ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Civil
| Comentarii |
|
1. Instanța de revizuire
Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 419 din 30 mai 2007 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuenta M.V. prin mandatar M.D., în contradictoriu cu intimații I.G.P.M., D.G.C.M., D.V.A., M.F. și D.A.M.G. prin care s-a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 828 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Cluj și pe cale de consecință a Deciziei nr. 308/A din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj și Deciziei nr. 2527/R din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.
Tribunalul a reținut că deciziile atacate cu revizuire au fost date în aceeași cauză, în diferite cicluri procesuale. Acțiunea a fost soluționată prin sentința nr. 828/2005 a stabilit masa succesorală fiind pronunțată între pârâtele din cauză. Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 308/2006 a Tribunalului Cluj (printre apelanți figurând și revizuenta din prezenta cauză). Prin decizia nr. 2527/2006 a Curții de Apel Cluj sesizată cu recursul împotriva deciziei nr. 308/2006 s-a admis acest recurs, s-a casat parțial decizia, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului declarat de intimatul D.A.M.G., iar recursul declarat de M.V. împotriva aceleiași decizii a fost respins ca nefondat.
S-a observat că motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 invocate de revizuentă nu pot fi primite în raport de împrejurarea că hotărârile a căror revizuire se cere nu au fost date în cicluri procesuale diferite și nici una din acestea nu este definitivă la momentul cererii.
S-a mai arătat că deși instanța de recurs a evocat fondul, inadmisibilitatea este atrasă de caracterul nedefinitiv al deciziei nr. 308/2006 a Tribunalului Cluj.
2. Instanța de apel
Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 337/A/2008 din 10 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității de reprezentant al numitului M.D. pentru apelanta M.V.A.M. și a anulat apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 413/2007 a Tribunalului Cluj.
S-a reținut că prin procura specială autentificată la nr. 680 din 11 iunie 2004 de notarul public G.H.T., M.V.M.A. l-a împuternicit cu depline puteri pe soțul ei, M.D. și pe fiica ei, M.S.I.
Cu toate acestea M.V.M.A. prin procura din 10 ianuarie 2008 (filele 109 - 111) a numit și constituit ca împuternicit special pe sora ei D.G.C.M. pentru ca în numele și în contul mandatarei să vândă toate drepturile ce i se cuvin din imobilul situat în Cluj-Napoca.
S-a mai constatat că apelanta prin înscrisul din 22 decembrie 2007 (fila 108) a declarat că anulează orice împuternicire, procură, mandat, referitoare la această moștenire dată soțului ei, M.D.
Ca urmare, s-a constatat că în cauză numitul M.D. nu are nici o calitate de a formula cereri la instanțele judecătorești și de a le susține în numele acestei părți, mandatul obținut de el ad literam fiindu-i ulterior retras de soția sa.
Excepția lipsei calității de reprezentant a fost admisă în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 67, 68 și 216 C. proc. civ.
3. Recursul
împotriva deciziei Curții de Apel, la 14 ianuarie 2009, a declarat recurs M.V. prin M.D., în dublă calitate de reprezentant al recurentei reclamante și de intervenient.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
în fapt, în esență s-a invocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă dispozițiile referitoare la procedura legală și obligatorie așa cum este precizată în art. 1552 și urm. C. civ. cât și ordinul ministrului Justiției nr. 667/C/III/2007 pentru completarea regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale în sensul că dacă existau îndoieli asupra mandatului - deținut de el în original - se impunea a se solicita referințe de la Registrul Național pentru Revocarea Procurilor.
S-a arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 54 și 50 C. proc. civ. în sensul că el a acționat și în nume propriu, în calitate de intervenient în interesul soției sale, pentru conservarea drepturilor acesteia. A precizat că nu solicită nimic în nume propriu și că urmărește ca în cazul în care soția sa renunță la bunurile din moștenire, ele să revină copiilor lor, iar în cazul în care nici aceștia nu le vor accepta, petentul declară că familia sa le donează unei case de copii orfani sau de bătrâni.
S-a semnalat încălcarea art. 129 alin. (5), art. 114 alin. (5) C. proc. civ. care admite reprezentarea prin mai mulți mandatari, el fiind unul dintre aceștia.
Au fost formulate o serie de critici referitoare la organizarea instanțelor, precum și pe fondul cauzei - cerere de revizuire.
4. Analiza instanței de recurs
Criticile formulate sub aspectul greșitei anulări a apelului față de constatarea lipsei calității de reprezentant al numitului M.D. pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub incidența căruia recursul va fi examinat.
Analizând decizia atacată sub acest aspect se constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Apelul cu care a fost sesizată Curtea de Apel Cluj a fost formulat în termeni preciși, "subsemnata M.V.A.M. prin reprezentant legal M.D., cu același domiciliu, în calitate de revizuent în cauză".
Excepția lipsei calității mandatarului M.D. de a o reprezenta în acest proces pe soția sa, M.V.M.A., a fost corect soluționată de instanța de apel.
S-a considerat revocată procura specială dată acestuia la 11 iunie 2004 sub încheierea de autentificare nr. 680 emisă de notar public G.H.T., printr-o procură specială ulterioară, dată de aceasta la 11 ianuarie 2008 surorii sale, D.G.C.M., înregistrată la nr. 36304, în fața notarului A.M. din localitatea Fano, Italia, act apostilat conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 și cu traducere legalizată sub nr. 622 din 25 ianuarie 2008 de notar public P.L.E.
Prin această din urmă procură revizuenta a declarat că o împuternicește pe sora ei să vândă în numele și în contul mandantei toate drepturile ce i se cuvin din imobilul rezultat din succesiunea părinților.
Intenția numitei M.V. de a nu mai continua nici un proces determinat de implicarea sa în procesul de partaj succesoral a fost corect desprinsă și din Tranzacția din 6 februarie 2008 de notar public S.V.B., încheiată între succesori, și în care M.V.M.A. declară "că renunță la recursul înaintat în numele ei de către M.D., împotriva deciziei nr. 612/a/2007 - care urmează să se judece la Curtea de Apel Cluj".
împrejurarea că declarația de renunțare privește un alt dosar și nu cel de față nu a împiedicat constatarea că revizuenta nu înțelege să mai continue acest proces declanșat de reprezentantul său.
în acest sens, în tranzacția menționată, revizuenta precizează expres: "de asemenea subsemnata solicit tuturor instanțelor să ia act de această renunțare și totodată să constate că dosarul Curții de Apel nu mai are obiect. în urma înțelegerii noastre pe cale amiabilă, dorim ca toate instanțele să ia act de renunțarea noastră la toate cauzele conexe și colaterale care au fost, sunt pe rol, sau ar urma pe rol și care au ca obiect succesiunea după D.C. și D.L., ieșirea din indiviziune, partajul imobilului menționat mai sus, pretenții, dreptul de folosință, grănițuire și în care suntem părți semnatarii prezentei tranzacții".
în cuprinsul Tranzacției s-a făcut enumerarea cauzelor pe rol vizată de renunțarea numitei M.V.A.M., printre acestea aflându-se "cererile de revizuire a sentinței civile nr. 828/2005, a deciziilor nr. 308/A/2006, 2527/R/2007, 612/a/2007".
Ca urmare, în mod corect s-a interpretat că procura invocată de reprezentantul revizuentei a încetat, astfel că recursul introdus de acesta fără a fi mandatat expres în formularea căii extraordinare de atac este nul, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de codul de procedură civilă cu privire la reprezentarea părților în judecată (art. 67 - 72).
Art. 114 C. proc. civ. invocat nu este incident în cauză - el reglementând o altă situație, și anume în caz de multitudine de reclamanți, posibilitatea președintelui instanței de a dispune reprezentarea acestora prin unul sau mai mulți mandatari.
Nici art. 1552 C. civ. invocat nu este incident întrucât acesta reglementează condițiile răspunderii mandatarului față de mandant în cazul în care în executarea mandatului și-a substituit o altă persoană.
M.D. nu își justifică cererea în nume propriu cum a invocat, exhibându-și calitatea de intervenient în interesul revizuentei.
Atât acțiunea (revizuire) cât și apelul au fost formulate în numele revizuentei, iar împrejurarea că în dosarul de apel M.D. a formulat unele cereri și precizări alăturând calității de mandatar și pe aceea de intervenient - rămân simple mențiuni, fără efecte juridice, în lipsa unei cereri exprese de intervenție în proces (în condițiile art. 49 - 51 C. proc. civ.) în această calitate și care să-i fi fost acceptată de instanță.
Ca urmare, nici recursul în această calitate - neomologată în proces de către instanță - nu poate fi primit, el fiind formulat tot de o persoană care în proces figurează numai în calitate de reprezentant al revizuentei.
De altfel calitatea de intervenient în numele unei părți limitează câmpul de acțiune al intervenientului la acțiunile părții în interesul căreia intervine.
Cu alte cuvinte, dacă partea înțelege să nu mai continue procesul intervenientul în interesul acesteia nu mai poate sta nici el în proces, întrucât rolul intervenientului în interesul altei părți se limitează numai la apărarea acelei părți (art. 49 C. proc. civ.).
Celelalte comentarii din recurs sunt în afara cadrului procesual în raport de împrejurarea că decizia atacată a anulat recursul pentru motivul examinat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 493/2011. Civil → |
|---|
