ICCJ. Decizia nr. 1185/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 567 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în esență:
Prin cererea introductivă se solicită recalcularea sumei acordată drept despăgubire, în funcție de valoarea actuală de circulație, fără a se indica în concret un temei de drept, partea făcând trimitere generică la dispozițiile Legii nr. 10/2001, H.G. nr. 240/2006, H.G. 361/2005, H.G. 81/2007, Legea nr. 247/2005, iar la solicitarea instanței a indicat dispozițiile Legii nr. 10/2001 referitoare la modul de stabilire a valorii imobilelor care nu se restituie în natură.
Prin dispoziția nr. 4448/2005 emisă de Municipiul București prin Primarul General s-a stabilit că valoarea echivalentă a terenului situat în București, în suprafață de 295 mp sector 5 este de 759.000.000 lei echivalentul a 27.174 dolari SUA.
Deși reclamanții au susținut că decizia împreună cu dosarul nu au fost înaintate de către unitatea deținătoare, din adresa emisă de instituția Prefectului Municipiului București rezultă că aceasta a fost înaintată A.N.P.R.P. - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
în ceea ce privește temeiul privind recalcularea valorii despăgubirilor stabilite prin decizia entității investite cu soluționarea notificării , tribunalul a constatat că acesta nu poate fi decât art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Din aceste dispoziții se desprinde concluzia, prin raportare și la alin. (2) al aceluiași articol, că și dispozițiile în care s-a consemnat valoarea despăgubirilor vor fi supuse procedurii de evaluare prevăzută de art. 16.
în ceea ce privește cadrul procesual pasiv în contradictoriu cu care se poate solicita reevaluarea, tribunalul a constatat că acesta nu poate fi reprezentat decât de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
în acest sens, este de reținut că potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005 titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama Statului Român care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului Român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul Proprietatea și/sau după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titlurilor de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege.
De asemenea, conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are atribuția principală de a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Pe de altă parte, entitatea investită cu soluționarea notificării nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea întinderii despăgubirii și nici în ceea ce privește reevaluarea despăgubirilor deja stabilite.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții P.D.C., P.D.D. și P.D.M. iar prin decizia civilă nr. 278 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel București s-a respins ca nefondat apelul reclamanților pentru următoarele considerente:
Astfel, Primăria Municipiului București este autoritatea care are obligația de înaintare a dosarului către Secretariatul Comisiei Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților este cea care asigura cest Secretariat si care, asigurând secretariatul, are apoi atribuțiile revăzute de art. 16 alin. (4) si (5), de analizare a dosarului și de trimitere a dosarului in vederea evaluării, iar în final Prefectul Municipiului București are atribuțiile conferite lui prin O.U.G. nr. 81/ 2007, anume, în contextul art.16 alin (1) din Titlu VII din Legea nr. 247/2005, nou introdus prin O.U.G. nr. 81/2007 (conform cărora "dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta ) are atribuții de centralizare a dosarelor, de emitere a avizului de legalitate și de înaintare între Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (iar aceste atribuții ale Prefectului sunt active pentru dispozițiile care, indiferent dacă au fost emise anterior sau ulterior intrării in vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, au fost înaintate de la Primărie după intrarea in vigoare a acestui act normativ).
Pe de alta parte, instanța de apel a constat ca în verificarea legitimării procesuale pasive a acestor pârâții trebuie să se plece de la obiectul însuși al cererii de chemare în judecată.
In această analiză, Curtea constată că reclamanții au solicitat calcularea valorii de piață cuvenită drept măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul menționat, iar în final să fie obligați pârâții să le plătească această sumă. Acestea au fost pretențiile formulate și în raport de acestea trebuie să se verifice calitatea procesuală pasivă a pârâților.
Or, în raport de aceste pretenții pârâții chemați în judecată în cauza nu au calitate procesuală pasivă, întrucât atribuțiile lor, astfel cum au fost specificate mai sus, nu sunt nici de evaluare a imobilului, și nici de plată a acestora.
Atribuția de evaluare a imobilului, ca operațiune materială, de evaluare propriu-zisă, este data evaluatorilor desemnați de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar ca operațiune de stabilire a dreptului însuși la despăgubiri - atribuția revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 10/2001 (iar nu Secretariatului acestei Comisii).
în ce privește obligația de plata a despăgubirilor, nici aceasta nu poate fi analizata in persoana paraților.
în contextul Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, atribuții de plata a despăgubirilor revin Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, înființată în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (care are ca atribuție principală acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, în limita unei sume de maximum 500.000 lei ) sau Fondului Proprietatea, în condițiile emiterii titluri de despăgubire.
Concluzia care se desprinde din analiza prevederilor Legii nr. 10/2001 este aceea că, în niciuna dintre situații, legiuitorul nu a stabilit în sarcina unităților deținătoare sau a entităților învestite cu soluționarea notificărilor obligația de a plăti efectiv sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv. La fel, nu sunt stabilite asemenea obligații nici în sarcina Autorității Naționale de Restituire a proprietăților sau în sarcina Prefectului.
S-a mai reținut de instanța de apel că pârâții chemați în judecată nu au calitate procesuală pasiva, întrucât nu au atribuții de recalculare a despăgubirilor și de plată a acestora.
Reclamanții au formulat aceste două pretenții, motivând însă cererea în sensul că pârâții ar avea atribuții pe parcursul înaintării dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor că nu și-au executat aceste obligații, fapt care a condus la situația în care, nici acum, după 5 ani de la emiterea dispoziției de către PMB, dosarul să nu fi ajuns la Comisia menționată.
Instanța de apel a constatat că pârâții au atribuții pe acest parcurs de înaintare a dosarului, însă calitatea procesuală pasivă trebuie verificată raportat la obiectul cererii, iar nu la motivarea ei, iar în raport de pretențiile care configurează obiectul cererii prezente pârâții nu au calitate procesuala pasivă (chiar dacă au atribuțiile invocate în motivarea cererii).
Prin obiectul cererii prezente astfel cum a fost formulat reclamanții au dedus judecații obligația de recalculare și de plată a despăgubirilor, obligații legale care nu revin pârâților din cauză. Motivarea însăși a cererii pune în discuție alte obligații decât cele puse în discuție prin însuși obiectul cererii, anume obligații de înaintare a dosarului către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, care revin într-adevăr pârâților, dar care nu sprijină înseși pretențiile formulate prin obiectul cererii. Faptul că pârâții nu și-au executat aceste obligații de înaintare a dosarului nu justifică formularea pretențiilor de recalculare și de plată a despăgubirilor în contradictoriu cu ei, atâta timp cât pârâții nu au obligații legale în acest ultim sens. S-a mai reținut că reclamanții nu si-au formulat cererea nici în sensul invocării unei răspunderi civile delictuale a pârâților, în sensul de a invoca faptul că, datorita neexecutării culpabile a obligației de înaintare a dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Dreptului s-ar fi produs un prejudiciu constând în neîncasarea despăgubirilor până în acest moment.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P.D.C., P.D.D. și P.D.M., solicitând casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Recurenții susțin astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii, iar instanțele nu și-au exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Se mai învederează faptul că instanța în mod greșit a reținut incidența excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților făcând astfel o greșită interpretare și aplicare a legii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., și a motivelor de recurs, înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Obiectul dedus judecății așa cum rezultă din acțiunea introductivă vizează recalcularea sumei acordate drept despăgubire în funcție de valoarea actuală de circulație a imobilului.
Reclamanților prin dispoziția nr. 4448/2005 emisă de Municipiul București prin Primarul General li s-a statuat că au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 295 mp situat în București, stabilindu-se valoarea imobilului la 759.000.000 lei echivalentul a 27.174 dolari SUA.
Reclamanții și-au motivat acțiunea în recalcularea sumei acordată drept despăgubiri, pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât unitatea deținătoare Municipiul București prin Primarul General nu a înaintat dosarul pentru despăgubiri Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Față de obiectul dedus judecății, atât instanța de apel cât și cea de fond au examinat cauza în limitele învestirii și a principiului disponibilității.
De altfel este de reținut că instanțele și-au exercitat rolul activ prevăzut de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., în condițiile în care a fost înaintată și o adresă fila 55 dosarul instanței de fond Prefecturii București pentru a se comunica dacă Dispoziția nr. 4448/2005 a fost sau nu înaintată Comisiei Centrale.
Astfel din adresa de la fila 60 dosarul instanței de fond emisă de Prefectul Municipiului București rezultă că entitatea deținătoare a înaintat Dispoziția nr. 4448/2005 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și că actul administrativ sus menționat este evidențiat sub nr. 16552/CC, nefiind încă emisă decizia de acordare a despăgubirilor.
Or, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005 Comisia Centrală are atribuția principală de a dispune emiterea deciziilor finale referitoare la acordarea despăgubirilor.
Considerentele hotărârii sunt clare, concise și cuprind o analiză a stării de fapt și de drept, raportat la obiectul dedus judecății.
Cum emiterea deciziilor finale referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire revine în exclusivitate Comisiei Centrale conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005, este incidentă excepția lipsei calității procesuale a pârâților.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1194/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1243/2011. Civil → |
|---|
