ICCJ. Decizia nr. 2880/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2880/2011
Dosar nr. 1527/121/2010
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Direcţia pentru Evidenţa Paşapoartelor şi Administrarea Bazelor de Date a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului S.C., la liberă circulaţie, în Italia.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, la data de 6 februarie 2010, în baza Decretului Prefecturii provinciei Chieti, prin care s-a dispus şi interdicţia de a se mai afla pe teritoriul acestui stat.
Prin sentinţa nr. 608 din 23 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a fost respinsă cererea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 154/A din 21 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Împotriva deciziei Curţii de Apel a declarat recurs reclamanta susţinând, în esenţă, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece, în temeiul art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, acţiunea trebuia admisă aşa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar a fi respectat principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 154/A din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2887/2011. Civil. Pensie întreţinere.... | ICCJ. Decizia nr. 2882/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
