ICCJ. Decizia nr. 2940/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2940/2011
Dosar nr. 1710/110/2010
Şedinţa Camerei de consiliu din 4 octombrie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC E.P. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâta SC E.G. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanţei să o oblige pe aceasta din urmă să îi achite remuneraţiile aferente lunilor noiembrie 2009 - aprilie 2010 în valoare de 336.000 RON, conform Contractului din 1 aprilie 2004 având ca obiect vânzarea, comercializarea şi promovarea serviciilor şi produselor oferite de O.R. şi a contractului de subagent încheiate între părţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 447/2010 din 29 aprilie 2010, Tribunalul Bacău a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Această hotărâre a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 748/2010, a recursului declarat de către reclamantă, împotriva hotărârii de declinare a competenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal şi coroborat cu art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa competentă teritorial în soluţionarea prezentei cauze este Tribunalul Comercial Cluj-Napoca.
Prin Sentinţa comercială nr. 1955/2011 din 28 martie 2011, Tribunalul Comercial Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În argumentarea soluţiei pronunţate s-a reţinut că potrivit art. 1104 C. civ., plata trebuie făcută la locul indicat în contract, acesta fiind în municipiul Bacău şi nicidecum în municipiul Cluj-Napoca. S-a mai reţinut că reclamanta deţine conturi deschise la bănci din municipiul Bacău, conturi în care trebuiau să intre şi banii cuveniţi cu titlul de comision.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, iar potrivit art. 10 alin. (1) pct. 4 acelaşi cod, în cererile privitoare la obligaţii comerciale, mai sunt competente instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii.
Examinând cererea formulată, Înalta Curte constată că obiectul acesteia îl reprezintă o obligaţie comercială, iar potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, prin aplicarea regulii de drept comun în materia competenţei teritoriale.
Deşi dispoziţiile art. 10 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stabilesc o competenţă alternativă, din analiza clauzelor contractuale stipulate de părţi în cuprinsul contractului încheiat între acestea, nu rezultă suficiente elemente pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor menţionate, astfel încât singura regulă aplicabilă este cea de drept comun stabilită de art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cu privire la instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei potrivit căreia competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni instanţelor din Bucureşti, conform art. 15.2.2 din contract, având în vedere că prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe sesizate nu s-a invocat clauza atributivă de competenţă convenită de părţi, instanţa nu putea trece peste voinţa acestora, interpretarea dată poziţiei comune cu privire la această chestiune fiind de aplicare a normelor legale generale, cu ignorarea clauzei contractuale menţionate.
Aşa fiind, în aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 4 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2990/2011. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2933/2011. Civil. Reziliere contract.... → |
|---|
