ICCJ. Decizia nr. 2933/2011. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2933/2011
Dosar nr. 6214/1/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 1897/54/2009, numita P.R. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009 pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 18357/63/2008, prin care s-a respins acţiunea reclamantei (revizuenta din prezenta cauză) având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin pronunţarea unor decizii contradictorii, Curtea de Apel Craiova a provocat o discriminare pensionarilor aflaţi în situaţii similare, practică ce contravine principiului siguranţei publice şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
La data de 23 septembrie 2009, revizuenta şi-a precizat cererea, arătând că invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 3973 din 25 iunie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1897/54/2009, Curtea de Apel Craiova, secţia a II a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de faptul că revizuenta a invocat contrarietatea de hotărâri pronunţate în recurs de către această instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 6214/1/2010.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuenta apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor procese în care revizuenta nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuenta face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Referirile revizuentei cu privire la încălcarea art. 6 alin. (1) CEDO, art. 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, aceasta nu şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi prevalat de norma legală menţionată, condiţiile impuse de acest text de lege nu ar fi fost îndeplinite, în sensul că, pentru a fi motiv de revizuire, încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale era necesar a fi constatată printr-o hotărâre a Curţii Europene, aspect care nu se regăseşte în cauză.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.R. împotriva deciziei nr. 2159 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2930/2011. Civil. Obligaţie de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2923/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
