin hotărârea primei instanţe s-a stabilit faptul că lucrarea tehnico-edilitară denumită „loc de joacă" ocupă funcţional întreaga suprafaţă respectivă fiind amenajată şi exploatată ca atare.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcţii noi şi pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Prin dispoziţiile art. 11 pct. 3 din Normele Metodologice pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin HG nr. 250/2007, se conferă entităţii învestite cu soluţionarea notificării plenitudine de competenţă în a aprecia dacă dispune restituirea în natură sau acordă beneficiul celorlalte măsuri reparatorii, în funcţie de necesităţile localităţii privind realizarea planului de urbanism şi realizarea unei investiţii de utilitate publică.
Suprafaţa de teren in litigiu fiind, aşadar, ocupat iar nu liber, în înţelesul textelor de lege mai sus evocate, temeinic prima instanţă a respins cererea de restituire a acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 3 din Norme, apare obligatoriu a se identifica cu exactitate terenul în litigiu şi vecinătăţile şi, totodată, de a se verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces. în cazul în care se constată existenţa pe terenul respectiv a unor căi de acces ori existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane, restituirea în natură se va limita la suprafeţele de teren disponibile sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Printr-o corectă aplicare a acestor dispoziţii, prima instanţă a reţinut a fi liber şi susceptibil de o restituire in natură terenul în suprafaţă de 238 mp, identificat prin raportul de expertiză cu destinaţia „curtea blocului", in aceste limite restituirea fiind de natură a nu afecta accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane şi, totodată, ea asigură calea de acces către blocul de locuinţe, pe o lăţime a aleii de acces de 4 m în lateral şi în spatele blocului.
Prin urmare, Curtea a apreciat că restituirea dispusă de instanţă conform variantei V din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară este una conformă cu dispoziţiile legale incidente.
Procedând la modificarea actului juridic atacat, în privinţa suprafeţei de teren restituite, prima instanţă a omis să hotărască o modificarea corespunzătoare a dispoziţiei Primarului municipiului Bistriţa în partea referitoare la limitele în care urmează a fi stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent [art. 2 lit. b), Dispoziţia nr. 1574/2006], precum şi în partea referitoare la cuantumul obligaţiei de rambursare a sumei reprezentând valoarea despăgubirilor încasate de reclamant la momentul exproprierii (art. 3, Dispoziţia nr. 1574/2006).
Or, in raport cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, apărea obligatorie o dispoziţie expresă a instanţei referitoare la împrejurările mai sus relevate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs succesorii reclamantului decedat D.S., S.D.D. şi S.C.V. şi pârâţii Municipiul Bistriţa şi Primarul Municipiului Bistriţa.
Recursul succesorilor reclamantului vizează în esenţă următoarele aspecte.
În mod greşit au fost interpretate dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 aprobată prin HG nr. 250/2007, deoarece entitatea învestită cu soluţionarea notificării are competenţa de a soluţiona acestea nu discreţionar şi sub pretextul unor lucrări să refuze restituirea în natură, atâta timp cât exproprierea nu s-a efectuat pentru a face loc de joacă pentru copii ci pentru a construi blocuri, fără a afecta suprafaţa solicitată a fi restituită în natură.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că suprafaţa de 537 mp este liberă şi poate fi reconstituită în natură.
În raport cu această situaţie, dispoziţia atacată este netemeinică şi nelegală în partea referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a diferenţei de 537 mp teren, care nu a fost afectată blocului de locuinţe construit în zonă şi pentru care expres s-a dezmembrat suprafaţa de 110 mp, ea fiind în realitate un teren viran pe care neautorizat mai multe persoane şi-au construit provizoriu.
Temeiul de drept invocat de instanţă în realitate susţine ideea restituirii în natură.
Conform art. 11.3 din HG nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 „imobilele expropriate (construcţii şi teren) care sunt libere (care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea sau care nu au fost înstrăinate legal) se vor restitui integral persoanei îndreptăţite.
Prin urmare, sunt supuse restituirii fostului proprietar, imobilele care nu au primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea. Ori, terenul în discuţie este liber el nefiind expropriat pentru amenajări loc de joacă copii.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta solicitând admiterea lui, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei primei instanţe dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 537 mp şi măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 191 mp şi casa de locuit, şi respingerea apelului Primarului municipiului Bihor.
Recursul Municipiului Bistriţa prin primar şi al Primarului Municipiului Bistriţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează în esenţă următoarele:
Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Astfel, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoane îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Conform art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
„În toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării au obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a subfeţei acestora, pentru a nu afecta căile de acces (existent pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări, amenajări şi altele asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare şi alte asemenea. În cazul când se constată astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajării de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale are în vedere aceste suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunităţi, şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi şi grădini publice, pieţe pietonale, ş.a.
Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul proceselor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii investite cu soluţionarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituţile cât şi documentele de amenajare a teritoriului şi de urbanism.
Prin urmare, soluţia este ceea a măsurilor reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren ce excede suprafeţei de 79 mp.
Examinând recursurile părţilor instanţa reţine următoarele:
Recursurile părţilor vizează aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 care trimite completator la dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) din aceeaşi lege.
Astfel, recurenţii succesori ai reclamantului pornind de la premisa caracterului de teren liber, neafectat realizării scopului pentru care proprietatea a fost expropriată solicită restituirea în natură a suprafeţei de 557 mp, care de fapt este un loc viran denumit doar loc de joacă pe care se depozitează gunoaiele din zonă şi prin urmare nu s-a realizat afectaţiunea în vederea realizării exproprierii, în timp ce recurenţii pârâţi solicită restrângerea măsurii de restituire în natură dispusă de instanţa de apel pentru suprafaţa de 238 mp teren, doar la cea dispusă prin dispoziţia de restituire şi pentru diferenţă primind echivalent bănesc.
Deoarece recursurile părţilor vizează aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, urmează a răspunde criticilor formulate printr-un considerent comun.
Pentru a se dispune restituirea în natură, în cazul imobilelor expropriate, cum este cazul în speţă trebuie determinat obiectiv dacă suprafaţa de teren solicitată a fi restituită în natură este teren liber (nu s-a realizat afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea) sau nu, ipoteză secundă care priveşte acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în sensul art. 11 alin. (3) şi art. 10 alin. (3), (4), (5), (6) din Legea nr. 10/2001 şi Normelor de aplicare a acestei lei, corelativ textelor citate.
În cauză, suprafaţa de teren de 299 mp teren, având destinaţia de loc de joacă pentru copii şi ocupând funcţional întreaga suprafaţă respectivă este exclus a fi restituită în natură, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 atâta vreme cât a fost amenajată şi este exploatată ca atare, fiind necesară pentru buna utilizare a lucrării blocului, pentru care s-a dispus exproprierea.
Sub acest aspect recursul succesorilor reclamanţilor este neîntemeiat.
Suprafaţa de 238 mp, identificat prin raportul de expertiză în varianta V, ocupată în prezent de garaje deţinute de locuitorii blocului de locuinţe, şi parte din aleea de acces lateral şi spate la blocul de locuinţe, este un teren liber în sensul legii, deoarece excede ca suprafaţă unei utilizări fireşti a căii de acces a blocului, a căror folosinţă nu este afectată, mai ales că blocul pentru care s-a dispus exproprierea este amplasat la stradă, fiind posibilă intervenţia în caz de urgenţă pentru incendii, reparaţii şi intervenţii, la blocul de locuinţe existent pe teren, loturile, accesul la garajele aflate pe lotul alăturat, precum şi exerciţiul servituţilor legale.
Prin urmare, în limitele configurate existând posibilitatea unei bune utilizări a construcţiei în limitele unor standarde obişnuite excede suprafaţa de 238 mp excede acestei destinaţii şi corect a fost restituită în natură, atâta vreme cât nu afectează nici accesul ori utilizarea normală a spaţiilor subterane.
Faţă de cele reţinute recursurile părţilor - al succesorilor reclamantului calificat de instanţă a aparţine pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi al pârâţilor motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii D.S., S.D.D., S.C.V. şi de pârâţii Municipiul Bistriţa şi Primarul municipiului Bistriţa, împotriva deciziei civile nr. 246/A din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5418/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5305/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
