ICCJ. Decizia nr. 4830/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4830/2011
Dosar nr.2023/109/2009
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 254 din 30 noiembrie 2009, a respins excepţia prematurităţii formulării acţiunii invocată de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Argeş; a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M.M. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Argeş, C.N.A.S., aşa cum a fost completată şi pe cale de consecinţă: pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Argeş a fost obligată să execute în natură obligaţiile contractuale din contractul de furnizare de servicii şi să plătească reclamantei suma de 1.582.719,51 lei reprezentând contravaloare servicii medicale; a anulat în parte Raportul de control nr. 358 din 24 aprilie 2007 întocmit de către pârâta C.N.A.S. în ceea ce priveşte concluziile în legătură cu reclamanta; a anulat notificarea nr. 356 din 23 aprilie 32007 emisă de C.N.A.S.; a anulat notificarea nr. 6701 din 24 aprilie 2007 emisă de către pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Părţile au încheiat, la data de 27 februarie 2007, contractul de furnizare de servicii medicale, pentru specialităţi paraclinice, cu valabilitate pe perioada 1 februarie 2007 - 31 decembrie 2007, semnat de reclamantă cu obiecţiunile înscrise în adresa din 26 februarie 2007, care se referă la modul de modificare a valorii contractului, astfel că s-a apreciat că pârâta şi-a însuşit aceste obiecţiuni.
S-a apreciat, fără relevanţă juridică, menţiunea pârâtei cuprinsă în adresa din 1 martie 2007, în sensul că nu-şi însuşeşte obiecţiunile, întrucât este ulterioară datei încheierii contractului.
S-a reţinut că reclamanta a pus la dispoziţia organelor de control ale C.A.S. Argeş, documentele solicitate, precum şi la dispoziţia C.N.A.S. restul documentelor justificative pentru perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007, astfel că pârâta nu a făcut dovada refuzului reclamantei de a-i înainta documentele solicitate.
În acest mod, instanţa de fond a apreciat că în mod greşit pârâta a notificat-o pe reclamantă pentru rezilierea de plin drept a contractului, pe motiv că nu i-a pus la dispoziţie documentele financiar-contabile şi justificative, deoarece îi solicitase reclamantei documente pentru perioada 2006 -2007, iar contractul reziliat privea perioada ulterioară lunii februarie 2007, astfel că neprezentarea documentelor solicitate, nu putea afecta convenţia părţilor.
S-a mai reţinut că pârâta C.A.S. Argeş, prin Decizia nr. 1586 din 16 aprilie 2007 şi Ordinul de serviciu nr. 691 din 16 aprilie 2007 a încălcat dispoziţiile Ordinului Preşedintelui C.A.S. nr. 148 din 12 aprilie 2007, precum şi drepturile reclamantei.
S-a mai reţinut că raportul de control nu este semnat decât de trei dintre cei cinci membri ai comisiei de control, că nu i-a fost înmânat reclamantei procesele verbale sau notele de constatare aferente, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 lit. i) din contract.
S-a mai imputat pârâtei faptul că a solicitat reclamantei evidenţa contabilă în mod generic, fără a individualiza actele ce interesau controlul.
În concluzie, instanţa a reţinut că reclamanta nu a refuzat să pună la dispoziţia pârâtei documentaţia solicitată, pârâta impunând depunerea actelor într-un termen nerezonabil, astfel că măsura rezilierii s-a apreciat ca abuzivă.
Tribunalul a reţinut că, fiind investit cu o acţiune în executarea în natură a obligaţiilor asumate de pârâtă prin contract, trebuie să examineze dacă sancţiunea rezilierii a operat în baza condiţiilor prevăzute de părţi. S-a reţinut astfel că, pârâta nu a dovedit încălcări ale contractului de către reclamantă, astfel că nu a operat rezilierea de plin drept a actului, în condiţiile art. 13 lit. g), invocat.
A fost înlăturată apărarea pârâtei, în sensul că nu a achitat contravaloarea serviciilor medicale, pe motiv că reclamanta a depăşit limitele de valoare ale contractului, pe considerentul că în anul anterior contractul cadru prevedea aceleaşi clauze, însă suma anuală contractată a fost suplimentată prin mai multe acte adiţionale, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă s-ar deconta serviciile numai în limita contractului, s-ar limita dreptul asiguraţilor la furnizarea de servicii medicale de către centrul medical ales de către aceştia, precum şi o încălcare gravă a drepturilor asiguraţilor de a beneficia de servicii medicale, drept garantat de Legea nr. 95/2006.
S-a arătat că C.N.A.S. are obligaţia să acopere, conform dispoziţiilor art. 217-218, 226-227 nevoile de sănătate ale persoanelor în limita fondurilor disponibile, iar potrivit art. 292 din aceeaşi lege, are obligaţia de a deconta furnizorilor de servicii medicale contravaloarea acestor servicii la termenele prevăzute în contract, sub sancţiunea plăţii de penalităţi.
Instanţa a reţinut că pârâta nu a invocat lipsa de fonduri disponibile, ci numai depăşirea valorii contractate.
S-a mai reţinut că reclamanta are o creanţă certă, lichidă şi exigibile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, în cuantum de 1.582.719,51 lei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 67 din 10 mai 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Argeş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinţei civile nr. 254 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu reclamanta SC C.M.M. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta şi pârâta C.N.A.S. Argeş, au încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu, pentru specializările paraclinice, la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii contractului fiind marcat de realizarea acordului de voinţă la această dată.
Odată stabilită data încheierii contractului, orice modificare unilaterală ulterioară nu poate afecta drepturile şi obligaţiile părţilor, izvorâte din contract.
Sub acest aspect s-a constatat că reclamanta a semnat contractul cu obiecţiunile din adresadin 26 februarie 2007. Pârâta C.N.A.S. Argeş l-a semnat fără niciun fel de obiecţie cu privire la menţiunea făcută de reclamantă, referitoare la conţinutul adresei din 26 februarie 2007, astfel încât, făcând interpretarea modului în care părţile au încheiat acordul de voinţă, rezultă că pârâta a semnat contractul cu acceptarea obiecţiunilor din adresa menţionată, obiecţiunile din adresă făcând parte integrantă din contract.
Răspunsul pârâtei printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007, din care rezulta lipsa acordului cu privire la clauzele conţinute prin adresa mai sus evocată, nu poate avea nicio relevanţă juridică, pentru că, în caz contrar, s-ar admite modificarea unilaterală a contractului sinalagmatic.
Părţile au înserat în contract un pact comisoriu de gradul III, care cuprinde clauza că, în cazul refuzului reclamantei de a pune la dispoziţia pârâtelor actele de evidenţă financiar-contabilă a serviciilor şi documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate.
În situaţia pactului comisoriu de gradul III, rezilierea operează de plin drept, instanţa putând doar să constate dacă sancţiunea rezilierii a operat pe baza condiţiilor prevăzute de părţi, respectiv dacă sancţiunea rezilierii mai este oportună.
În speţă însă, contractul are caracter sinalagmatic, întrucât ambelor părţi le incumbă obligaţii şi au drepturi corelative acestora.
Contractul sinalagmatic încheiat între părţi producea efecte specifice având în vedere caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor, executarea uneia dintre acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o parte nu putea să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea însăşi nu şi-a executat propria obligaţie.
Apelanta a notificat intimata exprimându-şi voinţa de a considera reziliat de plin drept contractul potrivit pactului comisoriu de gradul III, fără ca la rândul său să-şi execute obligaţia corelativă de plată a serviciilor medicale efectuate, dar însuşite, aşa cum s-a arătat mai sus prin semnarea contractului fără opoziţie la obiecţiunile reclamantei, ceea ce presupunea posibilitatea intimatei de a invoca excepţia neexecutare a contractului pentru a împiedica rezilierea.
Excepţia de neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar putea împiedica instanţa să aprecieze asupra legalităţii şi oportunităţii rezilierii. Creditorul obligaţiei putea să considere reziliat contractul numai dacă el însuşi şi-a executat obligaţia, ori s-a declarat gata să o execute.
Susţinerile ambelor apelante, în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în imposibilitatea să achite serviciile medicale, sunt contrazise de faptul că intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin intermediul executorului judecătoresc.
Dacă, iniţial, apelanta C.N.A.S. Argeş, s-a apărat în sensul că nu-şi execută obligaţia contractuală de plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin drept, ca urmare a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate, ulterior, îşi fondează apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei cu privire la valoarea de contract.
Însă, chiar pârâta a refuzat primirea documentelor de la reclamantă, aferente lunii februarie 2007, la data de 05 martie 2007, cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a depăşit valoarea de contract, pentru ca ulterior să se prevaleze, tocmai de neexecutarea obligaţiei de către reclamantă, de a-i remite documentele justificative.
Cu privire la existenţa contractului încheiat între părţi, apelantele au făcut apărări contradictorii, pe de o parte, au susţinut rezilierea acestuia, iar pe de altă parte, au contestat limita fondurilor din care urma să plătească serviciile medicale, deşi în motivele de apel a recunoscut că printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.
Pentru toate aceste argumente, s-a considerat că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului, apelantele au recunoscut în motivele de apel suspendarea efectelor actului unilateral de reziliere printr-o hotărâre judecătorească, iar în cursul cercetării judecătoreşti, au făcut apărări contradictorii, în sensul că pe de o parte au susţinut desfiinţarea contractului, prin reziliere, iar pe de altă parte au contestat plata serviciilor medicale pentru depăşirea plafonului prevăzut în contract, despre această plată putându-se discuta numai în ipoteza în care exista un raport juridic în al cărui conţinut să existe o astfel de obligaţie.
Susţinerea că pentru lunile martie-decembrie 2007, reclamanta a depăşit valoarea de contract, astfel încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale din această perioadă, nu le putea exonera pe acestea de plata contravalorii acestor servicii.
Chiar apelantele au precizat că actul juridic este un contract cadru, care conţine aşadar clauze prestabilite.
Pârâta nu a contestat prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a fost prestată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în contract are caracter orientativ, întrucât şi contractul anterior, încheiat în anul 2006, indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv valoarea de 1.597.313,45 lei, faţă de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului suplimentată pentru anul 2006.
Caracterul orientativ al valorii contractului, aşa cum a fost înscrisă în conţinutul acesteia, rezulta din faptul că nu se putea cunoaşte cu exactitate numărul de asiguraţi care vor solicita serviciile furnizorului, şi deci valoarea acestor servicii, precum şi din faptul că părţile au înserat clauza potrivit căreia valoarea din contract poate fi majorată prin acte adiţionale, în speţă, un asemenea act constituindu-l chiar nota de obiecţiuni nr. 355 din 26 februarie 2007, menţiune însuşită de ambele părţi.
Pe de altă parte, caracterul orientativ al contractului rezultă nu numai din obligaţiile contractuale sus amintite ci şi din dispoziţiile legale, respectiv art. 281 alin. (2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii medicale să refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a atins plafonul menţionat în contractul încheiat cu C.A.S.
De altfel întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, izvorâte din contract a fost stabilită, dar nu s-a putut determina cu certitudine valoarea contractului, întrucât nu s-a putut prevedea numărul pacienţilor asiguraţi care vor apela la serviciile medicale ale reclamantei, critica apelantelor cu privire la caracterul exigibil, cert şi lichid al creanţei, fiind de asemenea nefondată.
Clauza contractuală potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în valoarea contractului, trebuie interpretă în concordanţă cu principiul reglementat de art. 970 C. civ., potrivit căruia, obligaţiile contractuale trebuie executate cu bună credinţă şi că efectele contractului sunt nu numai acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar şi urmările ce s-ar putea produce potrivit principiului echităţii, obiceiului sau naturii obligaţiei contractuale.
Principul echitaţii obliga apelantele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica realizarea unei îmbogăţiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a contractelor anterioare în sensul plăţii peste limita prevăzută în contract într-adevăr în baza unor amendamente, era un alt argument pentru efectuarea plăţii integrale.
Cât priveşte susţinerea apelantei în sensul că obligaţia de acoperire a nevoilor de sănătate ale asiguraţilor se face doar în limita fondurilor disponibile, s-a constatat că apelanta nu a invocat în cursul cercetării judecătoreşti, ca motiv de refuz lipsa fondurilor, ci depăşirea valorii de contract.
Critica referitoare la greşita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată câtă vreme s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai comisiei de control şi că s-au încălcat art. 6 lit. i) din Contract privind înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale şi a notelor de constatare aferente.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs, C.A.S. Argeş şi C.N.A.S.
1. C.A.S. Argeş critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 969 C. civ., deoarece:
În esenţă, instanţa de apel reţine că valoarea contractului este una orientativă având în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (2) al acestuia, în conformitate cu care valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiţionale, text din care, prin coroborarea cu art. 6 lit. h), instanţa trage concluzia că C.A.S. Argeş avea obligaţia de a deconta analizeze efectuate în totalitatea lor.
Concluzia instanţei de apel este nelegală, deoarece contractul nr. AO 38/P/2006 de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală de specialitate în ambulatorii pentru specialităţile paraclinice modificat în condiţiile Capitolului XII alin. (1) din contract prin Actul Adiţional A 38P2/2006 este supus următoarelor dispoziţii legale:
- HG nr. 52/2005 privind aprobarea contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2005 prelungit prin HG nr. 374/2006; HG nr. 706/2006;
- Ordinul comun al M.S.P./C.N.AS. nr. 681/23/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în sistemul asigurărilor de sănătate;
- Ordinul comun al M.S.P./C.N.A.S. nr. 1781/558/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anul 2007;
- HG nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Actele normative în baza cărora se stabileşte valoarea unui contract ce urmează a fi încheiat între un furnizor de servicii medicale şi o casă de asigurări de sănătate sunt:
- Ordinul M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru;
- Ordinul nr. 408/160 din 12 aprilie 2006 pentru modificarea şi completarea O.M.S.M. nr. 56/45/2005;
- Ordinul nr. 411/158 din 14 aprilie 2006 privind aprobarea criteriilor de selecţie a furnizorilor de servicii medicale paraclinice, laboratoare de analize medicale precum şi metodologice de evaluare a furnizorilor de investigaţii medicale:
- Ordinul nr. 412/159 din 14 aprilie 2006 pentru aprobarea criteriilor de selecţie a furnizorilor de investigaţii medicale-paraclinice-radiologice şi imagistică medicală, precum şi a metodologiei de evaluare a furnizorilor de investigaţii medicale-paraclinice-radiologice şi imagistică medicală.
Orice interpretare a clauzelor contractuale este subordonată şi urmează a se realiza numai prin raportare la dispoziţiile legale care reglementează raporturile dintre casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale.
În acest sens, trebuie observat încă de la început că voinţa internă şi reală a părţilor la încheierea contractului este subordonată prevederilor legale, iar drepturile şi obligaţiile lor sunt stabilite prin acte normative de la care acestea nu pot deroga, în principal, fiind vorba de obligaţii legale (stabilite prin acte normative) şi, în subsidiar, de unele convenţionale.
Din motivarea hotărârii rezultă că instanţa de apel face o interpretare şi o aplicare greşită a legii şi nu are în vedere dispoziţiile legale invocate de către C.A.S. Argeş.
În ceea ce priveşte contractul AO 38/P/2006 acesta trebuie să respecte legislaţia aplicabilă în materie, interpretarea contractului urmând a se face numai prin raportare la aceste dispoziţii imperative.
Instanţa de apel arată că valoarea stabilită prin contract este una orientativă şi, pentru a ajunge la această concluzie, are în vedere dispoziţiile art. 6 lit. h) şi art. 17 alin. (2) din contract, în conformitate cu care „valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiţionale".
Obligaţiile pe care C.A.S. Argeş şi le poate asuma prin încheierea unui astfel de contract sunt strict prevăzute de dispoziţiile legale speciale, astfel că, voinţa internă a părţii este limitată prin aceste acte normative.
Valoarea unui astfel de contract, astfel cum este ea stabilită la încheierea contractului, rezultă din aplicarea unei metodologii prevăzute de Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/345/2005 cu modificările şi completările ulterioare care, în Anexa 11 şi Anexa 11/1 stabileşte criteriile privind repartizarea sumelor şi defalcarea numărului de investigaţii paraclinice, şi radiologice şi imagistică medicală. Aceste criterii se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale care doreşte să intre în relaţii contractuale cu C.A.S. şi pentru fiecare criteriu în parte se acordă un punctaj.
Aceeaşi precizare expresă este citată de dispoziţiile Ordinului nr. 408/160 din 12 aprilie 2006 care în art. 6 arată „valoarea actului adiţional al contractului iniţial se stabileşte avându-se în vedere criteriile de contractare a sumelor iniţiale".
În lumina dispoziţiilor legale invocate mai sus rezultă că valoarea de contract, astfel cum este ea stabilită prin contractul nr. AO 38/P/2006 în cuantum de 1.597.313,45 lei, este o valoare fixă, atât timp cât a fost stabilită prin aplicarea unei metodologii legale, imperative şi anterioare încheierii contractului.
Reclamanta nu putea dobândi o valoare mai mare de contract deoarece, în urma aplicării punctajului obţinut, a rezultat valoarea înscrisă în contract.
Nu a existat o contestare legală de către reclamantă a punctajului obţinut în urma aplicării criteriilor, punctaj care a stat la baza valorii contractului nr. AO 38/P/2006.
Instanţa de apel, analizând art. 8 alin. (1) din contract, face trimitere la dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi trage concluzia că valoarea contractului este una orientativă. Această interpretare a contractului este eronată şi încalcă prevederile legale.
Cele două articole trebuie interpretate şi aplicate în mod separat, deoarece în legislaţie sunt reglementate în mod distinct, fiind vorba de surse de finanţare distincte.
Art. 8 alin. (2) din contractul nr. A.038/P/2006 prevede „numărul negociat de servicii este orientativ cu obligaţia încadrării în valoarea de contract".
Din cuprinsul textelor legale incidente rezultă în mod expres obligaţia furnizorului de servicii medicale – obligaţie legală – de a efectua un număr de analize medicale, astfel încât să se încadreze în valoarea unui contract defalcată pe trimestre şi pe luni.
Obligaţia legală este transpusă şi în cuprinsul contractului AO 38/P/2006 ca obligaţie contractuală, furnizorul urmând să respecte valoarea contractului, astfel cum rezultă din Capitolul VI art. 8 alin. (2), caz în care se aplică dispoziţiile art. 969 C. civ., conform cărora „convenţiile legal făcute au putere între părţile contractante".
Părţile trebuie să respecte contractul în aceleaşi condiţii ca şi legea.
Interpretarea dată de instanţa de apel contractului, în sensul că acesta are o valoare orientativă datorită împrejurării că poate fi majorată prin acte adiţionale, încalcă atât dispoziţiile legale, cât şi pe cele contractuale.
În conformitate cu art. 17 alin. (2) din contract, valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiţionale după caz, în condiţiile aplicării art. 33 din Legea nr. 511/2004, deci doar în condiţiile în care există o suplimentare de fonduri de la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Fondurile utilizate de casele de asigurări de sănătate sunt primite de la Bugetul C.N.A.S. şi reprezintă bani publici administraţi în condiţiile legii bugetului de stat.
Prevederile art. 6 alin. (2) anexa 9 din Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 681/243/2006 arată că „pentru situaţii de urgenţă ce pot apărea în derularea contractelor încheiate cu furnizori de servicii medicale paraclinice, casele de asigurări de sănătate analizează aceste situaţii şi cu avizul C.N.A.S., la solicitarea acestora vor încheia cu furnizorii de servicii medicale paraclinice un act adiţional de suplimentare a valorii contractate, utilizând sume neconsemnate de către alţi furnizori de servicii paraclinice şi/sau diferenţa de 10% din suma prevăzută pentru servicii medicale paraclinice ce nu a fost contractată, cu încadrarea în limita fondului aprobat cu această destinaţie".
Acest text se aplică numai pentru situaţiile de urgenţă şi vizează două categorii de sume: neutilizarea în totalitate a sumelor alocate de către un furnizor şi reprezintă sume neconsumate, şi procentul de 10% de urgenţă reţinut din buget la momentul contractării, pentru anumite situaţii de urgenţă în condiţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ". La acestea se adaugă eventualele rectificări de buget pentru C.A.S. realizate de la bugetul consolidat al statului.
Recurenta susţine că prin actele depuse la dosar a făcut dovada executării în totalitate a obligaţiilor asumate prin contract, referindu-se în concret la angajamentele de plată şi facturile depuse, în onorarea obligaţiilor iniţiale, dar şi celor rezultate din actele adiţionale, dar în limita valorii contractate şi a biletelor de trimitere valabil întocmite.
Cu privire la facturarea de către reclamantă a contravalorii unor servicii peste valoarea contractuală, aceasta a încălcat atât contractul cât şi dispoziţiile art. 969 C. civ. precum şi prevederile art. 6 Anexa 8 din Ordinul nr. 1781/CV/2006, act normativ aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2007 Actul adiţional încheiat.
Astfel, art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1781/CV/2006 prevede: „Numărul investigaţiilor paraclinice negociat este orientativ, existând obligaţia încadrării în valoarea totală a contractului/ a actului adiţional defalcată pe trimestre şi luni".
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (6) Anexa 8 din ordinul nr. 1781/2006 care prevăd:
„În situaţii justificate furnizorii de servicii medicale paraclinice, analize medicale de laborator, respectiv investigaţii medicale paraclinice de radiologie şi imagistică medicală pot efectua servicii medicale paraclinice peste valoarea lunară de contract/act adiţional în limita a maxim 5% cu condiţia ca această depăşire să influenţeze corespunzător în sensul diminuării valorii de contract/act adiţional a lunii următoare cu încadrarea în valoarea contractată pentru anul respectiv".
Textul de lege prevede o dublă limitare în ceea ce priveşte depăşirea valorii prevăzute în Actul adiţional: este admisibilă numai în situaţii justificate, iar această depăşire de maxim 5%, dacă se produce, va influenţa în mod corespunzător valoarea contractului sau a actului adiţional prin diminuarea acestuia cu procentul de 5% pentru luna următoare.
Or, se poate observa că suma solicitată de către reclamantă reprezintă o depăşire de peste 60%.
În ceea ce priveşte interpretarea contractului în funcţie de voinţa reală a părţilor, această interpretare nu se poate face decât prin raportare la dispoziţiile legale imperative aplicabile în materie, dispoziţii care reprezintă norme speciale, fiind edictate de către legiuitor pentru reglementarea raporturilor contractuale între casă şi furnizorul de servicii medicale.
În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 983 C. civ., în sensul că o convenţie se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Cu alte cuvinte, obligaţia de plată asumată de către pârâtă este limitată la valoarea stabilită în mod expres prin contract.
Instanţa de apel face o interpretare greşită şi a dispoziţiilor contractuale care reglementează listele de aşteptare – art. 7 lit. r) din contract, care prevede în sarcina furnizorului obligaţia „să întocmească listele de aşteptare pentru serviciile medicale programabile", articol care se coroborează cu dispoziţiile art. 27 alin. (1) din contract: „în cazul în care cererea de investigaţii paraclinice conduce la depăşirea valorii unei luni din valoarea contractului, furnizorii de investigaţii paraclinice întocmesc liste de aşteptare".
Acest articol contractual reflectă obligaţia impusă furnizorului de servicii medicale de către dispoziţiile legale, şi anume art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 681/2006 în care se arată:
„Pentru servicii medicale paraclinice programabile furnizorii întocmesc liste de aşteptare", precum şi art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 81/2006 al Ministerului Sănătăţii Publice conţine aceeaşi prevedere.
Furnizorii de servicii medicale cunosc care sunt acele servicii medicale care pot fi programabile şi aceasta deoarece în cuprinsul biletului de trimitere există o rubrică specială care se completează de către medicul prescriptor privitor la nivelul de prioritate. În aceste condiţii, în cazul în care nu este vorba de urgenţe medicale, furnizorul de servicii pentru un nivel de prioritate „curent" este obligat să întocmească liste de aşteptare.
În ceea ce priveşte motivarea dată de instanţa de apel cu trimitere la drepturile pacienţilor, precum şi al dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, instanţa face o aplicare şi interpretare greşită a acestor dispoziţii.
Astfel, în limita fondurilor bugetare, pacienţii pot beneficia de investigaţii medicale gratuite şi/sau contra cost, nu este încălcat în niciun fel dreptul pacientului de a-şi alege furnizorul de servicii medicale, numai că efectaurea de către acesta a investigaţiilor medicale în mod gratuit trebuie să se facă în limita sumelor de bani stabilite prin contract.
Pachetul de servicii la care face trimitere instanţa de apel cuprinde nu numai analizele medicale efectuate de un furnizor cum este reclamanta, ci şi acordarea altor servicii medicale, de genul: spitalizare, intervenţii chirurgicale, medicamente, dispozitive medicale, acestea fiind plătite tot din bugetul pârâtei.
Aceste Pachete de servicii se acordă în mod nediscriminatorii în sensul că de ele beneficiază pacienţii indiferent de vârstă, sex, naţionalitate, religie etc.
Instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 973 C. civ. în conformitate cu care „convenţiile nu au efect decât între părţile contractate", neputându-se invoca existenţa unor drepturi aparţinând terţilor persoane străine de contract.
2. C.N.A.S. critică Decizia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Instanţa de apel trebuia să se pronunţe în mod distinct asupra motivelor de apel formulate de C.N.A.S. şi asupra probatoriului administrat în cauză de C.N.S.A.S., întrucât vizează aspecte de sine stătătoare.
Învederăm faptul că instituţia noastră nu încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu furnizorii, atribuţiile C.N.A.S. fiind reglementate în mod expres la art. 270 din Legea nr. 195/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Între reclamant şi pârâta C.A.S. Argeş a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale nr. AO38/P/2007 având ca obiect furnizarea serviciilor în asistenţă medicală de specialitate în ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice în conformitate cu prevederile Contractului-cadru aprobat prin HG nr. 1842/2006 şi ale Normelor metodologice de aplicare ale acestuia, respectiv Ordinul Preşedintelui C.N.S.A. nr. 1781/CV/2006.
Reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin semnarea Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007 şi nu a depus la C.N.A.S. înscrisurile solicitate de C.N.A.S. Că, reclamanta nu a depus la sediul C.N.A.S. nici documentele precizate ca fiind depuse şi documentele efectiv depuse de reclamantă.
În conformitate cu art. 7 alin. (1) şi (2) din contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale, pentru anul 2007 „furnizorii au obligaţia de a pune la dispoziţie organelor de control al caselor de asigurări de sănătate actele de evidenţă financiar-contabilă a serviciilor furnizate şi documentele justificative privind sumele nedecontate din Fondul Naţional unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Nedepunerea celor de evidenţă financiar-contabilă, conduce la rezilierea deplin drept a contractului de furnizare de servicii.
Instanţa de apel a apreciat faptul că în cauza de faţă părţile au însemnat în contract un pact comisoriu de gr. III care cuprinde clauza că, în cazul refuzului, reclamanta SC C.M.M. de a pune la dispoziţia pârâtelor actele de evidenţă financiar-contabilă a serviciilor şi documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate.
Instanţa de apel în mod greşit argumentează rezilierea contractului din prisma neachitării de către C.A.S. Argeş a sumelor a căror achitare a solicitat-o reclamantul. Rezilierea contractului a intervenit ca urmare a acţiunii de control întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007 încheiată de comuna cord cu reclamantul.
Prin urmare, rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale a intervenit ca urmare a încălcării de către reclamantă a prevederilor contractului încheiat cu C.A.S. Argeş prin nedepunerea actelor cerute de comisia de control, conform, Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, între reclamantă şi C.A.S. Argeş s-a încheiat contractul civil nr. A038/P/2007 de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţi paraclinice, în condiţiile contractului cadru aprobat prin HG nr. 1842/2006 şi a normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Se mai învederează de către recurentă şi faptul că în raport de art. 7 lit. d) din contractul nr. A038/P/2007, furnizorii de servicii medicale au obligaţia să factureze lunar în vederea decontării de casete de asigurări de sănătate, conform contractului de furnizare de servicii medicale.
Recursurile formulate de C.A.S. Argeş şi C.N.A.S. sunt nefondate.
Ele fiind asemănătoare vor fi analizate împreună.
Reclamanta SC C.M.M. SRL şi pârâta C.N.A.S. Argeş au încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatorii, pentru specializările paraclinice la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii contractului fiind marcat de realizarea acordului de voinţă la această dată.
De vreme ce a fost stabilită data încheierii contractului, orice modificare unilaterală nu poate să afecteze drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contract.
Cu privire la drepturile şi obligaţiile ce decurg din contract, se constată că reclamanta a semnat contractul cu obiecţiunile ce rezultă din adresa din 26 februarie 2007. Pârâta C.N.A.S. Argeş la semnat fără vreo obiecţie cu privire la menţiunea făcută de reclamantă, referitoare la conţinutul adresei din 26 februarie 2007, aşa încât rezultă că pârâta a semnat contractul cu acceptarea obiecţiunilor dina dresa menţionată, obiecţiunile dina dresă fac parte integrantă din contract.
Răspunsul pârâtei printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007 din care rezultă lipsa acordului cu privire la clauzele conţinute prin adresa mai sus menţionată, nu poate să aibă vreo relevanţă juridică, pentru că astfel s-ar admite modificarea unilaterală a contractului sinalagmatic.
Părţile au prevăzut în contract un pact comisoriu de gardul III care cuprinde clauza că, în cazul refuzului reclamantei de a pune la dispoziţia pârâtelor acte de evidenţă financiar-contabilă a serviciilor şi documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate.
În situaţia pactului comisoriu de grad. III, rezilierea operează de plin drept, instanţa putând doar să constate dacă sancţiunea rezilierii a operat pe baza condiţiilor prevăzute de părţi, respectiv dacă sancţiunea rezilierii mai este oportună.
În cauză însă, contractul are caracter sinalagmatic, întrucât părţilor le incumbă obligaţii şi au drepturi corelative.
Contractul sinalagmatic încheiat între părţi produce efecte specifice având în vedere caracterul reciproc şi independent al obligaţiilor, executarea uneia dintre acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o parte nu poate să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea însăşi nu şi-a executat propria obligaţie.
Recurenta C.A.S. Argeş a notificat intimata, exprimându-şi voinţa de a considera reziliat de plin drept contractul potrivit pactului comisoriu de gardul III, fără ca la rândul său să-şi execute obligaţia corelativă de plată a serviciilor medicale efectuate, dar însuşite, aşa cum s-a menţionat mai sus prin semnarea contractului fără opoziţii la obiecţiunile reclamantei, ceea ce presupune posibilitatea intimatei de a invoca excepţia neexecutării contractului pentru a împiedica rezilierea.
Excepţia de neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar putea împiedica instanţa să apreciere asupra legalităţii şi oportunităţii rezilierii. Creditorul obligaţiei putea să considere reziliat contractul numai dacă el însuşi şi-a executat obligaţia, ori s-a declarat gata să o execute.
Susţinerile celor două recurente în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în imposibilitatea să achite serviciil.
medicale, sunt combătute de faptul că intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin intermediul executorului judecătoresc.
Dacă, iniţial, recurenta C.A.S. Argeş s-a apărat în sensul că nu-şi executa obligaţia contractuală de plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin drept, ca urmare a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate, ulterior şi-a fondat apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a obligaţiei cu privire la valoarea de contract.
Chiar pârâta a refuzat primirea documentelor de la reclamantă, eferente lunii februarie 2007, la data de 5 martie 2007 cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a depăşit valoarea de contract, pentru ca, ulterior, să se prevaleze tocmai de neexecutarea obligaţiei de către reclamantă de a-i remite documentele justificative.
În ce priveşte existenţa contractului încheiat între părţi, recurentele au făcut apărări contradictorii, pe de o parte au susţinut rezilierea acestuia, iar pe de altă parte, au contestat limita fondurilor din care urmau să plătească serviciile medicale, deşi în motivele de recurs au recunoscut că printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.
Pentru toate aceste argumente, se reţine că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului, recurentele au recunoscut suspendarea efectelor actului unilateral de reziliere printr-o hotărâre judecătorească iar în cursul cercetării judecătoreşti au făcut apărări contradictorii, în sensul că, pe de o parte, au susţinut desfiinţarea contractului prin reziliere, iar pe de altă parte, au contestat plata serviciilor medicale pentru depăşirea plafonului prevăzut în contract.
Susţinerea în sensul că lunile martie-decembrie 2007 reclamanta a depăşit valoarea de contract, astfel încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale dina ceastă perioadă, nu le poate exonera pe acestea de plata contravalorii acestor servicii.
Pârâta C.A.S. Argeş nu a contestat prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a fost achitată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în contract are caracter orientativ, întrucât şi contractul anterior încheiat în anul 2006, indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv valoarea de 1.597.313,45 lei faţă de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului suplimentară pentru anul 2006.
Caracterul orientativ al valorii contractului, aşa cum a fost înscrisă în conţinutul acestuia rezultă din faptul că nu se poate cunoaşte cu exactitate numărul de asiguraţi care vor solicita serviciile furnizorului, şi deci valoarea acestor servicii, precum şi din faptul că părţile au inserat clauza potrivit căreia valoarea din contract poate fi majorată prin acte adiţionale, în speţă, un asemenea act constituindu-l chiar nota de obiecţiuni nr. 355 din 26 februarie 2007 menţiune însuşită de ambele părţi.
Mai apoi, caracterul orientativ al contractului rezultă nu au mai din obligaţiile contractuale aşa cum s-a arătat mai sus, ci şi din dispoziţiile legale, respectiv art. 281 alin. (2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii medicale să refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a atins plafonul menţionat în contractul încheiat cu C.A.S.
Clauza contractuală potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în valoarea contractului, trebuie interpretată în concordanţă cu principiul reglementat de art. 970 C. civ. potrivit căruia, obligaţiile contractuale trebuie executate cu bună-credinţă şi că efectele contractului sunt nu numai acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar şi urmările ce s-ar putea produce potrivit principiului echităţii obiceiului sau noţiunii obligaţiei contractuale.
Principiul echităţii obligă recurentele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica realizarea unei îmbogăţiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a contractelor anterioare în sensul plăţii peste limita prevăzută în contract, în baza unor amendamente.
Cu privire la susţinerea recurentei, în sensul că obligaţia de acoperire a nevoilor de sănătate ale asiguraţilor, se face doar în limita fondurilor disponibile, se constată că recurenta C.A.S. Argeş a invocat în cursul cercetării judecătoreşti ca motiv de refuz lipsa fondurilor, ci depăşirea valorii de contract.
Critica referitoare la greşita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată de vreme ce s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai comisiei de control şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 6 lit. i) din Contractul privind înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale şi a notelor de constatare aferente.
De altminteri, analiza existenţei contractului a fost apreciată pentru alte motive şi nu pentru neexecutarea obligaţiei intimatei de a pune la dispoziţia recurentei toate documentele financiar-contabile.
Pentru toate cele reţinute, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate şi urmează să fie respinse ca atare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate în solidar să plătească suma de 3.240 lei către intimatul C.M.M. SRL, cu titlu cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele C.A.S. Argeş şi de C.N.A.S. împotriva Deciziei nr. 67/ A din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentele, în solidar, să plătească suma de 3240 lei către intimatul reclamant C.M.M. SRL, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5575/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4809/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
