ICCJ. Decizia nr. 3803/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3803/2011
Dosar nr. 27796/3/2007
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. 27796/3/2007 reclamanta SC T.E. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 68435678,47 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice livrate şi 31964422,69 lei penalităţi de întârziere.
Cererea a fost restrânsă la data de 2 octombrie 2007, reclamanta solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 57287258,42 lei cu titlu de preţ al energiei electrice livrate şi suma de 31964422,69 lei penalităţi.
La data de 1 aprilie 2008, pârâta SC E. SA în calitate de cedent a încheiat cu reclamantul cesionar Cabinet de Avocat V.B.O. în calitate de cesionar, contractul de cesiune de drepturi litigioase ce face obiectul dosarului nr. 27796/3/2009, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, iar prin încheierea de şedinţă din data de 16 februarie 2009, instanţa a luat act că în urma cesiunii, Cabinetul de Avocat V.B.O. are calitatea procesuală activă.
Prin sentinţa comercială nr. 5079 din 30 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă iar pârâta SC E. SA a fost obligată să plătească reclamantului Cabinet de avocat V.B.O. suma de 34425096 lei cu titlu de preţ al energiei electrice livrate şi suma de 26218425,06 lei penalităţi de întârziere.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 5079/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a formulat apel pârâta SC E. SA şi reclamantul cesionar Cabinet de avocat V.B.O.
Prin încheierea nr. 1461 din 28 aprilie 2010, a fost admisă cererea de strămutare formulată de petentul Cabinet de Avocat V.B.O. şi s-a dispus strămutarea dosarului nr. 27796/3/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la Curtea de Apel Cluj.
La data de 29 septembrie 2010, SC R.B.S. SRL a formulat cererea de intervenţie în interesul apelantului Cabinet de Avocat V.B.O., cerere admisă în principiu de instanţă.
Prin decizia civilă nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost admis apelul formulat de Cabinet de avocat V.B.O. şi cererea de intervenţie în interesul acestui apelant, formulată de SC R.B.S. SRL, împotriva sentinţei 5079/2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că pârâta SC E. SA a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului cesionar suma de 64.010.587,47 lei reprezentând diferenţa contravalorii energiei electrice furnizate şi neachitate.
A fost admis şi apelul formulat de apelanta pârâtă SC E. SA, împotriva aceleiaşi sentinţe, în sensul că a fost înlăturată obligarea acesteia la plata sumei de 913.700 lei cheltuieli de judecată.
Apelanta intimată SC E. SA a fost obligată să plătească cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat în sumă de 322.112,41 lei.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut că la data de 31 martie 2007, datoria pârâtei SC E. SA faţă de SC T.E. SA se compunea din 168.435.678,47 lei debit principal şi 26.218.425,06 lei penalităţi de întârziere calculate conform clauzelor contractuale încheiate de părţi în condiţiile art. 969-970 C. civ.
La data de 1 aprilie 2008 pârâta SC T.E. SA în calitate de cedent a cesionat drepturile litigioase cesionarului Cabinet de avocat V.B.O., contract devenit opozabil cel mai târziu la data de 16 februarie 2009 şi oricum în perioada 31 martie 2007 până la 16 februarie 2009 datoria SC E. SA către SC T.E. SA a rămas neschimbată, neintervenind plăţi compensatorii, renunţări etc.
Având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., instanţa de apel a apreciat că datoria SC E. SA către Cabinet de avocat V.B.O. este de 68.435.678,47 lei debit şi 26.218.425,06 lei penalităţi de întârziere motiv pentru care a admis apelul formulat de apelantul Cabinet de avocat V.B.O. şi cererea de intervenţie în interesul acestui apelant, formulată de intervenienta SC R. SRL, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta SC E. SA să plătească 61.010.582,47 lei diferenţă contravaloare energie electrică furnizată şi neachitată.
A fost admis şi apelul reclamantei SC E. SA şi a înlăturat obligaţia acesteia vizând plata sumei de 913.708 lei cu motivarea că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 274 C. civ. în condiţiile în care la data de 23 martie 2009, când au avut loc dezbaterile orale, reclamanta a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 140 din 15 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a formulat recurs pârâta SC E. SA, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea cu trimitere pentru rejudecare a cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 9 C. proc. civ., recurenta arată în esenţă următoarele:
- instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii ce guvernează procedura de judecată prin aceea că fără a pune în dezbaterea părţilor chestiuni de fapt esenţiale vizând stingerea prin compensare şi virament bancar a datoriei T.E. şi E. pe perioada 15 mai 2008 – 16 februarie 2009 a concluzionat eronat că această compensare nu există (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.);
- a fost încălcat grav dreptul la apărare al SC E., în condiţiile în care nici unul din mijloacele de apărare utilizate sub forma actelor de procedură scrise şi susţinute oral nu au fost analizate de instanţă (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
Instanţa nu s-a pronunţat asupra motivului de apel vizând calitatea procesuală activă a Cabinetului de avocat V.B.O. prin mijlocirea contractului de cesiune de drepturi litigioase de creanţă încheiat la data de 1 aprilie 2008 şi asupra motivului de nelegalitate a încheierii interlocutorii din data de 16 februarie 2009.
Prin încheierea din data de 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia vizând lipsa calităţii procesuale active în apel a apelantului Cabinet de avocat V.B.O. şi nicidecum asupra motivului de apel formulat ulterior care viza legitimarea procesuală stabilită prin încheierea din 16 februarie 2009 la judecata în primă instanţă.
Excepţia viza pierderea calităţii, iar motivul de apel viza nelegala dobândire a calităţii, chestiuni conceptual diferite (art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ.).
Au fost încălcate dispoziţiile art. 3 C. proc. civ., vizând denigrarea de dreptate prin aceea că instanţa de apel a socotit că nu este necesar să se pronunţe asupra chestiunii validităţii contractului de cesiune drepturi litigioase din 1 aprilie 2008 (art. 304 pct. 9 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.);
- nesocotirea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în condiţiile în care pe rolul Tribunalului Alba se afla dosarul nr. 32930/3/2009 având ca obiect nulitatea contractelor de cesiune.
Instanţa de apel a dat mai mult decât s-a cerut în condiţiile în care cu adresa nr. 11092 din 2 octombrie 2007, T.E. a formulat cerere de restrângere a pretenţiilor reprezentând preţul energiei electrice de la 68.435.678,74 cât a solicitat prin cererea introductivă, la suma de 57.287.258,42 lei întrucât pentru suma de 11.138.120.05 lei există deja titlu executoriu, plăţile fiind făcute. A fost achitat şi debitul de 57.287.258,47 lei către SC T.E. SA fapt rezultat din Ordinele de Compensare şi Ordinele de Plată înaintate Tribunalului Bucureşti prin adresa nr. 3900/11339 din 3 februarie 2009.
În concluzie, SC E. SA, a achitat toate debitele şi pe cale de consecinţă nu mai poate fi obligată să achite pentru a doua oară acelaşi debit încălcându-se astfel un principiu de drept conform căruia orice debitor nu poate fi obligat să achite decât o singură dată debitul cu atât mai mult cu cât creditorul a recunoscut achitarea integrală a datoriei.
În susţinerea recursului au fost depuse la dosar acte, respectiv, ordine de plată, ordine de compensare, procese-verbale, etc. filele 31-70; 87 – 111; 114 – 173.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate şi susţinute oral în şedinţă publică, se constată că recursul este fondat.
Un prim aspect de nelegalitate al hotărârii recurate, vizează nepronunţarea instanţei de apel asupra tuturor criticilor formulate.
Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active în apel a apelantului Cabinet de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune creanţă încheiat la data de 1 aprilie 2009 dar nu s-a pronunţat asupra motivului de apel vizând legalitatea procesuală activă a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune încheiat cu T.E. la data de 1 martie 2008.
Este evident că excepţia soluţionată în apel la data de 10 decembrie 2009 viza pierderea calităţii procesuale ca urmare a încheierii contractului de cesiune de creanţă din data de 1 aprilie 2009 cu R. (intervenientă) iar motivul de apel (nesoluţionat) viza nelegala dobândire a calităţii procesuale prin încheierea contractului de cesiune drepturi litigioase cu SC T.E. raportat la art. 1309 C. civ.
Nepronunţându-se asupra motivului de apel vizând cadrul procesual, instanţa de apel a încălcat dreptul apelantului la un proces echitabil în sensul dispoziţiilor art. 6 CEDO şi art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. fapt ce atrage casarea cu trimitere a cauzei la aceiaşi instanţă.
În rejudecare instanţa de apel va analiza critica vizând lipsa calităţii procesuale active a Cabinetului de Avocat V.B.O. raportat la contractul de cesiune drepturi litigioase încheiat cu SC T.E. SA şi mijloacele de apărare invocate, respectiv dispoziţiile art. 1309 C. civ. şi calitatea de avocat a cesionarului. Totodată se va analiza dacă se impune sau nu (în raport de stadiul procesual) aplicarea dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. având în vedere că pe rolul Tribunalului Alba se află dosarul nr. 32930/3/2009 ce are ca obiect nulitatea contractului de cesiune drepturi litigioase.
Şi critica de la punctul IV al motivelor de recurs este întemeiată întrucât instanţa de apel nu a avut în vedere că reclamanta SC T.E. SA a formulat în faţa instanţei de fond cerere de restrângere a pretenţiilor reprezentând preţul energiei electrice.
În cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. întrucât instanţa de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt esenţial cauzei respectiv: cadrul procesual în raport de care erau aplicabile sau nu dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.; ce sume au fost plătite de pârâtă în baza raporturilor contractuale prin Ordinele de Plată şi Ordinele de Compensare; ce sume au fost achitate în anul 2008 în contul indicat de către SC T.E. SA prin adresa nr. 7822 din 31 iulie 2008.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., admite recursul declarat de pârâta SC E. SA, casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Faţă de admiterea motivelor arătate mai sus nu se impune a fi analizate şi celelalte motive de recurs expuse de recurentă în ambele memorii, motive ce vor fi avute însă în vedere de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 140 din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3810/2011. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3796/2011. Civil → |
|---|
