ICCJ. Decizia nr. 493/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 251/91/2010 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta Direcția generală de Pașapoarte București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul T.G. să se dispună suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Anglia, pe o perioadă de cel mult cinci ani.
Prin sentința civilă nr. 71/2010, Tribunalului Vrancea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă cu motivarea că suspendarea dreptului la liberă circulație este o măsură cu mult mai aspră decât restrângerea acestui drept, însă trebuie interpretată prin prisma acelorași prevederi comunitare.
Curtea de Apel Galați - secția civilă, prin decizia nr. 92/A din 29 martie 2010, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentința în tot, a admis acțiunea și, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, a dispus majorarea perioadei pentru care s-a restrâns dreptul la liberă circulație a pârâtului prin decizia civilă nr. 778/A din 30 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București până la 5 ani pentru considerentele ce urmează.
Pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 19 mai 2009 și readmis în țară în baza Acordului de readmisie, ratificat prin Legea nr. 369/2003, publicată în M. Of. nr. 684/2003.
Prin decizia civilă nr. 7784 din 30 octombrie 2008, Curtea de Apel București - secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, față de pârât, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Angliei, pentru o perioadă de 3 ani, ca urmare a returnării acestuia din Anglia la data de 02 iulie 2007.
Ulterior pronunțării deciziei mai sus arătate, dovadă a modului greșit în care a înțeles să-și exercite dreptul la liberă circulație, la data de 19 mai 2009, pârâtul a mai fost returnat din Anglia, în baza acordului de readmisie încheiat cu această țară.
Cum însă pârâtul din prezenta cauză a nesocotit o dispoziție a instanței ( decizia civilă nr. 778/A din 30 octombrie 2008 și a încălcat atât normele interne cât și cele comunitare, respectiv art. 5 din Legea nr. 248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află și art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, s-a constatat că cererea reclamantului este întemeiată.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța trebuia să suspende dreptul la liberă circulație și nu să restrângă dreptul la liberă circulație față de dispozițiile art. 42 alin. (1) și (2) și art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
înalta Curte va constata caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed:
Prin Legea nr. 206/2010 au fost abrogate dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 42 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, dispunându-se totodată încetarea procedurilor judiciare în curs.
Față de dispozițiile Legii nr. 206/2010 recursul va fi admis, iar decizia va fi modificată în parte în sensul schimbării în tot a sentinței civile.
Drept urmare, înalta Curte a constatat încetată de drept procedura judiciară. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei referitoare la admiterea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 489/2011. Civil → |
|---|
