ICCJ. Decizia nr. 599/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 599/2010
Dosar nr. 6694/99/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 687 din 14 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a dispus admiterea în parte a cererii formulate de reclamanţii F.I. şi F.T. în contradictoriu cu pârâtul Primarul oraşului Târgu Frumos.
S-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1883 din 1 august 2007 a Primarului oraşului Târgu Frumos.
S-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 1137 mp delimitată de punctele 1, 2, 3, 8, 7, 9, 1, în raportul de expertiză tehnică ing. C.V. (plan de situaţie – anexa 1) bun situat în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi.
S-a dispus acordarea de despăgubiri reclamanţilor în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 1363 mp situată în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi.
Reclamanţii au fost obligaţi să achite în contul expertului tehnic ing. C.V. diferenţa de onorariu de 500 Ron.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1883 din 1 august 2007 a Primarului oraşului Târgu Frumos s-a respins notificarea nr. 74/2001 înregistrată sub nr. 2269/2001 la Prefectura judeţului Iaşi, motivat de faptul că notificatorul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, respectiv a suprafeţei de 2500 mp situat în Târgu Frumos.
Tribunalul a reţinut că reclamanţii au calitatea de persoană îndreptăţită la restituiri conform art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 18 octombrie 1954.
Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare din 18 octombrie 1954, (f. 5 dosar fond) Tribunalul a reţinut că F.I. şi I.F. (tatăl reclamantului F.T.) au dobândit în proprietatea suprafaţa de 25 de ani (14 prăjini) loc de casă situat în vatra satului Târgu Frumos, comuna Târgu Frumos, identificat de experţi pe baza vecinătăţilor trecute în actul de vânzare-cumpărare ca fiind delimitat de punctele 1, 2, 3, 5, 6, 12, 10, 9, 1, în planul de situaţie anexa 1 (fila 6) dosar 1.
În prezent terenul se află potrivit raportului de expertiză ing. C.V., în proprietatea Primăriei Târgu Frumos, pârâtul nefăcând dovezi privind modul de dobândire a imobilului în proprietatea statului, motiv pentru care s-a reţinut că a intrat în proprietatea statului fără titlu, conform art. 1 lit. din HG nr. 250/2007.
Din raportul de expertiză ing. C.V., instanţa a reţinut că terenul în suprafaţă de 1137 mp delimitat de punctele 1, 2, 3, 8, 7, 9, 1, poate fi restituit în natură, deoarece nu este afectat de servituţi legale şi amenajări de utilitate publică.
În consecinţă, tribunalul având în vedere art. 10, 11, 26 al. 3, 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi principiul restituiri în natură consacrat de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi cap. 1 pct. 1 lit. A) din HG nr. 250/2007 precum şi finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 a admis în parte cererea şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei libere de 1137 mp şi acordarea de despăgubiri reclamanţilor, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind diferenţa de 1363 mp.
Din Decizia nr. 27 din 6 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a dispus admiterea apelului formulat de Primarul oraşului Târgu Frumos împotriva sentinţei civile nr. 687 din 14 mai 2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi, schimbarea ei în tot şi respingerea contestaţiei formulate de F.I. decedată în prezent şi continuată de M.A., P.G. şi F.T. (în calitate de moştenitor şi în nume propriu) împotriva dispoziţiei nr. 9883 din 1 august 2007 a Primarului oraşului Târgu Frumos şi menţinerea acesteia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1650/1954 (fila 26 dosar fond) atestă că I.S. şi I.A. au vândut soţilor I.F. şi F.I., suprafaţa de 25 ari loc de casă, situată în vatra satului Târgul Frumos.
Din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 rezultă că I.F. a figurat înscris cu suprafaţa de 2,55 ha teren, din care 0,25 grădini, în anul 1960 cu 2,55 ha teren, în anul 1961, cu 1,45 ha, iar în anul 1962 cu 1,48 ha. Prin titlul de proprietate nr. 180.789 din 4 august 1995 s-a reconstituit în beneficiul defunctei F.I. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,45 ha teren pe raza oraşului Târgu Frumos.
Din adeverinţa nr. 523 din 13 februarie 2002 eliberată de Consiliul Local Stolniceni – Prăjescu, judeţul Iaşi (f. 18 dosar fond) rezultă că numitului G.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,6813 mp teren, care provine din rolul lui I.F. (Târgu Frumos) împrejurare confirmată de titlul de proprietate nr. 135.830 din 4 martie 1996 (f. 19 dosar fond).
Curtea a reţinut că în raport de câte două titluri de proprietate s-a reconstituit moştenitorilor defunctului F.I., dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 3,1313 ha teren, mai mult decât suprafaţa cu care defunctul a figurat înscris în rolul agricol (2,55 ha teren).
Mai mult, reclamanţii nu au produs nici o probă din care să rezulte că suprafaţa de 0,25 ha cumpărată în anul 1954 de către I.F. şi F.I. ar fi alta decât cea înscrisă în rolul agricol (0,25 ha grădină) şi că această suprafaţă ar fi fost preluată abuziv de stat, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001 pentru a fi aplicabile prevederile acestui act normativ.
Este adevărat că expertiza tehnică a stabilit amplasamentul real al suprafeţei de 0,25 ha ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1 954 care este altul decât cel al terenurilor primite în proprietate prin cele două titluri menţionate, însă din moment ce în cele două titluri a fost cuprinsă întreaga suprafaţă de teren ce a figurat în rolul agricol al soţilor F.I. şi I., există prezumţia că aceste persoane au fost de acord să li se retrocedeze terenul pe un alt amplasament.
De altfel, la termenul din 10 octombrie 2008, instanţa de apel a pus în vedere intimaţilor să precizeze care este suprafaţa totală de teren pe care autorii lor au avut-o în proprietate şi care este suprafaţa pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, însă aceştia nu s-au conformat.
În consecinţă, Curtea a reţinut că reclamanţii – intimaţi nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cât timp nu au probat preluarea abuzivă a terenului de către stat, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, situaţie în care a admis apelul şi schimbarea în tot sentinţa apelatei a dispus contestaţia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii indicând drept motive de recurs pct. 7 şi 9 din art. 304 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate şi păstrarea sentinţei primei instanţe.
Notificarea adresată Prefecturii Iaşi de către F.I. (în prezent decedată şi F.T. prin care solicită acordarea de despăgubiri băneşti în cuantum de 200.000.000 lei pentru suprafaţa de 2.500 mp teren a fost respinsă prin dispoziţia nr. 1883 din 18 august 2007, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului.
A depus la dosarul cauzei din care rezultă existenţa probe din care rezultă existenţa dreptului şi întinderea lui precum şi împrejurarea potrivit cu care titlul de proprietate nr. 135830 din 4 martie 1996 emis pe numele G.M. se referă la o suprafaţă de teren amplasată pe raza satului Brăteşti, Iaşi şi nu la cea în litigiu situată pe str. C.
Terenul în suprafaţă de 2574 mp (compus din parcela de 2374 mp şi 200 mp) dobândit de soţii R. nu se suprapune cu suprafaţa de 2500 mp solicitată, ci se învecinează cu acesta, ca de altfel şi alte limite quasi naturale (două străzi şi o cale de acces) care nu p ermit identificarea precisă a suprafeţei de 2500 mp solicitată de recurenţi.
Motivează în drept pe dispoziţiile art. 299-376 C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, arătând că recurenţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de teren la care au avut dreptul, de pe urma defunctului F.I.
Examinând cererea de recurs instanţa reţine că instanţa trebuia să stabilească întinderea dreptului de proprietate avută în proprietate de autorii reclamanţilor, precum şi suprafaţa de teren pentru care li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru a stabili diferenţa în litigiu, iar pe de altă parte îndreptăţirea lor la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, probatoriile efectuate deja în cauză datorită incompatibilităţii lor gravitând în zona probabilităţilor faptice şi nu a certitudinii juridice, se va ţine cont şi de celelalte critici ale cererii formulate de reclamanţi.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va dispune admiterea recursului reclamanţilor, casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii F.T., M.A. şi P.G. împotriva deciziei nr. 27 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 607/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 598/2010. Civil → |
|---|
