ICCJ. Decizia nr. 1243/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 123 din 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a respins contestația în anulare formulată de I.I. în contradictoriu cu intimații I.M.D. și Primăria Orăștie împotriva deciziei nr. 69 din 22 iunie 2009 a aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că, în soluționarea recursului declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei civile nr. 45/A din 5 februarie 2009 a Tribunalului Hunedoara, Curtea de Apel Alba-Iulia nu a cercetat toate motivele de recurs invocate de reclamant și a ignorat examinarea criticilor, care nu au fost încadrate în drept, în motivele de casare și modificare, strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. și a ignorat a se pronunța cu privire la probele administrate în cauza, având ca obiect divorțul părților.
Astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a apreciat că formal, primul motiv invocat de contestator, privind omisiunea examinării de către instanța de recurs a unuia dintre motivele recursului său, este reglementat de prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., însă cum acesta, în speță, nu a fost identificat și explicitat sub aspectul nelegalității datorită modului de redactare al criticilor din recurs, nu se poate retine cu temei, incidența dispozițiilor legale mai sus menționate.
Aceeași instanță a mai reținut că celălalt motiv invocat de contestatorul I.I., privitor la aprecierea probelor, nu poate fi admisibil în calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare.
Instanța și-a motivat soluția de respingere a contestației în anulare și a reținut că această cale de atac este reglementată de legiuitor, exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., referitoare la neîndeplinirea legală a procedurii de citare, încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, precum și de art. 318 din același cod, vizând contestația în anulare specială, atunci când hotărârile instanței de recurs sunt rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, situații care nu se regăsesc în speță.
împotriva deciziei civile nr.123 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia a declarat recurs, contestatorul I.I.
Recursul este inadmisibil și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".
Așa fiind, este de observat că obiect al contestației în anulare, îl constituie decizia nr. 69 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, prin această hotărâre fiind respins recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 45/A /2009 a Tribunalului Hunedoara.
Ca atare, decizia sus menționată are caracterul irevocabil stabilit în puterea legii, de prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de un alt recurs și, cum hotărârea recurată a fost pronunțată de curtea de apel, în soluționarea unei contestații în anulare este supusă, potrivit art. 320 alin. (3) din același cod, aceleiași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Astfel, înalta Curte a apreciat că declararea unui recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat o contestație în anulare, încalcă principiul legalității căii de atac, în raport de prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. astfel că a fost respins ca inadmisibil, exercițiul căilor de atac fiind pus la dispoziția părților, în limitele și condițiile legii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1185/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2716/2011. Civil → |
|---|
