ICCJ. Decizia nr. 3598/2011. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3598/2011
Dosar nr. 1410/1/2011
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I - Obiectul cauzei şi hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual.
1. Reclamanţii P.I.C., SC G.M.A.D.P.A.M.S.A.S. şi M.V. au solicitat prin acţiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu SC A. SRL să se dispună următoarele:
- anularea procesului verbal de şedinţă întocmit în data de 16 noiembrie 2007 în adunarea generală a asociaţilor SC A. SRL;
- adunarea hotărârii nr. 3 din aceiaşi dată de adunarea generală;
- anularea încheierii nr. 9355 din 14 decembrie 2007 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerţului;
- anularea certificatului constatator nr. 51294 din 19 decembrie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului.
În motivare, reclamanţii au susţinut că la data de 16 noiembrie 2007 deşi au fost prezenţi la sediul societăţii din Sibiu, nu li s-a permis accesul în începerea destinată ţinerii adunării , că a existat un conflict între asociaţi soldat cu deplasare la Poliţia Judeţeană, adunarea nemaiavând loc.
Arată reclamanţii, că ulterior acestui incident, la data de 24 ianuarie 2008 au solicitat de la Oficiul Registrului Comerţului Sibiu, un certificat referitor la societate, ocazie cu care au constatat existenţa menţiunii cu privire la hotărâre nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social şi schimbare a sediului, hotărâre care nu putea fi adoptată dat fiind incidentele ce au avut loc.
2. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acţiunea în anulare promovată de reclamanţi a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr. 23 din 9 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în sensul anulării procesului verbal de şedinţa din data de 16 noiembrie 2007 şi a hotărârii nr. 3 adoptate la aceiaşi dată, cu motivarea încălcării dispoziţiilor art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată care impun publicarea convocatorului pentru ţinerea adunării în Monitorul Oficial partea a IV-a şi într-un ziar de largă răspândire.
3. Sentinţa fondului a fost confirmată ca legală şi temeinică de instanţa de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 120 din 17 octombrie 2008 cu consecinţa respingerii apelului declarat de pârâtă.
4. Prin decizia nr. 2456 din 16 octombrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL şi a casat decizia Curţii de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare constatând că dispoziţiile art. 117 din Legea societăţilor comerciale, referitoare la funcţionarea societăţilor pe acţiuni nu sunt incidente în cauză, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată supusă dispoziţiilor art. 195 din lege referitoare la convocarea adunării generale pentru acest tip de societate.
II. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 135/A din 10 noiembrie 2010 A respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 23/C/2008 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Asociaţii societăţii pârâte au fost convocaţi de administratorul statutar prin scrisoare recomandată pentru adunarea generală din 12 octombrie 2007 având pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 90.000 Ron şi schimbarea sediului social în localitatea Cisnădioara judeţul Sibiu.
La data de 12 octombrie 2007 s-a prezentat numai un singur asociat, dl. P.A., lipsind ceilalţi 6 asociaţi, sens în care s-a întocmit un proces verbal de către administratorul societăţii, urmând ca, potrivit convocatorului adunarea generală cu aceeaşi ordine de zi să aibă loc la 16 noiembrie 2007.
La data de 16 noiembrie 2007 asociaţii prezenţi reprezentând împreună un număr total de 280 părţi sociale respectiv 45,76 % din capitalul social au adoptat hotărârea nr.3 de majorare a capitalului social cu 90.000 lei, aport în numerar şi de schimbare a sediului social, hotărâre publicată în M.Of. nr. 20 din 4 ianuarie 2008.
Cu privire la legalitatea hotărârii adoptate, în condiţiile de prezenţă şi cvorum menţionate în procesul verbal, instanţa de apel constată că potrivit actului constitutiv al societăţii, art. 20 alin. (2), hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaţilor, ceea ce impune concluzia nulităţii absolute a hotărârii adoptate cu încălcarea prevederilor din actul constitutiv.
Referitor la încălcarea termenului prevăzut de art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 pentru atacarea hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, instanţa constată că în raport de motivul de nulitate absolută reţinut, dreptul la acţiune este imprescriptibil.
III. Recursul – Motivele de recurs
Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SRL a declarat recurs la data de 3 februarie 2011, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunţate în apel în sensul admiterii apelului formulat de societate şi respingerii acţiunii în anulare promovată de reclamantă.
Recurenta şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Potrivit recurentei, sursa principală a nulităţilor în activitatea adunărilor generale este legea societăţilor comerciale, legiuitorul impunând anumite praguri de cvorum şi majoritate pentru a garanta caracterul democratic al vieţii societăţii, dispoziţii care au un caracter supletiv fiind prevăzute de lege în condiţiile în care actul constitutiv nu dispune altfel, interesul ocrotit fiind unul personal şi nu general.
În cauză instanţa reţine încălcarea art. 20 din actul constitutiv, ceea ce însă conducea indubitabil la o nulitate relativă.
Caracterul relativ al nulităţii impunea concluzia tardivităţii acţiunii a depăşirii termenului de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale.
Sub acest ultim aspect recurenta subliniază că termenul de 15 zile reglementat de art. 196 din Legea societăţilor comerciale curge de la data când asociaţii au luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu se poate întinde dincolo de cel reglementat de art. 132 alin. (2) din lege, respectiv data publicării hotărârii în Monitorul Oficial deoarece s-ar ajunge la situaţia ca el să devină perpetuu.
Înalta Curte verificând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Acţiunea în anulare reglementată prin de art. 132 din Legea societăţilor comerciale are în vedere hotărârile contrare legii sau actului constitutiv, în această categorie intrând nu numai hotărârile care încalcă norme imperative, dar şi hotărârile care încalcă norme supletive din lege, de la care actul constitutiv nu a derogat.
La societăţile cu răspundere limitată dispoziţiile art. de art. 192 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale prevăd pentru hotărârile care au ca obiect modificarea actului constitutiv votul tuturor asociaţilor, afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Prin urmare, prin actul constitutiv se poate stabili luarea hotărârilor de modificare cu majoritate care însă nu poate fi inferioară majorităţii absolute prevăzute ca regulă generală în alin. (1) al art. 192.
În cauză însă, în actul constitutiv asociaţii au prevăzut expres pentru modificarea actului constitutiv, fără nici o distincţie între prima şi a doua convocare, votul tuturor asociaţilor.
Cum, hotărârea nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social a fost luată cu votul a trei dintre cei şapte asociaţi, reprezentând împreună un număr total de 280 părţi sociale şi 45,76% din capital, nerespectarea cerinţelor de formare a voinţei sociale în adunarea generală atrage nulitatea absolută a hotărârii, deoarece din acest punct de vedere hotărârea este ca şi inexistentă.
Dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Legea societăţilor comerciale potrivit cărora la a II-a convocare adunarea generală poate decide asupra ordinii de zi oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capital reprezentată de aceştia, nu îşi găsesc aplicarea, deoarece textul are în vedere ipoteza în care la prima convocare adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii şi nu a votului tuturor asociaţilor.
Cu privire la termenul de prescripţie de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăţilor comerciale pentru atacarea în justiţie a hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv în materia societăţilor cu răspundere limitată art. 196 prevăd expres că termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoştinţă de hotărârea pe care o atacă.
Această derogare expresă de la regula aplicabilă societăţilor pe acţiuni după care termenul de 15 zile curge de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial, Partea a IV-a nu poate fi interpretată în sensul susţinut de recurentă care consideră că termenul nu se poate extinde dincolo de publicarea în Monitorul Oficial, faţă de modul de redactare a acestei dispoziţii cuprinse în art. 196, fără nici o distincţie după cum hotărârea este supusă menţionării la registrul comerţului şi prin urmare supusă publicării.
Sub acest aspect reclamanţii-intimaţi au dovedit cu înscrisurile ataşate acţiunii introductive ce au la cunoştinţă de această hotărâre la data de 24 ianuarie 2008 când au solicitat Oficiului Registrului Comerţului Sibiu o listă de control privind menţiunile înregistrate de societate, acţiunea în anulare fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu a doua zi, respectiv la data de 25 ianuarie 2008.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei la plata sumei de 100.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, ca parte căzută în pretenţii, va fi respinsă ca nefondată.
Cheltuielile de judecată reglementate de art. 274 C. proc. civ., privesc taxele de timbru, onorariul de avocat, plata experţilor, despăgubirea martorilor şi orice alte cheltuieli de asemenea natură ocazionate de desfăşurarea procesului, pe care partea care a câştigat a dovedit că le-a făcut.
Or, intimatul a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 100.000 lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a litigiului care s-a derulat timp de patru ani, daune care nu pot fi valorificate în temeiul art. 274 C. proc. civ.
În alţi termeni, cheltuielile de judecată acordate în temeiul art. 274 C. proc. civ. se întemeiază pe culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul şi sunt destinaţi acoperirii cheltuielilor materiale efective ocazionate de proces.
Daunele morale îşi au izvorul în principiul general instituit în art. 998-999 C. civ. al răspunderii civile delictuale şi implică dovedirea condiţiilor de angajare a acestei forme de răspundere civile respectiv a prejudiciului moral, a valorilor morale lezate prin atitudinea părţii adverse, acţionând cu vinovăţie, conştientă de consecinţele produse.
Aşa fiind nu se poate pune de plano semnul egalităţii între culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul şi culpa delictuală de natură să antreneze obligarea la daune morale în absenţa unor dovezi relevante pe acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL CISNADIOARA împotriva deciziei comerciale nr. 135/A din 10 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia comercială.
Respinge cererea intimatului P.I.C. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3601/2011. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3589/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
