ICCJ. Decizia nr. 1933/2011. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1933/2011
Dosar nr. 8286/1/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de revizuire
1.1. În fapt
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală la 13 octombrie 2010 revizuentul C.R.D. a solicitat revizuirea „hotărârilor de mai jos" pronunţate în contradictoriu cu Garda Financiară, SC CNTAR T. SA şi SC R.H. SA.
În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, faptul că prin Decizia din 14 septembrie 2010 Statul Român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul art. 6 par. 1. Ca urmare a neexecutării integrale a hotărârilor din 9 noiembrie 1992 şi, respectiv 14 decembrie 1995 revizuentul a fost lipsit de unele drepturi salariale sau conexe salariului, cu consecinţe grave şi incontestabile ale căror efecte continuă şi în prezent, dar şi cu consecinţe viitoare certe cum sunt drepturile de pensie, cât şi asupra carierei profesionale.
Aceste consecinţe conturează o situaţie continuă de încălcare a legii, a autorităţii judecătoreşti, a dreptului de proprietate al revizuentului prin înfrângerea şi dispreţul manifestat faţă de principiul drepturilor câştigate şi stabilităţii raporturilor juridice.
1.2. În drept
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
2. Analiza cererii
Cererea de revizuire formulată de C.R.D. nu este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru următoarele considerente:
Conform art. 322 pct.9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Art. 323 alin. (1) C. proc. civ. arată că cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Prin Decizia din 14 septembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că prin neexecutarea deciziei din 9 noiembrie 1992 a Tribunalului Ilfov şi a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului Bucureşti a fost încălcat art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A impus Statului Român să asigure, prin mijloace corespunzătoare, în termen de 3 luni de la data la care Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului devine definitivă, intrarea în vigoare a deciziei din 14 decembrie 1995 a Tribunalului Bucureşti. A fost obligat Statul Român la 5.900 euro. Restul cererii petentului a fost respinsă.
Având în vedere că Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost dată în legătură cu o hotărâre a Tribunalului Bucureşti, această instanţă este competentă să se pronunţe asupra revizuirii, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Împrejurarea că revizuentul solicită retractarea încheierilor, sentinţelor şi deciziilor enumerate la filele 18-20 din dosarul instanţei supreme nu justifică, în nici un fel, competenţa acesteia în raport de temeiul juridic al revizuirii.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 158 alin. (1) C. proc. civ. cauza va fi declinată către Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul C.R.D., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1923/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
