ICCJ. Decizia nr. 328/2011. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.328/2011
Dosar nr.10772/299/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 27 iunie 2008, sub nr. 10772/299/2008, reclamantele S.C.L. şi C.N.C. au solicitat evacuarea pârâtului O.I. din imobilul situat în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11372 din 25 aprilie 2008, Judecătoria a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul supus analizei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 950 din 29 iunie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 2, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 26 aprilie 2010, pârâtul O.I. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., excepţie ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, întrucât a fost invocată ulterior pronunţării instanţei cu privire la cererea de suspendare a cauzei, solicitată de recurentul – pârât.
Împotriva încheierii pronunţată la 24 aprilie 2010 a declarat recurs autorul excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., aducând critici de nelegalitate, motivând că, în mod greşit, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., pentru că aceste prevederi limitează şi restricţionează în mod ilegitim egalitatea în faţa legii a părţilor din proces, în sensul că se condiţionează suspendarea judecăţii, de aprecierea unor participanţi la procesul civil. Folosirea cuvântului „poate" este de natură să îngrădească accesul la justiţie pentru cetăţenii care invocă existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul judecăţii, astfel că se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, cu privire la accesul liber la justiţie.
Recursul împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate, a fost declarat de recurent în şedinţa publică din 26 aprilie 2010, deci în termen legal. Cererea scrisă a fost depusă ulterior la instanţa competentă să soluţioneze recursul.
La termenul din 9 decembrie 2010, recurentul prin cerere scrisă a solicitat acordarea de ajutor public judiciar în sensul asigurării reprezentării şi apărării printr-un avocat numit.
În urma analizării actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulării cererii de către persoana interesată şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale, în care a fost solicitat. Art. 13 din acelaşi act normativ, circumscrie în sensul că ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri.
În speţa supusă analizei, petentul O.I., în calea de atac a recursului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 950 din 29 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a formulat cerere de ajutor public judiciar, la data de 14 decembrie 2009, cerere care a fost admisă prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 14 decembrie 2009, fiind desemnat din oficiu ca apărător în beneficiul petentului, doamna avocat Mihai Mariana din cadrul Baroului Bucureşti.
În această etapă a procesului, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl–a civilă, recurentul prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cerere ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă pronunţată la 24 aprilie 2010.
Împotriva acestei încheieri petentul prin apărător a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faptul că, recurentul (care a beneficiat de ajutor public judiciar în ultima cale de atac împotriva unei hotărâri) a declarat recurs împotriva unei încheieri pronunţată în calea de atac a recursului, nu îi deschide calea pentru a formula o nouă cerere de ajutor public judiciar.
Concret, dispoziţiile art. 13 din OUG nr. 61/2008, sus enunţate, nu sunt aplicabile demersului judiciar, ci cererea formulată în recurs şi admisă, se menţine până la finalizarea căii de atac a recursului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii pronunţată la 26 aprilie 2010.
În esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de forma de redactare a textului de lege criticat, scopul criticii sale fiind ca, pe calea controlului de neconstituţionalitate, să le reformeze în sensul înlăturării sintagmei „poate" cu sintagma „trebuie".
Or, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o modificare a soluţiei legislative, excede competenţei Curţii Constituţionale, care potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.
Din această perspectivă, în mod corect s-a respins ca inadmisibilă excepţia invocată.
De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 390 din 19 martie 2009 prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1), (2) şi (3), art. 57, art. 167 – art. 169, art. 183 şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
În concluzie, încheierea pronunţată la 26 aprilie 2010 este legală şi nefiind incidente dispoziţiile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul O.I. împotriva încheierii de şedinţă din 26 aprilie 2010 şi a încheierii de şedinţă din 8 martie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 326/2011. Civil. Asigurări sociale. Revizuire... → |
|---|
