ICCJ. Decizia nr. 325/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.325/2011
Dosar nr. 1656/2/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată, la data de 24 februarie 2010, Ministerul Culturii şi cultelor, în calitate de intimat – pârât în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 26705/3/2006 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, a formulat contestaţie la titlu faţă de Decizia civilă nr. 587 din 16 noiembrie 2009 şi faţă de încheierea din Camera de Consiliu din 14 decembrie 2009, ambele pronunţate de această instanţă.
În motivarea cererii s-a susţinut cu privire la încheierea din Camera de Consiliu de la 14 decembrie 2009 că, deşi în preambulul încheierii instanţa de apel reţine că petentul M.D. a solicitat îndreptarea erorilor materiale evidente, a soluţionat cauza fără citarea părţilor, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 2811 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, dispozitivul deciziei civile nr. 587/ A din 16 noiembrie 2009 nu este suficient de clar şi lămuritor.
În drept contestaţia la titlu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 339 alin. (1) şi art. 400 – 404 alin. (1) C. proc. civ.
Prin întâmpinare s-a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia nr. 208 din 22 martie 2010, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat şi ca nefondată contestaţia la titlu.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat faţă de încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 14 decembrie 2009 având în vedere lipsa identităţii de obiect şi cauză între acea încheiere şi prezenta cauză.
Pe fondul contestaţiei la titlu s-a reţinut că dispozitivul hotărârii contestate nu conţine dispoziţii potrivnice care să împiedice punerea sa în executare şi nici nu necesită o lămurire câtă vreme considerentele hotărârii sunt clare şi concise.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304, pct. 6 şi 7 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut.
- Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În şedinţa publică din 20 ianuarie 2011, Înalta Curte din oficiu a invocat excepţia netimbrării recursului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", astfel că se va analiza cu prioritate excepţia netimbrării cererii de recurs invocată în şedinţa publică din 20 iunie 2010.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 136/1997 acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în această lege, iar conform art. 20, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau cererii de recurs, cum este cazul de faţă.
Pentru termenul de judecată din 20 ianuarie 2011 recurentului i s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu 4 lei taxă judiciară şi 0,15 lei timbru judiciar, în raport de prevederile art. 24 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 146/1997.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea ca netimbrată a cererii.
Cum recurentul nu a îndeplinit această obligaţie legală, instanţa va anula, ca netimbrată, cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL împotriva deciziei civile nr. 208/ A din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 323/2011. Civil. Ordonanţă preşedinţială.... → |
|---|
