ICCJ. Decizia nr. 3084/2011. Civil. Retragere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3084/2011
Dosar nr. 4426/101/2007
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 168 din 30 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 4426/101/2007, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu că pârâta SC B. SRL Drobeta Tr. Severin şi intervenienţii T.N. şi B.M., s-a constatat că asociaţii şi-au dat acordul pentru retragerea reclamantei din societatea pârâtă, atât în anul 2002, 2006,cât şi ulterior în 3 august 2007, conform art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990; drepturile asociatului retras s-au cuantificat la 113.889 lei, adică 8,4.175 % din activul net actualizat, ce este în cuantum total de 1.353.000 lei. A fost obligată pârâta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs de pârâta SC B. SRL prin administrator M.I. şi reclamanta P.A.
Prin Decizia nr. 951 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins recursul formulat de SC B. SRL prin administrator M.I. şi s-a admis recursul declarat de reclamanta P.A., s-a casat în parte sentinţa nr. 168 din 30 ianuarie 2009, cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere privind drepturile asociatei recurente P.A. şi a fost reţinută cauza spre soluţionare pentru acest motiv, stabilindu-se termen de judecată la data de 13 octombrie 2010.
La data de 13 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 s-a pronunţat asupra cererii formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL prin administrator M.I. şi intervenienţii T.N. şi B.M., reţinută spre rejudecare în urma casării sentinţei nr. 168 din 30 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 4426/101/2007, în sensul admiterii, în parte a acţiunii reclamantei şi obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 143.571 lei către reclamantă, reprezentând drepturi cuvenite ca urmarea retragerii acesteia din societatea pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin acţiunea formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâtă SC B. SRL Drobeta Tr. Severin a solicitat să se dispună retragerea reclamantei din societatea şi să-i fie plătite toate drepturile care rezultă din calitatea de asociat.
Cum retragerea recurentei din societate a intervenit ca urmare a acordului asociaţilor, exprimat în adunarea generală a asociaţilor SC B. SRL din 3 august 2007, conform art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990,Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat aceasta şi prin urmare nu a fost necesar a se mai analiza motivele temeinice cerute de legiuitor pentru retragerea din societate, cerinţă prevăzută de art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere privind drepturile asociatului retras P.A., faţă de critica recurentei că nu s-a ţinut seama de valoarea reală de piaţă a bunurilor imobile şi nu au fost avute în vedere toate documentele ce evidenţiază veniturile încasate de pârâtă, documente dispărute, fapt atestat şi de adresele Gărzii Financiare Mehedinţi din 13 octombrie 2008 şi din 19 noiembrie 2008 şi că în evidenţa contabilă a pârâtei nu s-au evidenţiat veniturile realizate din contractele de închiriere, deşi spaţiile în discuţie au fost închiriate aşa cum rezultă din contractele de închiriere pe care le-a depus la dosar, pentru verificarea acestor aspecte Curtea a casat sentinţa şi cauza a fost reţinută spre rejudecare.
S-a reţinut că nu au fost avute în vedere toate actele societăţii, parte din ele fiind depuse de părţi în recurs, faptul că activul societăţii constând din bunuri mobile şi imobile nu a fost stabilit la valoarea de piaţă, faptul că veniturile obţinute de societate şi pasivul societăţii constând în datoriile scadente la data retragerii recurentei reclamante din societate nu s-au calculat corect.
Faţă de cele reţinute şi de actele depuse în recurs, Curtea a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize, la termenul din 10 iunie 2009 când s-au fixat obiectivele expertizei: de a se stabili activul pârâtei SC B. SRL, constând în evaluarea imobilelor aflate în patrimoniul societăţii la valoarea de piaţă şi stabilirea veniturilor obţinute de aceasta la data retragerii din societate a reclamantei şi stabilirea pasivului societăţii constând în datoriile scadente la data retragerii şi cele născute la această dată dar scadente în viitor şi în funcţie de valoarea activului şi pasivului societăţii să se stabilească valoarea părţilor sociale ce se cuvin reclamantei la data retragerii din societate, 3 august 2007. La termenul din 17 iunie 2009, au fost desemnaţi, prin tragere la sorţi, experţii S.G., şi D.O. (tehnici) şi C.C.E. (contabil), asistaţii de experţii N.N. ales de reclamantă şi C.N. ales de pârâtă. S-au făcut numeroase obiecţiuni la care experţii desemnaţi au răspuns.
În legătură cu expertiza efectuată pârâta în final a solicitat să fie obligată la plata sumei de 115.441 lei valoare drepturilor cuvenite reclamantei şi în subsidiar la plata sumei de 143.571 lei, aşa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.
Reclamanta a avut poziţii diferite de la un termen de judecată la altul. Reclamanta prin apărătorul său a fost de acord cu obiectivele fixate la termenul din 10 iunie 2009. Când pârâta a solicitat efectuarea unei noi expertize, reclamanta a solicitat să fie respinsă cererea întrucât expertul evaluator a avut în vedere evaluarea bunurilor imobile la preţul pe piaţa liberă, însă a folosit preţul cel mai mic pentru a o dezavantaja (fila 283 dosar). Ulterior a solicitat efectuarea unei expertize patrimoniale şi modul de administrare a societăţii de către administratorul acesteia, cerere respinsă întrucât o asemenea expertiză excedea obiectului pricinii de faţă, calcularea drepturilor cuvenite reclamantei în urma retragerii din societate. A solicitat, deasemenea, ca drepturile reclamantei să fie acordate conform opiniei expertului ales N.N. care le-a stabilit la suma de 261433 lei prin metoda activului net corijat şi la suma de 289.563 lei, prin metoda combinată.
Expertul desemnat de pârâtă nu a avut opinie separată fiind de acord cu opinia experţilor desemnaţi de instanţă.
S-a înlăturat opinia expertului N.N., de către instanţă, apreciind-o ca fiind nerealistă, conform următoarelor considerente:
De precizat, că în expertiza efectuată de expert contabil C.E. (filele 220-255 dosar apel, în care se valorifică expertizele experţilor tehnici S.G. şi O.D.) există şi opinia expertului N. astfel că, susţinerile reclamantei pe parcursul derulării procesului că expertului ales nu i s-a permis să examineze actele societăţii sunt nefondate.
Expertul N.N. a stabilit valorile mai sus menţionate, pe care reclamanta a solicitat a fi omologate, prin folosirea metodei evaluării prin venituri (a capitalizării directe) care porneşte din venitul net din exploatare pe o perioadă de un an. Aşa cum rezultă din anexa 13 (fila 264 dosar fond) a avut în vedere chiriile practicate în zonă (15-25 euro/mp/lună pentru spaţiile SC M. SA, pentru spaţiile din piaţa M. pentru evaluarea spaţiului din litigiu B.I.G. şi chiriile ce s-ar percepe pentru celelalte spaţii ale pârâtei situate în zona C.E.T. din Tr. Severin.
Cum expertul menţionat a avut în vedere chiriile practicate de alte societăţi şi nu cele practicate de pârâta în cauză, aşa cum rezultă din contractele de închiriere, cuprinse în contabilitatea societăţii pârâte (aflate la filele 48-57 dosar apel) şi cum drepturile reclamantei se cuvin din societatea din care a făcut parte şi s-a retras şi nu din alte societăţi ce practică chiriile demonstrate de expert, calculele sale în stabilirea valorii imobilelor sunt nerealiste şi nu pot fi avute în vedere. Reclamanta a susţinut că aceste contracte sunt pro cauza pentru că sumele stabilite cu titlul de chirii sunt modice, dar câtă vreme nu sunt anulate, sunt înscrise în contabilitatea pârâtei, au fost avute în vedere de expertul C.E. la stabilirea veniturilor societăţii ele trebuiau avute în vedere şi de expertul numit de parte la calcularea valorii bunurilor imobile şi mobile prin metoda capitalizării directe.
Expertul C.N., desemnat de pârâtă, a arătat că-şi însuşeşte punctul de vedere exprimat de experţii cauzei şi nu punctul de vedere exprimat de expertul N.N., întrucât în Drobeta Tr. Severin preţul chiriilor variază între 5 şi 6 euro/mp în funcţie de îmbunătăţirile şi dotările spaţiilor (aşa cum rezultă din adresa 09 februarie 2011 eliberată de SC B.P. SRL Tr. Severin) pe când spaţiile din litigiu nu au dotări, sunt vechi, depăşind 100 de ani, nu au încălzire şi nici solicitanţi pentru închiriere (fila 516 dosar apel).
Expertul N.N., urmare a folosirii metodei de calcul enunţate a ajuns la valorii exorbitante, faţă de valorile stabilite în 2001 în urma partajului, faţă de expertiza efectuată la fond de expertul Cuguţ Victor şi experţii desemnaţi în apel.
Astfel, pârâta SC B. SRL (la data efectuării partajului 30.5.2001) deţinea în cadrul SC C. SA un nr. de 499,1 acţiuni şi a căror valoare a îndreptăţit-o să primească printre altele, în schimbul acţiunilor, şi bunuri imobile situate în Tr.Severin şi anume: Unitatea B.I.G., compusă din construcţii pe o suprafaţă desfăşurată de 318,51 mp şi în valoarea de piaţă de 314.661.000 lei, teren în indiviziune de 184,40 mp şi în exclusivitate de 34,30 mp în valoare totală de 121.122 000 lei, Unitatea C.E.T., compus din construcţie 186,82 mp în valoare de 332.083.000 lei şi teren în indiviziune de 4,28 mp şi teren în exclusivitate de 165,74 mp în valoare totală de 392.128.000 lei, Unitatea C.E.T, compus din construcţie de 92,65 mp în valoarte de 169.504.000 lei şi teren în indiviziune de 4,41 mp şi în exclusivitate de 71,90 mp în valoare de 26.950.000 lei.
Exspertul S.G. (filele 152-202 dosar apel) a folosit două metode de evaluare a imobilelor proprtietatea societăţii pârâte: metoda valorii de înlocuire şi a randamentului. In urma evaluării prin metoda valorii de înlocuire expertul a constata că unitatea B.I.G., are valoare totală de 654.777 lei, Unitatea B.I.G., valoare totală de 621.482 lei iar Unitatea C.E.T. valoare totală de 121.430 lei, deci total bunuri imoboile de 1.397.690 lei. Folosind metoda randamentului (valoarea spaţiului în funcţie de venituri estimate a se realiza din exploatare) a concluzionat că valoarea B.I.G., este de 673.408 lei la unitatea C.E.T., de 605.629 lei iar Unitatea C.E.T., de 126.413 lei şi făcând media valorilor obţinute prin cele două metode a concluzionsat că valoarea totală a imobilelor în discuţie este de 1.401.309 lei fără T.V.A.
În răspunsul la obiecţiuni (fila 340 şi fila 469 dosar apel) a precizat că la evaluarea clădirii Big a avut în vedere că este o clădire de patrimoniu asfel valoarea sa la vechimea ce o are ar fi fost mult mai mică, materialelele din această clădire sunt materiale normale, cărămidă, beton, metal, acoperiş de tablă şi nu a fost evaluată la o hală construită cu materiale ieftine cum a susţinut reclamanta, că de fapt pârâta are doar doi pereţi din întreaga clădire precizat în răspunsurile ulterioare că metoda valorii de înlocuire şi reconstrucţie este metoda ce reflectă cel mai fidel valoarea unei clădiri, adică preţurile cu care se poate construi această clădire la data de azi, urmând a fi avuţi în vedere coeficienţii de uzură în timp, zonă, cerere-ofertă, stabilitate monetară. Metoda evaluării prin venituri (metoda capitalizării directe) este o metodă de verificare a valorii obţinute prin metoda valorii de înlocuire şi dacă expertul foloseşte corect coeficienţii, valoarea medie a chiriilor practicate la un moment dat, stabileşte cu discernământ gradul de neocupare cât şi cheltuielile de exploatare, stabileşte corect rata de capitalizare (dobânda medire la titlurile de stat la care se adună o primă de risc) atunci valorile obţinute sunt apropiate de valorile date de metoda de înlocuire.
Firmele de construcţii construiesc azi imobile la standarde europene cu respectarea normelor tehnice în vigoare, cu preţuri cuprinse între 350 euro/mp şi 750 euro/mp fără T.V.A. de suprafaţă construită în Drobeta Turnu - Severin iar în oraşele mari Bucureşti,Timişoare Craiova etc. sunt cuprinse între 500 şi 900 euro/mp.
Analizând aceste preţuri cu cele propuse de expertul asistent al reclamantei se observă că N.N. evaluează B.I.G., la 1.667,4 euro/mp, Unitatea C.E.T,. 1.285,7 euro/mp şi Unitatea C.E.T. la 925,5 euro/mp, în timp ce S. la 525 mp (clădire veche de peste 100 ani, uzură 60%,are corespunzător spaţiului 2 pereţi), la 1.053 euro/mp şi respectiv la 410 euro pe mp.
La răspunsul la obiecţiuni, fila (390 dosar apel) expertul S.G. a precizat că valoarea bunurilor expertizate este aceiaşi şi în august 2007 şi în 16 aprilie 2009 valorile fiind diferite în moneda euro dată fiind evoluţia sa în timp respectiv la 308.2007 valoarea patrimoniului era de 442.306 euro x 3,16 lei egal 1.397.687 lei iar în 2009 aceiaşi valoare era de 331.205 euroX4,12 lei/euro egal 1.397.685 lei.
Aceleaşi discuţii au fost şi în legătură cu evaluarea bunurilor mobile, şi din aceleaşi considerente deja arătate mai sus s-a reţinut ca fiind conformă realităţii expertiza efectuată de experta Ovidia Doinea care a stabilit valoarea totală a bunurilor mobile supuse evaluării identificate prin lista de inventariere a mijloacelor fixe întocmită de administratorul societăţii la data de 31 decembrie 2007 a cărei valoare corespunde cu valoarea soldurilor înscrise în balanţa contabilă de verificare întocmită la 30 aprilie 2009, exprimată în funcţie de evoluţia cursului de schimb valutar, stabilită în lei, la data de 3 august 2007 şi care este de 6.545 lei (fila 444 dosar apel)
Experta contabil C.E., aşa cum s-a mai arătat, în expertiza iniţială a răspuns punctual la obiecţiunile expertului asistent N.N. (filele 220-226 dosar apel) şi a arătat că a folosit metoda activului net corijat pornind de la valorile contabile patrimoniale şi situaţia structurii capitalului social înregistrată la ORC, în concordanţă cu dispoziţiile din Legea nr. 31/1990 şi metoda combinată bazată pe valoarea patrimonială şi rentabilitate recomandată de normă, că a analizat documentele financiar contabile existente la sediul firmei de contabilitate cu care pârâta are încheiat contract prestări servicii contabile, a ţinut cont de contractele de închiriere în vigoare 1-30 decembrie 2008 cu SC I. SRL, contractul din 3 ianuarie 2003 şi act adiţional cu SC W.E.P. SRL, balanţe de verificare. In răspunsurile la obiecţiunile formulate de reclamantă a arătat că pentru a putea aplica metoda retail chiar a demarat o analiză a evoluţiei economico-financiare, dar în limita nevoii de a răspunde la obiectivele fixate, în concordanţă cu prevederile Legii nr. 31/1990, iar analiza datoriilor cu stabilirea unor culpe în administrarea societăţii nu au făcut obiectul expertizei (fila 379 dosar apel).
În suplimentul la raportul de expertiză (filele 438-439 dosar apel) experta a concluzionat că drepturile patrimoniale ale reclamantei la data retragerii din societate, 3 august 2007 sunt în valoare de 115.441 lei care reactualizată se ridică la suma de 143.571 lei.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea a admis în parte acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta să-i plătească drepturile cuvenite la data retragerii din societate (contravaloarea a 25 părţi sociale) aşa cum au fost calculate de experta C.E., în suplimentul de expertiză, de 1.423.571 lei, valoare actualizată în raport de rata de inflaţie.
Fiind în culpă procesuală pârâta a fost obligată în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. să fie obligată la plata sumei de 14.110 lei cheltuieli de judecată compuse din: 1.500 lei cheltuieli de judecată admise la fond, plus cheltuielile enumerate de reclamantă la fila 501 dosar apel (taxe timbru, onorarii experţi, onorarii avocaţi valoare notificări, certificate constatatoare), mai puţin suma de 1000 lei expert parte N.N. (cheltuială voluptorie), chitanţele enumerate de două ori au fost luate în considerare o singură dată (este cazul chitanţei din 15 aprilie 2007, din 5 iunie 2009), şi chitanţele ce privesc dosarul de executare, ce nu privesc cauza de faţă (respectiv chitanţa din 25 iulie 2009, din 15 februarie 2010, din 3 martie 2010, din 3 martie 2010, din 3 martie 2010, din 15 februarie 2011).
S-a constatat, de asemenea, că judecata fondului fiind urmarea admiterii recursului reclamantei şi casarea în parte a sentinţei recurate, decizia de faţă este irevocabilă, aşa cum rezultă din interpretare dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ.
Împotriva Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 a de Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, şi a Deciziei nr. 951 din 22 septembrie 2010 a aceleiaşi curţi, P.A. a declarat recurs prin care arată că obiectul cauzei dedus judecăţii are o valoare mai mare de 100.000 lei aşa încât, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) şi 282 C. proc. civ., instanţa avea obligaţia să califice calea de atac exercitată de părţii, ca fiind a apelului şi să soluţioneze cauza în complet de judecată legal constituit. Recurenta arată că prin acţiunea formulată a solicitat instanţei să se dispună retragerea sa din societate şi să-i fie achitate toate drepturile care rezultă din calitatea sa de asociat, drepturi ce urmau să fie cuantificate în cadrul litigiului şi în funcţie de evaluarea cărora urma să se stabilească calea de atac a recursului sau a apelului. în opinia sa, chiar dacă valoarea litigiului poate fi stabilită numai pe bază de probe, cel puţin, petitul prin care a solicitat retragerea sa din societate în calitate de asociat era supus apelului şi recursului. Aşa fiind, hotărârea atacată a fost dată cu nesocotirea textelor de lege evocate, fapt ce atrage admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motiv de ordine publică pentru nerespectarea gradelor de jurisdicţie ceea ce i-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei. Invocă ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După cum se poate observa, recurenta a declarat recurs împotriva a celor două decizii enunţate mai sus, însă motivarea formează corp comun pentru cele două hotărâri recurate, motiv în raport de care vor fi analizate în contextul arătat de recurentă.
Intimata - pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 31/1990, astfel că obiectul cauzei dedus judecăţii reprezintă retragerea asociatului din societate, iar capătul de cerere privind drepturile cuvenite reclamantei este accesoriu şi urmează calea acţiunii principale, conform art. 17 C. proc. civ. Prin urmare, conform textului de lege evocat hotărârea pronunţată este supusă numai recursului, iar în cauză prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri.
La termenul de astăzi Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care a pus-o în discuţia recurentei reprezentată prin avocat, şi a rămas în pronunţare pe această excepţie, constatând că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 312 pct. 4 C. proc. civ., în caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură deciziei, fie la alt termen stabilit în acest scop.
Din interpretarea textului de lege enunţat, casarea cu reţinere este regula pentru tribunale şi curţi de apel. Atunci când casează hotărârea tribunalele şi curţile de apel pot pronunţa fie o singură hotărâre, prin care se deînvesteşte atât de recurs cât şi de fondul pricinii, fie două hotărâri, una asupra recursului, iar cea de-a doua asupra fondului. Aşadar, dacă părţile au pus concluzii numai asupra recursului sau este necesară administrarea de noi probe, instanţa va da o hotărâre prin care va admite recursul, va casa decizia recurată şi va fixa termen pentru rejudecarea pricinii în fond, iar dacă nu mai este necesară administrarea de probe noi şi părţile pun concluzii atât asupra recursului cât şi asupra fondului,instanţa va pronunţa o singură decizie prin care va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va rejudeca fondul.
În cauză, prin Decizia nr. 951 din 22 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, s-au soluţionat recursurile declarate de SC B. SRL prin administrator M.I. şi de P.A. împotriva sentinţei nr. 168 din 30 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, potrivit căreia s-a respins recursul formulat de SC B. SRL prin administrator M.I., iar recursul recurentei P.A. a fost admis dispunându-se casarea în parte a sentinţei, respectiv cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere privind drepturile asociatei recurente P.A. şi a fost reţinută cauza spre soluţionare pentru acest motiv, stabilindu-se termen de judecată la data de 13 octombrie 2010.
Iar, la data de 16 februarie 2011 prin Decizia nr. 290 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a soluţionat cererea formulată de reclamanta P.A. reţinută spre rejudecare în urma casării sentinţei nr. 168 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială, prin Decizia nr. 951 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, reţinându-se în considerente că judecata fondului s-a făcut ca urmarea admiterii recursului reclamantei şi casarea în parte a sentinţei recurate, decizia de faţă, fiind irevocabilă aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare, înalta Curte constată că în speţă de ne aflăm în prima ipoteză a textului de lege mai sus enunţat, pe de o parte, iar pe de altă parte, Decizia nr. 290 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, este irevocabilă, motiv pentru care, această decizie nu este susceptibilă de recurs.
În situaţia în care instanţa de apel a judecat ca instanţă de recurs - cum este cazul în speţă - împotriva hotărârilor pronunţate în recurs - irevocabile nu mai pot fi atacate cu un nou recurs, ceea ce ar însemna recurs la recurs.
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, şi într-o anumită ordine.
Ori, în pricina de faţă, prin prezentul recurs declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs - recurs la recurs, Înalta Curte urmează să îl respingă ca inadmisibil.
Înalta Curte constată că motivele invocate de intimată prin întâmpinare vizând excepţia inadmisibilităţii recursului, precum şi motivele invocate de recurentă cu privire la instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu lipsirea unui grad de jurisdicţie respectiv calea de atac exercitată asupra celei de-a doua hotărâri este apelul şi nu recursul, nu pot fi supuse examinării în raport de considerentele expuse, nefiind incidente în cauză textele evocate de părţi.
Aşa cum s-a arătat în considerentele deja expuse, pricina a fost examinată numai din perspectiva dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva Deciziei comerciale nr. 290 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, şi a Deciziei nr. 251 din 22 septembrie 2009 a aceleiaşi curţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3081/2011. Civil. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 3091/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
