ICCJ. Decizia nr. 3841/2011. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 3841/2011
Dosar nr. 2138/3/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC E.R.E.D. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 37.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru pierderile materiale suferite de reclamantă ca urmare a furnizării de către pârâtă a polistirenului neignifugat cu factura nr. TSP B1000062 din 20 iulie 2007 la şantierul M.C.P. din Bucureşti, cu cheltuieli de judecată.
SC T.P. SRL prin cererea reconvenţională a solicitat respingerea cererii reclamantei şi obligarea SC E.R.E.D. SRL la plata sumei de 65.606,54 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise de T.P. şi neachitate de SC E.R.E.D. SRL, obligarea reclamantei-pârâte la plata penalităţilor de 0,1%/zi din valoarea facturilor emise şi neachitate calculate de la scadenţa facturilor şi până la data plăţii efective a acestor facturi, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 13066 din 13 noiembrie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii principale formulată de reclamanta-pârâtă SC E.R.E.D. SRL, admiterea cererii reconvenţionale formulată de pârâta-reclamantă SC T.P. SRL. Pârâta SC E.R.E.D. SRL a fost obligată să plătească SC T.P. SRL suma de 65.606,54 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, suma de 5.472,69 lei reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi suma de 2673,78 lei - cheltuieli de judecată.
De asemenea a fost obligată SC E.R.E.D. SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2673,78 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC E.R.E.D. SRL, calea de atac ce a fost calificată ca apel, în şedinţa publică din data de 16 iunie 2010, având în vedere dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 168/2011 din 13 aprilie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.R.E.D. SRL.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC E.R.E.D. SRL prin administrator judiciar T.I.V. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., în motivarea căruia, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, a susţinut, în esenţă, că în considerarea faptului că au primit o garanţie generală asupra calităţii produselor care fac parte din sistemul certificat ISI-Therm, garanţie manifestată expres prin oferta fermă şi fără echivoc a determinat-o să lanseze comanda relativ la cantitatea de polistiren şi materialelor accesorii.
Totodată, susţine recurenta, instanţa în mod greşit a apreciat că reclamanta cumpărătoare nu a respectat obligaţia prevăzută la punctul 10 al anexei nr. 2 din contractul încheiat între părţi, instanţa omite faptul că potrivit art. 969 C. civ. doar convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Practic, contractul semnat de către părţi a prevăzut doar acele situaţii care se putea constata deficienţa unui produs livrat exclusiv în cadrul unui termen de 8 zile de la predarea respectivului produs.
De asemenea, în mod greşit instanţa de apel a respins proba cu expertiza pentru că expertiza ar fi fost proba care ar fi putut fi utilă, concludentă şi pertinentă în lămurirea situaţiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au datoria să stăruie în aflarea adevărului.
Recurenta susţine că în mod eronat instanţa a considerat că a ales calea acţiunii în justiţie la 1 an şi 7 luni de la producerea incidentului descris, întrucât în conformitate cu principiul electa una via non datur recursus ad alteram dacă a ales să formuleze o acţiune în pretenţii, a acţionat în considerarea posibilităţilor reale de valorificare şi realizare a dreptului său.
Pentru aceste motive a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea efectuării expertizei.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Indicarea de către recurentă a unor dispoziţii legale, nu atrage automat cerinţa motivării recursului în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerinţe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerinţe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează va constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta S.C. E.R.E.D. S.R.L. prin administrator judiciar T.I.V. împotriva deciziei comerciale nr. 168/2011 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3840/2011. Civil. Excludere asociat. Recurs → |
|---|
