ICCJ. Decizia nr. 732/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 732/2010
Dosar nr. 6278/1/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de mai sus, revizuienta SC B. SA a solicitat în temeiul art. 322 pct. 6 C. proc. civ. revizuirea deciziei civile nr. 1599 din 21 februarie 2007 dosarul nr. 3351/2/2005 a secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuienta a invocat în susţinerea cererii de revizuire că faţă de obiectul acţiunii şi de faptul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului Magazinul B., situat în Bucureşti, sector 3, trebuie ca Statul Român să fie apărat în dosar, fiind astfel pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.
Ca atare susţine revizuienta soluţia legală ce s-ar impune este admiterea cererii de revizuire pentru a putea fi introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Un alt motiv de revizuire în opinia revizuientei îl constituie încălcarea de către instanţa de recurs a dreptului de apărare.
Astfel în susţinerea acestui motiv se învederează faptul că la termenul din 21 februarie 2007 instanţa de recurs în mod cu totul nejustificat a respins cererea de amânare formulată, deşi aceasta era justificată pentru obţinerea unor măsuri ce erau pertinente în soluţionarea recursului, şi care vizau identificarea exactă a imobilului din litigiu.
Or, susţine revizuienta, deşi aceste înscrisuri clarificau situaţia juridică a imobilului din litigiu întrucât imobilul din litigiu încă din 1948 devenite proprietatea Statului Român – fiind de altfel primul magazin de stat din Bucureşti, totuşi instanţa de recurs din motive inexplicabile a respins cererea de amânare a cauzei, încălcând dreptul la apărare, drept consfinţit prin Constituţie.
În drept revizuienta a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 6 şi art. 322-328 C. proc. civ.
Intimaţii C.D.O., C.V.B. şi P.R.V.R.V., prin înscrisul depus la filele 42 – 45 au solicitat respingerea cererii de revizuire, nefiind fondate nici unul din motivele invocate.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Astfel art. 322 pct. 6 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere dacă „Statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, incapabili sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere".
Motivul de revizuire se întemeiază astfel pe lipsa totală de apărare sau apărare defectuoasă a unor persoane precis determinate şi anume: statul, persoanele juridice de drept public, sau de utilitate publică, persoanele dispărute, cele puse sub curatelă, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care însă aveau calitatea de părţi în hotărârea a cărei revizuire se cere.
Este astfel necesar ca lipsa de apărare sau apărarea cu viclenie, să fi determinat pierderea procesului.
Datorită caracterului extraordinar al acestei căi de atac, revizuirea este îngăduită numai în cazurile limitativ determinate de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Astfel, motivul de revizuire prevăzut de pct. 6 al art. 322 C. proc. civ. constituie o măsură specială de ocrotire a statului şi a persoanelor fizice dispărute, puse sub interdicţie, sau lipsite de capacitate de exerciţiu.
Or, textul sus evocat limitează categoriile persoanelor care pot beneficia de protecţia specială, oferită de legiuitor prin dispoziţiile pct. 6 ale art. 322 C. proc. civ., şi ca atare doar aceste persoane enumerate pot avea legitimitate procesuală activă în promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii, motivat de lipsa de apărare sau de apărarea necorespunzătoare făcută cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere.
Or, revizuienta nu se încadrează în categoria persoanelor la care face referire art. 322 pct. 6 C. proc. civ., şi de fapt nemulţumirea ei vizează faptul că Statul Român nu a fost introdus în litigiul iniţial în condiţiile în care susţine revizuienta că imobilul din litigiu a fost deţinut încă din anul 1958 de către Statul Român, fiind astfel primul magazin de stat din Bucureşti.
De fapt revizuientul încearcă pe calea revizuirii lărgirea cadrului procesual al litigiului prin introducerea în cauză în faza de recurs a Statului Român, motivat de faptul că Statul preluând din 1948 imobilul din litigiu, trebuie introdus în cauză.
Această susţinere este irelevantă în această fază procesuală în condiţiile în care Statul Român nu a avut calitatea procesuală în cauză, nefiind introdus în cauză în fazele procesuale anterioare revizuirii.
Astfel din verificarea actelor dosarului în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007 atacată pe calea revizuirii în condiţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., rezultă că instanţa de recurs (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), a admis recursul declarat de reclamanţii C.D.O., C.V.B. şi P.R.V. fiind modificată Decizia civilă nr. 1344 din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul admiterii apelului reclamanţilor declarat împotriva sentinţei civile nr. 1048 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a, pe care a schimbat-o în sensul admiterii contestaţiei şi s-a dispus anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a SC B. SA nr. 457 din 24 august 2001 dispunându-se restituirea în natură către reclamanţi a imobilului – Magazinul B., situat în Bucureşti, sector 3.
Astfel singurele părţi în litigiul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 1599 din 21 februarie 2007 (atacată pe calea revizuirii) au fost reclamanţii C.D.O., C.V.B., P.R.V.R.V. şi pârâta SC Bucureşti SA.
Or, în aceste condiţii în care Statul Român nu a figurat ca parte, nu poate fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., privind lipsa sa de apărare sau apărarea lui necorespunzătoare făcută cu viclenie.
Ca atare, motivul de revizuire invocat de revizuient în sensul că Statul Român a fost lipsit de apărare în fazele procesuale anterioare, este nu numai nefondat dar şi fără suport probator câtă vreme Statul Român nu a fost niciodată parte în litigiul anterior.
Intenţia efectivă a revizuientului vizează fără posibilitate de echivoc lărgirea cadrului procesual prin introducerea Statului Român în litigiu în această fază procesuală sau în faza de recurs, ceea ce ar det4ermina încălcarea principiului disponibilităţii.
Introducerea Statului Român în cauză raportat la susţinerile revizuientei că imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Român încă din 1948 putea fi realizată în condiţiile reglementate de dispoziţiunile art. 64-65 C. proc. civ.
Or, faţă de cele expuse, de faptul că Statul Român nu a avut legitimare procesuală în fazele procesuale anterioare, nu sunt incidente dispoziţiunile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC B. SA împotriva deciziei nr. 1599 din 27 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 736/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 707/2010. Civil → |
|---|
