ICCJ. Decizia nr. 3834/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3834/2011
Dosar nr. 4481/1/2010
Şedinţa publică din 10 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 20 mai 2010 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatoarea SC M. Constanţa SA a solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local al Municipiului C., Municipiul C. prin Primar, SC H. SA, R.M., R.N.A., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SIF M. şi Z.R.I., să se dispună anularea deciziei nr. 2714 pronunţată la 04 mai 2010 de această instanţă în Dosarul nr. 717/36/2007.
Prin motivele contestaţiei depuse la 31 ianuarie 2011, contestatoarea a invocat drept temei al căii de atac dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs a omis să analizeze una dintre criticile la care s-a făcut referire prin cererea de recurs, respectiv cea vizând lipsa de identitate dintre imobilul revendicat şi actul de proprietate cu care reclamanţii se legitimează procesual activ în acţiunea în revendicare.
S-a susţinut că instanţa de recurs, prin considerentele hotărârii, a apreciat că această critică ce se constituie într-un motiv de nelegalitate nu este necesar a fi analizată deoarece configuraţia imobilului ar fi o chestiune de fapt ce excede dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Contestatoarea a învederat că această abordare a criticii formulate de recurenta-pârâtă este una eronată căci problema identităţii imobilului este o chestiune de drept care ţine de legitimarea procesuală activă a reclamanţilor şi nu de temeinicia acţiunii.
S-a mai susţinut că instanţa de recurs nu a observat nici critica potrivit căreia, în mod nelegal, instanţa de apel a refuzat să încuviinţeze probe suplimentare care să înlăture orice dubiu cu privire la apartenenţa bunului aflat în posesia pârâţilor la patrimoniul autoarei reclamanţilor.
Intimaţii R.M. şi R.N.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare.
În cauză s-a dispus ataşarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în care s-a pronunţat Decizia atacată prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii SC M. Constanţa SA, Consiliul Local al Municipiului C., Municipiul C. prin Primar şi SC H. SA împotriva deciziei nr. 285/C din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 octombrie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Examinând motivele invocate de contestatoare, raportat la dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., Curtea va constata că prezenta contestaţie în anulare este nefondată pentru considerentele ce succed:
SC M. Constanţa SA nu a invocat ca şi motiv de recurs distinct lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Această recurentă s-a referit, într-adevăr, prin motivele de recurs la lipsa identităţii între imobilul identificat prin raportul de expertiză tehnică şi actul de vânzare-cumpărare ce constituie titlul de proprietate al autoarei reclamanţilor, precizând că, în opinia sa, actele depuse nu corespund cu cele constatate de expert.
Se va reţine că, prin considerentele deciziei atacate cu contestaţie în anulare, Curtea a analizat acest motiv, nemulţumirea contestatoarei vizând, în realitate, soluţia asupra criticii menţionate şi neputând constitui temei al acestei căi de atac extraordinare.
Contestaţia în anulare nu poate fi admisă când pretinsele motive de recurs neexaminate sunt, în realitate, argumente aduse în sprijinul criticilor propriu-zise invocate de recurent, care au fost analizate în concret şi sistematic în Decizia contestată.
Astfel, instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare, ci poate să le analizeze global printr-un raţionament juridic sintetic. În acest caz omisiunea de a cerceta un anumit argument nu deschide calea contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ.
Celălalt motiv invocat de contestatoare, respectiv neanalizarea criticii referitoare la refuzul nelegal al încuviinţării unor probe suplimentare referitoare la apartenenţa bunului în litigiu la patrimoniul autoarei reclamanţilor este, de asemenea, nefondat.
O asemenea critică nu a făcut obiectul motivelor de recurs ale SC M. Constanţa SA, astfel că nu se poate invoca neanalizarea sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi va respinge contestaţia în anulare formulată de SC M. Constanţa SA.
Vizând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi solicitate de intimata Z.R.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M. Constanţa SA împotriva deciziei nr. 2714 din 04 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata Z.R.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3864/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3825/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
