ICCJ. Decizia nr. 3514/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3514/2011
Dosar nr.3300/87/2008
Şedinţa publică din 14 aprilie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 202 din 5 februarie 2009, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA fiind obligată pârâta către reclamant, la plata sumei de 3623 lei, reprezentând drepturi suplimentare salariale, respectiv prime de Paşti 2005-2006 şi Crăciun 2004-2005, reactualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup.
În cadrul judecăţii recursului, pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003, raportat la prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art.73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României.
Prin încheierea pronunţată la 14 iulie 2009, Apel Bucureşti, secţia a VII a şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece dispoziţiile legale procedurale a căror neconstituţionalitate a fost invocată de recurentă în calea de atac a recursului nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V. Grup, care a susţinut caracterul nelegal din punct de vedere al modalităţii în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 25 februarie 2010 judecata recursului a fost suspendată în raport de dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin rezoluţie la data de 9 martie 2011, cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea excepţiei de perimare a recursului.
Recursul se va constata perimat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi art. 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata cererii de recurs a fost suspendată la data de 25 februarie 2010, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării, procesul a rămas în nelucrare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care în perioada 25 februarie 2010 – 9 martie 2011 nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, conform art. 252 C. proc. civ., recursul se va constata perimat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA – Membru O.M.V. Grup împotriva încheierii din 14 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3647/2011. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 3516/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
