ICCJ. Decizia nr. 3093/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3093/2011
Dosar nr. 36350/3/2010
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comerciala nr. 13050 pronunţata la 14 decembrie 2010 Tribunalul Bucureşti, a admis cererea, aşa cum a fost precizata; a obligat parata la plata sumei de 70.709,72 euro si 70.000 dolar SUA, precum si a dobânzilor aferente in cuantum de 2.253,93 euro si 1.703,33 dolar S.U.A., cu cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a procedat a verificarea autenticităţii înscrisurilor prezentate de R.C. care s-a erijat în moştenitor al reclamantei, constatând că certificatul de deces nu atesta decesul reclamantei, titulara contului de depozit fiind în viaţă; instanţa, în limitele învestirii nu s-a pronunţat cu privire la nulitatea înscrisurilor, însă a reţinut că în mod evident acestea nu au corespuns realităţii.
S-a mai reţinut, instanţa cu privire la acţiunea în executarea contractului de depozit, că pârâta este ţinută a să-şi îndeplinească obligaţia asumată de restituire la cererea sumelor aflate în depozit, raportat la dispoziţiile art. 969 C. civ., art. 1591, art. 1599 şi art. 1604 C. civ.
Culpa pârâtei a fost apreciată în condiţiile art. 1600 alin. (2) C. civ. raportat la art. 1082 C. civ., apreciind ca prin probatoriul acesta nu a răsturnat prezumţia instituită prin lege.
Singura apărare a pârâtei referitor la respectarea reglementărilor interne cu privire la restituirea depozitului în situaţia decesului titularului de cont nu au fost reţinute, instanţa constatând că la dosarul cauzei au fost depuse actele în copie, fără a exista certitudinea prezentării în original.
Cu privire la obligativitatea formulării unei plângeri penale, instanţa a apreciat că în cauză date fiind raporturile contractuale stabilite între părţi, reclamantei nu îi incumbă obligaţia formulării unei plângeri penale împotriva unei persoane străină de contract, ci pârâtei direct prejudiciate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC U.T.B. SA susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 168/ A din 28 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, reţinându-se, în esenţă, în considerente că reclamanta a constatat ridicarea din cont a sumelor indicate cu prilejul comunicării extraselor de cont, sesizând depozitarul despre acest incident; cum pârâta a încălcat obligaţia de păstrare prevăzută de art. 1599 şi art. 1600 alin. (2) C. civ., în mod corect prima instanţă a admis cererea reclamantei şi a dispus restituirea depozitului şi a dobânzilor aferente, mai ales că funcţionarul băncii avea posibilitatea să constate inadvertenţe între datele de stare civilă ale titularului contului depozit şi datele menţionate în certificatul de deces, cu privire la locul naşterii, fapt ce ar fi împiedicat restituirea sumelor se impunea ca urmare a retragerii unei sume semnificative de 70.000 euro către o persoană străină de contract.
Împotriva deciziei în apel pârâta a declarat recurs criticând soluţia dată sub aspectul interpretării greşite a textelor de lege incidente cauzei.
La data de 11 octombrie 2011 recurenta, prin reprezentanţii săi legali, a formulat o cerere de renunţare la judecata recursului, conform art. 246 C. proc. civ.
Înalta Curte, la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării recursului pe care a pus-o în discuţia părţilor, prezente în instanţă, luând act de susţinerile acestora şi a rămas în pronunţare pe această excepţie, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepţii sau cereri.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.
Art. 9 din acelaşi act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.”
Cum recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor legale imperative evocate potrivit menţiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată de la 12 octombrie 2011, aflată la fila 9 dosar recurs, când procedura a fost legal îndeplinită, iar în prezenta cauză nu operează facilităţile prevăzute pentru scutirea de la obligaţia timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC U.T.B. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 168/ A din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
Pronunţată,în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3097/2011. Civil. Dizolvare societate.... → |
|---|
