ICCJ. Decizia nr. 5897/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5897/2010
Dosar nr. 39460/3/2007
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 8.638 din 21 august 2007, Primarul Municipiului Bucureşti a respins cererea - formulată de N.S., în baza Legii nr. 10/2001 - vizând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 130 m.p. situat în Bucureşti, str. Lt. col. D.P. nr. 17 sector 3 şi a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul ce a făcut obiectul notificării şi construcţia aflată pe acest teren la data preluării, ulterior demolată.
La 12 noiembrie 2007, persoana îndreptăţită a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei - în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primar General - să oblige pârâtul a-i restitui în natură terenul ce a făcut obiect al notificării care, susţine reclamantul este un loc viran, neafectat de utilităţi publice.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa nr. 398 din 20 martie 2008 a admis cererea şi anulând în parte dispoziţia atacată, l-a obligat pe pârât să emită o altă dispoziţie, de restituire în natură în favoarea reclamantului a terenului de 142,15 m.p. situat în Bucureşti, str. Col. Dumitru Papazoglu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că terenul nu este amenajat ca "spaţiu verde" şi nu este afectat de detalii de sistematizare, situaţie în care în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, precum şi dispoziţiile art. 10 (1) din acelaşi act normativ.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă care, prin Decizia nr. 63/A din 26 ianuarie 2010, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins ca nefondat apelul pârâtului.
În cauză, a declarat recurs în termen legal pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunţate pe considerentul greşitei restituiri în natură a terenului în condiţiile în care, se arată, la dosar, nu se regăseşte o situaţie juridică clară a imobilului identificat potrivit raportului de expertiză, care să stabilească apartenenţa acestuia la domeniul public sau privat.
La emiterea dispoziţiei, se mai arată, au fost avute în vedere prevederile art. 10.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, conform cărora entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia de a verifica întâi de toate, dacă terenul solicitat nu este afectat de amenajări subterane, conducte de alimentare cu apă, petrol etc. şi altele asemenea, care nu pot fi observate printr-o expertiză ce nu are confirmarea instituţiilor care le administrează.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speţă, din ansamblul probelor administrate rezultă că terenul solicitat pe calea notificării este liber, nefiind afectat de existenţa unor investiţii sau amenajări de utilitate publică, destinate a servi nevoilor comunităţii, şi nici cuprins într-un plan urbanistic general sau zonal.
Astfel, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că terenul în litigiu se prezintă ca un spaţiu verde, neamenajat, nefiind identificate reţele subterane sau supraterane.
De asemenea, probele atestă că într-o primă etapă a analizării notificării, chiar Comisia Internă constituită în vederea soluţionării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a propus restituirea în natură a terenului, pe considerentul că acesta este liber de construcţii şi alte amenajări edilitare.
Ca atare, în mod corect au reţinut instanţele că, în condiţiile în care asupra terenului ce face obiectul notificării nu au fost identificate detalii de sistematizare şi nici nu s-a probat că acesta ar face parte din domeniul public al statului conform art. 2 şi 8 din Legea nr. 213/1998, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a nemişcătorului, în acord cu prevederile art. 9 (1) şi respectiv art. 10 (1) din lege.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar general împotriva Deciziei nr. 63/A din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5891/2010. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5941/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
