ICCJ. Decizia nr. 3510/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3510/2011
Dosar nr.1747/90/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Încheierea
Prin încheierea din 2 februarie 2010 dată în dosar nr. 1747/90/2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de pârâta SC P. SA.
Instanţa a reţinut că faţă de cadrul procesual existent la momentul invocării excepţiei, respectiv faţă de obiectul judecăţii constând în pretenţii formulate de salariaţi împotriva unităţii, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe contractul colectiv de muncă negociat de sindicate cu patronatul, dispoziţiile legale contestate nu au legătură cu cauza.
În lipsa unei cereri formulate împotriva sindicatului nu poate fi pusă în discuţie neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale care nu prevăd posibilitatea atragerii în proces a sindicatelor la iniţiativa unităţii, în legătură de fapt cu admisibilitatea unei astfel de cereri.
O eventuală chemare în judecată a sindicatului pe cale separată este străină litigiului dedus judecăţii, astfel că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi invocată.
Interesul interpretării clauzelor contractului colectiv de muncă, act pe care se sprijină cererea salariaţilor din cauză, nu este suficient pentru a invoca excepţia de neconstituţionalitate câtă vreme împotriva sindicatului care a participat la negociere nu este îndreptată vreo cerere a unităţii.
2. Recursul
2.1. Motive
Pârâta a declarat recurs prin care a arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.
Sunt neconstituţionale prevederile art. 222 şi art. 282 din Legea nr. 53/2003, art. 73 din Legea nr. 168/1999 şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003.
Aceste texte încalcă art. 1 alin. (3), art. 9, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 41 alin. (5) şi art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Pârâta recurentă se încadrează în exact ipotezele de la pct. 1 şi 3 lit. b) ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţiile legale care permit crearea unor astfel de derapaje fiind, prin aceasta, neconstituţionale.
Obstacolele de ordin practic sunt dublate de obstacole juridice, ce ţin de inadecvata amenajare a procedurilor prin care se pot rezolva conflictele de muncă, în cazul aşa-numitelor conflicte de drepturi, atât prin raportare la soluţia reţinută în cazul conflictelor de interese, cât şi prin raportare la realitatea socială care nu diferenţiază în esenţă conflictele de muncă în cele două clase.
Din perspectiva blocului de constituţionalitate, exigenţele unui proces echitabil nu sunt respectate în niciunul dintre miile de dosare P. cu care au fost învestite instanţele din România. Nici pricina de faţă nu respectă criteriile-etalon, din moment ce dispoziţiile legale aplicabile în speţă nu impun imperativ ca sindicatele să fie parte în proces.
Soluţia legislativă actuală nu recunoaşte posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată pe cale separată, sau pe cale incidentă, sindicatele în calitatea lor de parteneri de dialog social. Eventuala iniţiativă a includerii sindicatelor în consorţiul litigios poate aparţine doar unei singure părţi a negocierilor colective, şi anume salariaţilor, însă în niciun caz unităţii.
Este perpetuată incoerenţa legislativă în privinţa calităţii procesuale a sindicatelor în rezolvarea conflictelor de drepturi şi, în acelaşi timp, vatămă, în esenţă, dreptul pârâtei la apărare şi la un proces echitabil.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Împrejurarea că recurenta este nemulţumită de limitele cadrului procesual în care se desfăşoară judecata în genul de litigii dedus judecăţii şi în prezenta cauză, nu înseamnă că aceasta este o problemă de neconstituţionalitate, a cărei eventuală constatare să ducă la eliminarea inegalităţii în faţa legii.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea la plata unor drepturi salariale, impuse de încetarea contractelor individuale de muncă ale reclamanţilor. În aceste condiţii, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de recurs, simpla dorinţă a angajatorului ca la judecată să participe şi sindicatul, care a negociat drepturile salariale pretinse prin cererea introductivă de instanţă, nu este suficientă pentru a se considera că textele de lege enumerate a fi neconstituţionale au vreo legătură cu soluţionarea cauzei. În raport de pretenţia concretă a reclamanţilor, problema laturii subiective a procesului nu este una care să poată fi tranşată pe calea contenciosului constituţional.
Nefiind întrunite cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite cererea de repunere pe rol.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3509/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3503/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
