ICCJ. Decizia nr. 21/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 21/2011
Dosar nr. 3709/1/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 29 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 3709/1/2010, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC O.I.H. SA Buşteni împotriva deciziei nr. 5157 din 05 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut că soluţia din Decizia contestată, aceea de respingere a recursului său ca tardiv, este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece instanţa nu a luat în considerare recomandata nr. 29 din 02 noiembrie 2007 în stabilirea datei de expediere la instanţă a recursului, apreciind în mod greşit că această recomandată priveşte un alt dosar.
Recomandata nr. 29 a fost depusă în original la dosar şi din ea rezultă destinatarul - Curtea de Apel Ploieşti - şi expeditorul - SC O.I.H. SA Buşteni, precum şi data predării plicului la oficiul poştal – 02 noiembrie 2007.
Împrejurarea că pe plicul expediat de oficiul poştal s-a trecut „rec. 28" şi nu 29, cât era scris pe recipisă, este eroarea oficiului, neimputabilă părţii.
Ca atare, instanţa trebuia să ia în calcul ca dată a declarării recursului pe cea care rezulta din recomandata nr. 29, or, în raport de aceasta, recursul apărea ca fiind formulat în termen.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
La prezenta cauză a fost ataşat dosarul în care s-a pronunţat Decizia supusă contestaţiei.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Art. 318 teza I C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestaţie în anulare specială săvârşirea unei greşeli materiale la dezlegarea recursului.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Intră în această categorie şi neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată şi care a determinat soluţia pronunţată. Când, însă, instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greşeală de judecată, care nu intră sub incidenţa art. 318 de judecată, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestaţiei în anulare.
Or tocmai această din urmă situaţie se regăseşte în speţă, unde instanţa de recurs a analizat actul de procedură la care se raportează contestatoarea în justificarea formulării în termen a recursului.
Astfel, în dezlegarea recursului pe excepţia de tardivitate, instanţa a avut în vedere şi recomandata nr. 29, cu care contestatoarea a pretins că a trimis recursul şi că, în raport de data acesteia, expedierea s-ar fi făcut în termenul legal.
În acest sens, în considerentele deciziei din recurs s-a reţinut că „Cererea de recurs a fost trimisă prin poştă, în condiţiile art. 104 C. proc. civ., la data de 8 noiembrie 2007. Conform plicului existent la fila 6 din dosarul de recurs, numărul recomandatei cu care a fost trimis recursul este 28. Drept urmare, recipisa cu nr. 29, depusă de apărătoarea recurentei pentru a dovedi că recursul a fost depus prin poştă la data de 2 noiembrie 2007, priveşte un alt dosar."
În consecinţă, nu este vorba despre un act de procedură a cărui neobservare să fi determinat soluţia pronunţată, spre a se pune problema unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre un act de procedură asupra căruia instanţa de recurs a făcut o anumită apreciere, iar schimbarea situaţiei astfel reţinute, la care tinde în realitate contestatoarea, nu se poate obţine pe calea contestaţiei în anulare, deoarece ar însemna să se deschidă părţii calea recursului la recurs, ceea ce legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, contestaţia în anulare dedusă judecăţii apare ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea de SC O.I.H. SA Buşteni împotriva deciziei civile nr. 5157 din 05 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 1037/42/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 20/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 188/2011. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
