ICCJ. Decizia nr. 3602/2011. Civil. Acordare daune interese (art 580 ind.3 alin.2 CPC). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3602/2011
Dosar nr. 36030/3/2009
Şedinţa publică din 3 mai 2011
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 14 septembrie 2009, reclamantul P.T.D. a solicitat obligarea pârâtului Primarul General al Municipiului Bucureşti la plata în favoarea statului a unei amenzi civile de 50 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1278 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 13311/3/2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1324 din 18 noiembrie 2009, Tribunalul a admis în parte cererea formulată şi a obligat debitorul la plata unei amenzi civile, în cuantum de 30 RON pe zi de întârziere în favoarea statului, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu invocat de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1278 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosar nr. 13311/3/2008, definitivă şi irevocabilă, Primarul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să emită o dispoziţie motivată pentru notificarea din 26 ianuarie 2008 emisă de B.E.J. V.P., privind imobilul din Bucureşti, şoseaua C., sector 2.
Pârâtul nu a făcut dovada că s-a conformat hotărârii judecătoreşti menţionate.
Având în vedere dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a aplica debitorului o amendă civilă în favoarea statului, până la îndeplinirea obligaţiei de a face prevăzută în titlul executoriu, faţă de împrejurarea că această obligaţie nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.
În ceea ce priveşte cuantumul acestei amenzi, Tribunalul a apreciat că o amendă în cuantum de 30 RON/zi de întârziere este suficientă pentru a constrânge debitorul la îndeplinirea obligaţiei.
Împotriva acestei decizii a formulat apel Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, ce nu a fost motivat, soluţionarea acestuia urmând a se face în raport cu prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
În şedinţa publică din data de 12 iulie 2010, intimatul-reclamant a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, iar instanţa, din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă de Tribunal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 484A din 12 iulie 2010, a respins excepţia inadmisibilităţii apelului, a admis apelul pârâtului, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, cu privire la excepţia inadmisibilităţii apelului, Curtea de Apel a reţinut că, cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., are ca obiect obligarea pârâtului la plata în favoarea statului a unei amenzi civile pentru neexecutarea unei obligaţii de a face intuitu personae, stabilite prin sentinţa civilă nr. 1278 din 10 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, definitivă şi irevocabilă.
S-a arătat că, textul legal menţionat are în vedere obligaţiile de a face intuitu personae, care implică faptul personal al debitorului. În acest caz, creditorul nu poate obţine executarea în natură a obligaţiei asumate de debitor prin mijloace de executare directă, iar îndeplinirea unei asemenea obligaţii nici nu poate fi realizată de creditor, pe cheltuiala debitorului, în condiţiile art. 5802 C. proc. civ., astfel încât art. invocat prevede o modalitate specifică de constrângere a debitorului de a-şi executa obligaţia, prin aplicarea unei amenzi civile, în favoarea statului.
Procedura este una specială, în sensul că cererea se adresează instanţei de executare, care se pronunţă prin încheiere irevocabilă.
În cauză, reclamantul a adresat cererea Tribunalului Bucureşti, care a pronunţat o decizie dată cu apel, împotriva căreia pârâtul a exercitat prezenta cale de atac.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de apel a arătat că, întrucât prima instanţă nu a soluţionat cererea în procedura prevăzută de art. 5803, prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel, în privinţa căii de atac ce se exercită în cauză sunt incidente dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 282 teza II C. proc. civ., potrivit cu care hotărârile în primă instanţă sunt supuse apelului la Curtea de Apel, şi drept consecinţă, a respins excepţia inadmisibilităţii formulării apelului, invocată de intimatul-pârât, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei în primă instanţă de Tribunal, invocată ca motiv de ordine publică, Curtea de Apel a reţinut că potrivit art. 5803 C. proc. civ., instanţa competentă să aplice amenda cominatorie şi să stabilească cuantumul sumelor datorate statului este instanţa de executare.
Instanţa de executare, este potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În cauză, având în vedere că aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a face intuitu personae se realizează în modalitatea specifică prevăzută de art. 5803 C. proc. civ., prin aplicarea unei amenzi civile debitorului, în raport cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanţa „în circumscripţia căreia se face executarea" este cea de la sediul debitorului.
Cum în cauză, sediul debitorului (apelantul-pârât) indicat de acesta în cererea de apel, se află în circumscripţia sectorului 5 Bucureşti, instanţa de executare este, potrivit textului menţionat, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, această instanţă fiind competentă să soluţioneze cererea pendinte, întemeiată pe prevederile art. 5803 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut că şi în ipoteza în care s-ar aprecia că instanţa sesizată de creditor nu este instanţa de executare, competenţa de soluţionare a cauzei tot nu aparţine Tribunalului, ci Judecătoriei de la sediul pârâtului, în condiţiile normelor de drept comun în materie de competenţă (art. 1 C. proc. civ., în privinţa competenţei materiale, respectiv art. 5 C. proc. civ., în privinţa competenţei teritoriale).
Împotriva acestei din urmă decizii, a exercitat calea de atac a recursului, reclamantul P.T.D., invocând greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că cererea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ., care nu prevăd nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Cererea introductivă de instanţă formulată de reclamantul P.T.D. este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 5803 C. proc. civ. şi vizează executarea silită a unei obligaţii de a face.
Potrivit art. 5803 alin. (1) C. proc. civ. „dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 RON la 50 RON, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlu executoriu".
Totodată, alin. (2) al art. 5803 C. proc. civ. prevede că, în situaţia în care în termen de 6 luni, debitorul nu îşi execută obligaţia prevăzută în titlu executoriu, „la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului, va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. (1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese".
Aşadar, din dispoziţiile legale enunţate rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Ca urmare, în prezenta cauză, apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti era inadmisibil şi se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii, invocată de intimatul P.T.D.
Având în vedere că legea nu prevede cale de atac în cazul hotărârilor pronunţate în temeiul prevederilor art. 5803 C. proc. civ., în speţă instanţa de apel în mod greşit a reţinut incidenţa dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 282 teza II C. proc. civ., motivat de faptul că prima instanţă nu a soluţionat cererea prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel.
De altfel, consacrarea caracterului irevocabil al încheierii de obligare a debitorului la plata amenzii civile este în deplină concordanţă cu finalitatea reglementării, ce vizează o procedură din faza executării silite.
În acest sens, nu se poate reţine o îngrădire a accesului liber la justiţie, întrucât Curtea Constituţională a statuat în mod constant că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Legiuitorul este suveran în a limita accesul la toate căile de atac şi deci, la toate gradele de jurisdicţie şi poate institui, pentru raţiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.T.D. împotriva deciziei nr. 484A din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei nr. 1324 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3607/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3596/2011. Civil. Acţiune în contrafacere.... → |
|---|
