ICCJ. Decizia nr. 598/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 598/2010
Dosar nr. 5565/99/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5565/99/2007 la Tribunalul Iaşi, I.M.L., G.O. şi M.E. au solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Iaşi, anularea parţială a deciziei nr. 1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Iaşi prin care le-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor numai pentru terenul în suprafaţă de 110 mp în loc de 274,20 mp care în realitate este suprafaţa lotului B în timp ce pentru loturile A şi C cererea de acordare a măsurilor reparatorii le-a fost respinsă din eroare, motivat de faptul că notificatorul nu avea calitatea de moştenitor al fostului proprietar.
În motivarea contestaţiei reclamanţii au solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul format din două locuinţe, terenul în suprafaţă totală de 905,57 mp situat în Municipiul Iaşi, defalcat în trei loturi de teren; Lotul A în suprafaţă de 255 mp; Lotul B în suprafaţă de 274,20 mp şi lotul „C" în suprafaţă de 376,37 mp.
I.L. a susţinut că autorul I.I.C. i-a transmis prin succesiune şi prin donaţie aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor şi actul de donaţie din 18 decembrie 1959 lotul B, format din terenul în suprafaţă de 274,20 m şi construcţia aflată pe teren, însă prin Decizia nr. 1094/2007 contestată, Primăria Municipiului Iaşi nu i-a acordat despăgubiri pentru construcţia demolată şi întreaga suprafaţă a terenului.
Reclamantul precizează totodată că pentru loturile A şi C despăgubirile au fost solicitate în numele mătuşilor sale G.C. şi M.E., reclamantele în cauză, pe calea unei notificări lămuritoare, depusă ulterior, respectiv la 9 septembrie 2005 la Primăria Iaşi şi că acestea şi-au probat calitatea de succesoare a proprietarilor celor două loturi – I.A. şi I.G. cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4599/1926 de Tribunalul Iaşi precum şi cu certificatele de moştenitor nr. 967/1989 şi nr. 10445/1976.
Ulterior promovării acţiunii, la dosar a fost depusă şi dispoziţia nr. 1088 din 5 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Iaşi prin care s-a respins cererea petenţilor G.C. şi M.E., deoarece acestea nu au formulat notificarea în termen. Şi această dispoziţie a fost contestată, prin precizarea pe care cele două reclamante au făcut-o acţiunii.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa nr. 185 din 4 februarie 2005 a respins excepţia lipsei de legitimare procesuală activă a reclamantelor G.C. şi M.E. şi pe fond acţiunea acestora şi a reclamantului I.M.L. împotriva dispoziţiilor nr. 1094/2007 şi nr. 1088/2007 emise de Primarul Municipiului Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa, a reţinut că I.M.L. a formulat notificarea nr. 195 din 2 noiembrie 2005 numai în calitate de fiu al lui I.C. şi nepot al bunicilor săi I.G. şi I.A. nu şi în calitate de mandatar al celor două mătuşi G.O. şi M.E. la care nu face nici o referire pentru acordarea măsurilor reparatorii, procura acestora dată reclamantului fiind autentificată la data de 9 septembrie 2005, cu mult după data de 14 februarie 2002, data până la care puteau fi formulate notificări în temeiul Legii nr. 10/2001.
Actele dosarului infirmă cererea introductivă a reclamantului I.M.L. potrivit căreia ar fi solicitat despăgubiri în nume propriu pentru lotul B şi prin reprezentarea mătuşilor sale, reclamantele G.O. şi M.E. pentru loturile A şi C. Certificatele de moştenitor depuse de reclamant dovedesc că acesta nu are nici un drept la acordarea măsurilor reparatorii pentru loturile A şi C, proprietatea bunicilor săi I.G. şi I.A., deoarece autorul său a renunţat la succesiunea acestora.
Faptul că reclamantele G.O. şi M.E. sunt succesoarele proprietarilor celor două loturi A şi C nu are nicio relevanţă în acordarea măsurilor reparatorii în temeiul şi în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Acordarea măsurilor reparatorii doar pentru suprafaţa de 255 mp în favoarea reclamantului I.M.L. – prin Decizia nr. 1094/2005 s-a justificat prin aceea că la dosar nu au fost depuse alte acte care să ateste că la data preluării imobilului din lotul B autorul sau deţinea o suprafaţă mai mare decât aceea menţionată în anexa la decretul de expropriere, de natură să înlăture prezumţia prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 106 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de G.O. şi M.E. împotriva sentinţei civile nr. 185 din 3 martie 2009 a Tribunalului Iaşi şi a admis apelul declarat de I.M.L. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestaţia acestuia împotriva deciziei nr. 1094 din 5 iunie 2007 a Primarului Municipiului Iaşi. Modificând dispoziţia nr. 1094/2007 în sensul acordării măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafaţa de 274,20 mp, teren instanţa de apel a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins cererea reclamantului I.M.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că reclamantele G.O. şi M.E. nu au respectat termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost prevăzut succesiv prin mai multe acte normative referitoare la depunerea notificărilor până la data limită de 14 februarie 2002 – prevăzut sub sancţiunea decăderii persoanei, din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Dreptul la despăgubiri trebuie exercitat de persoana îndreptăţită personal sau prin reprezentare în condiţiile art. 67 C. proc. civ. prin procură sub semnătura legalizată, pentru ca notificarea să facă dovada deplină în faţa oricărei autorităţi şi în justiţie asupra respectării termenului.
În speţă, înscrisul sub semnătură privată intitulat „procură" datat din 2001, depus la dosar în faza apelului, este pro causa şi nu probează mandatul dat reclamantului I.M. în condiţiile legii, pentru a se putea reţine că reclamantele G.O. şi M.E. şi-au valorificat dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Notificarea reclamantului I.M.L. nu cuprinde nicio menţiune referitoare la reprezentarea mătuşilor sale pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente loturilor A şi C, reclamantul acesta valorificându-şi dreptul de proprietate în nume propriu pentru lotul B 4 şi ca moştenitor al bunicilor săi pentru loturile A şi C.
Înscrisul sub semnătură intitulat „procura" nu a dobândit data certă în faza administrativă a soluţionării notificării şi nici odată cu cererea de chemare în judecată, deoarece nu a fost alăturat notificării sau acţiunii, el fiind depus pentru prima oară în faza procesuală a apelului. Precizările din notificarea lămuritoare din 9 septembrie 2009, nu le repune pe cele două reclamante în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi de fapt acestea nici nu au formulat un atare capăt de cerere. Ca urmare, şi instanţa de apel a concluzionat întocmai tribunalului, că dispoziţia nr. 1088/2007 emisă de primarul Municipiului Iaşi este legală şi că Legea nr. 247/2005 nu a instituit un nou termen pentru valorificarea dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Cu înscrisurile depuse în dosar reclamantul I.M. a probat că lotul B ce a aparţinut autorului sau avea o suprafaţă de 274,20 mp şi că actul de preluare nr. 452/1962 – nu a menţionat suprafaţa reală a lotului. Ca urmare, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafaţa de 274,20 mp, restituirea în natură a terenului nefiind posibilă, deoarece acesta este afectat de utilităţi publice.
În recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 106 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Primarul Municipiului Iaşi susţine în esenţă că instanţa, în mod nelegal dispus acordarea măsurilor reparatorii pentru reclamantul I.M.L. pentru suprafaţa de 270,20 mp şi nu pentru 110,20 mp cât s-a dispus prin Decizia contestată şi care a avut în vedere suprafaţa evidenţiată în anexă la decretul de expropriere. Se susţine că actul de donaţie datat din 18 decembrie 1959 şi în care se menţionează suprafaţa terenului din lotul B nu este în măsură să înlăture prezumţia prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece este posibil ca între timp să fi intervenit operaţiuni juridice în privinţa unei părţi din teren.
În recursul declarat de toţi reclamanţii şi motivat în drept potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Decizia nr. 106 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi este criticată sub următoarele aspecte:
- Instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat asupra solicitărilor fiecărui reclamant în privinţa măsurilor reparatorii pentru construcţii şi întregul teren.
- Prin hotărârile pronunţate instanţele nu au interpretat corect notificarea din 7 noiembrie 2001 prin care au fost solicitate măsuri reparatorii pentru construcţii şi pentru întreaga suprafaţă a terenului de 905,59 mp atât în nume propriu de către I.M. cât şi în calitatea acestuia de mandatar al mătuşilor sale.
- Procura specială nr. 2727 din 9 septembrie 2005 evidenţiază intenţia declarată a reclamantelor G.O. şi M.E. de a-şi afirma legitimarea procesuală activă în valorificarea dreptului lor de proprietate precedat de un mandat verbal acordat nepotului lor I.M., care a acţionat în formularea notificării în cadrul legal al unui mandat fără reprezentare.
Recursurile sunt nefondate.
Corect instanţa de apel a procedat la schimbarea sentinţei nr. 185 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Iaşi şi a acordat contestatorului I.M.L. măsuri reparatorii aferente suprafeţei de teren de 274,20 mp deoarece autorul sau I.C. deţinea în proprietate în decembrie 1959, aşa cum se evidenţiază în actul de vânzare-cumpărare, în certificatul din 18 decembrie 1959 (fila 41 dosar) în planul de situaţie (aflat la fila 20) coroborat cu actul autentic de donaţie (fila 48 dosar), suprafaţa de teren de 274,20 mp Anexa la Decretul nr. 452/1962 care evidenţiază exproprierea unei suprafeţe de 110 mp nu are relevanţă în condiţiile în care reclamantul a probat întinderea dreptului de proprietate al autorului său, cu actele din dosar iar prezumţia instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 în legătură cu existenţa şi întinderea dreptului de proprietate operează numai în favoarea persoanei îndreptăţite şi în lipsa unor probe contrare în acest sens. De altfel Municipiul Iaşi, singurul interesat, nu a administrat nicio probă care să ateste diminuarea suprafeţei dovedită de contestatorul I.M., prin acte translative de proprietate în perioada 18 decembrie 1959 (data dobândirii terenului de 274,20 mp lot 13 de către I.C.) şi până la exproprierea acestuia prin Decretul nr. 452/1962.
Aşa fiind, corect prin Decizia pronunţată au fost acordate reclamantului I.M. măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor pentru suprafaţa de 274,20 mp.
Reclamantul I.M. nu a solicitat prin notificarea depusă în termenul legal (7 noiembrie 2001) măsuri reparatorii pentru construcţia aflată pe lotul B astfel că prin Decizia nr. 1094 din 5 iunie 2007 contestată acestea nu îi puteau fi acordate decât cu depăşirea şi încălcarea principiului disponibilităţii.
Este adevărat că la punctul 2 din notificare contestatorul I.M.L., în calitate de descendent al lui I.C. şi nepot al bunicilor săi I.G. şi A., a solicitat acordarea măsurilor reparatorii şi pentru loturile A şi C însă acestea nu i-au fost acordate de vreme ce notificarea nu putea semnifica acceptarea succesiunii acestora, atâta timp cât I.C. a renunţat expres la succesiunea autorilor săi, astfel că nici contestatorul nu mai putea avea chemare la succesiunea bunicilor.
Notificarea din 9 septembrie 2005 prin care I.M.L. semnala eroarea făcută la pct. 2 din notificarea iniţială, datată 7 noiembrie 2001, în sensul că a solicitat acordarea măsurilor reparatorii în numele mătuşilor sale G.O. şi M.E. în mod corect a fost lipsită de semnificaţie juridică, nu numai pentru că ea fusese depusă cu mult după termenul limită de 14 februarie 2002 prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 dar şi pentru ca prin conţinutul sau se confirmă încă odată de către I.M. că notificarea din 7 noiembrie 2001 fusese formulată în nume propriu.
Conţinutul acestei notificări din 9 septembrie 2005 precum şi aceleia din 7 noiembrie 2001 – exclud de plano orice intenţie a reclamantului I.M. de reprezentare a mătuşilor sale G.O. şi M.E., astfel că afirmaţia acestuia din motivarea recursului, în legătură cu existenţa unui mandat fără reprezentare, rămâne fără acoperire, în timp ce procura autentică – prin care cele două contestatoare tind să consolideze procurile – înscrisuri sub semnătură privată din martie 2001, sunt nesemnificative atâta timp cât I.M.L. nu a înţeles să-şi exercite mandatul, acţionând în toate fazele procedurii administrative în nume propriu.
Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursurile declarate de reclamanţii I.M.L., G.O. şi M.E. precum şi de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 106 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundate recursurile declarate de reclamanţii I.M.L., G.O., M.E. şi de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei nr. 106 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 599/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 596/2010. Civil → |
|---|
