ICCJ. Decizia nr. 496/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 6 mai 2008, reclamanții L.M. și L.A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București pentru a fi obligați la plata sumei 160.000 de euro reprezentând daune materiale pentru imobilul cumpărat de reclamanți în baza Legii nr. 112/1995 și ulterior pierdut în acțiunea în revendicare formulată împotriva lor de către un terț.
Prin sentința civilă nr. 322 din 6 martie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea reclamanților și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 100.958 euro reprezentând despăgubiri materiale pentru apartamentul situat în București.
Instanța de fond a precizat că prin decizia civilă nr. 1025/2007 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu a fost stabilită reaua-credință a pârâților la data dobândirii imobilului, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, a acordat despăgubiri la prețul de piață al imobilului, conform expertizei efectuată în cauză.
Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin decizia civilă nr. 65/A din 26 ianuarie 2010 a respins căile de atac pentru considerentele ce urmează:
La data formulării acțiunii în justiție Legea nr. 10/2001 prevedea în art. 50 alin. (3) că Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la plata prețului reactualizat pentru imobilul cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, cu eludarea dispozițiilor legale. Această normă specială nu era suficientă pentru a acoperi prejudiciul total suferit de persoanele care au pierdut dreptul de proprietate al imobilului în acțiunea în revendicare, astfel că, reclamanții au cerut și obligarea Municipiului București să răspundă pentru evicțiune, în baza dreptului comun, art. 1337 C. civ., în scopul de a obține valoarea bunului de la data evicțiunii (art. 1344 C. civ.). Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile dreptului comun la data pronunțării sentinței,deoarece acestea permiteau obținerea valorii imobilului, conform dispozițiilor legale în vigoare la data sesizării instanței. Pe parcursul procesului, Legea nr. 10/2001 a fost modificată însă, în acest proces, se stabilise deja calitatea procesuală pasivă a Municipiului București în baza dispozițiilor dreptului comun, iar instanța de apel consideră că această calitate a existat și continuă să existe în baza textelor de lege invocate în cererea de chemare în judecată și avute în vedere de instanța de fond, la data pronunțării hotărârii - cu precizarea că dispozițiile legii nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate nu pot fi aplicate în mod retroactiv în favoarea unei autorități a statului ( Municipiul București) cu un scop vădit exonerator de răspundere ( respingerea acțiunii în raport de Municipiul București pentru lipsa calității procesuale pasive în baza unei legi adoptate de stat pe parcursul procesului) ci dimpotrivă, având în vedere dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, Municipiul București trebuie să răspundă pentru evicțiune, alături de Ministerul Finanțelor Publice, în scopul stabilirii unei garanții solidare pentru îndeplinirea obligației.
Dispozițiile legale speciale la care se referă Municipiul București în motivele de apel nu sunt aplicabile în cauză, deoarece obligația sa de plată a fost stabilită în baza dreptului comun.
Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel susținând, de asemenea, că nu are calitate procesuală pentru plata despăgubirilor și că Municipiul București trebuie să le achite potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Orice controversă legală sau interpretare referitoare la calitatea procesuală a persoanei care trebuie să plătească restituirea prețului de piață al imobilelor privind contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile a fost înlăturată de dispozițiile Legii nr. 1/2009 care a modificat Legea nr. 10/2001.
Conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată restituirea prețului de piață se face de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul menționat s-a apărat susținând că trebuie să plătească numai dacă actele de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile - dar apărarea sa este în afara spiritului dispozițiilor legale, deoarece legiuitorul a avut în vedere "contractele de vânzare - cumpărare
încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995" care nu pot fi desființate, ci numai lipsite de efecte, în acțiunea în revendicare a unui terț, ceea ce reprezintă o desființare implicită, adică pierderea titlului de proprietate asupra imobilului. în art. 50 alin. (21) din Legea nr. 10/2001 legiuitorul a avut în vedere chiar lipsirea de efecte a unor acte legal încheiate, aspect similar în prezenta speță.
Legea nr. 1/2009 este imediat aplicabilă în acest proces, chiar dacă a intrat în vigoare pe parcursul procesul ui, deoarece ea a precizat și impus obligații în sarcina autorităților statului ( Ministerul Finanțelor Publice ) și în favoarea persoanelor prejudiciate, aplicarea în acest caz neputând fi apreciată ca un exces de putere sau lipsă a egalității armelor.
împotriva deciziei au declarat recurs pârâții.
Ministerul Finanțelor Publice, prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul greșitei rețineri a calității sale procesuale pasive, deoarece reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1337 C. civ. privind evicțiunea, așa încât obligația de restituirea a imobilului revine vânzătorului, Municipiul București. Lipsa calității procesuale pasive rezultă și din dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, ce conferă calitate procesuală recurentului doar în situația în care se constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească. în cauză, reclamanții au pierdut bunul în urma unei acțiuni în revendicare prin compensarea titlurilor de proprietate.
Municipiul București, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă lipsa calității sale procesuale pasive față de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce instituie obligația restituirii prețului bunului în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Intimații-reclamanți, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicită respingerea recursurilor.
înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză reține cele ce urmează:
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile de drept comun, art. 1337 C. civ. referitoare la evicțiune, cât și pe dispozițiile art. 51 din Legea nr. 10/2001, așa încât susținerea recurentului Ministerul Finanțelor Publice referitoare la calitatea procesuală pasivă exclusivă a Municipiului București, dat fiind temeiul de drept comun al acțiunii, este vădit nefondată.
în cauza de față, calitate procesuală pasivă are doar Ministerul Finanțelor Publice, față de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 20 alin. (21) din aceeași lege pentru argumentele ce succed.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Ministerul Finanțelor Publice este indicat a fi persoana obligată la plata prețului de piață atunci când un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
La art. 20 alin. (21) din același act normativ, legiuitorul a asimilat noțiunii de contract desființat și situația în care bunul a fost pierdut în cadrul unei acțiuni în revendicare prin compararea titlurilor.
Reclamanții au pierdut bunul în temeiul deciziei nr. 1025 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului București - secția a IV-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 175/2008 a Curții de Apel București, hotărâre judecătorească prin care a fost preferat titlul de proprietate al reclamantei K.K. asupra apartamentului situat în București.
Așadar, față de prevederile legii speciale, prevalența dispozițiilor de drept comun, Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă.
înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București, va modifica decizia în arte, în sensul că apelul acestui pârât va fi admis, iar sentința schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței vor fi menținute,.
Pentru aceleași considerente, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice a fost respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 504/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Civil → |
|---|
