ICCJ. Decizia nr. 228/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 228/2011
Dosar nr. 1751/95/2010
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 3 martie 2010 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat instanţei, în acord cu dispoziţiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia a numitei C.A.C., expulzată din această ţară la data de 25 noiembrie 2009, în baza Decretului Prefectului Provinciei Milano.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 76 din 17 martie 2010, a respins acţiunea, reţinând, în esenţă că fapta care a determinat returnarea pârâtei din Italia nu a fost practic stabilită, ea având numai aparenţă de ilegalitate, întrucât pârâta se află legal pe teritoriul Italiei, iar pe de altă parte aceasta nu a săvârşit fapte care în concret să afecteze ordinea publică, siguranţa sau sănătatea publică.
În cauză, conchide instanţa fondului, în talonul de returnare întocmit în punctul de trecere al frontierei la data de 25 noiembrie 2009, nu este menţionat motivul pentru care pârâta a fost returnată din Italia, astfel încât nici nu se poate stabili dacă acesta se încadrează sau nu în cele limitativ prevăzute de Directiva 2004/38/CE.
Apelul formulat de reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 119 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, a reţinut în esenţă că măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul legalităţii şi proporţionalităţii cu scopul urmărit şi încalcă astfel dreptul la liberă circulaţie de care se bucură toţi cetăţenii Uniunii.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunţate pe considerentul greşitei respingeri a cererii, în condiţiile în care, se arată, din documentele emise de autorităţile italiene reiese că pe timpul şederii pe teritoriul Italiei pârâta a avut un comportament antisocial, fiind arestată de statul Italian pentru săvârşirea infracţiunii de furt, motiv pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară pentru menţinerea ordinii şi securităţii publice.
Ca atare, se mai arată, conduita pârâtei reprezintă o ameninţare reală, prezentă şi suficient de serioasă la adresa „interesului fundamental" al societăţii statului italian.
Or, dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
Recursul se priveşte ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, cetăţenii acestei uniuni (prin urmare şi cetăţenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni şi de a ieşi de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
În baza art. 27-33 din aceeaşi Directivă cetăţenilor Uniunii Europene, li se poate restricţiona dreptul la liberă circulaţie şi de rezidenţă pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalităţile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.
Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislaţia internă prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulaţie în cazul returnării unui cetăţean român în temeiul unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene şi se situează în afara ipotezelor strict şi limitativ prevăzute prin dispoziţiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Cum legislaţia comunitară, prioritară în speţă, nu permite restricţionarea dreptului discutat decât în condiţiile art. 27 din Directivă, excluzând raţiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv, soluţia instanţelor se justifică.
De altfel, din probele administrate rezultă că pentru infracţiunea săvârşită pe teritoriul Italiei, intimata a fost expulzată iar prin decret al Prefectului Provinciei Milano i s-a interzic reintrarea în Italia, pe o perioadă de 5 ani, după data returnării. Ca atare, admiterea cererii vizând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în această ţară, ar echivala cu aplicarea unei duble sancţiuni, pentru aceeaşi faptă, ceea ce contravine atât dreptului comunitar cât şi celui intern.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 119 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 232/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
