ICCJ. Decizia nr. 529/2011. Civil ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUAL. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUAL
Decizia nr. 529/2011
Dosar nr. 14508/211/2008
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 773 din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
S-a admis în parte acţiunea civilă intentată de reclamantul H.l., în contradictoriu cu pârâta U.B.V. Cluj-Napoca şi A.V.A.S. Bucureşti şi în consecinţă, a fost obligată pârâta U.B.V. Cluj-Napoca, să direcţioneze entităţii învestite cu soluţionarea notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10 august 2001 la B.E.J. S.M. privitor la solicitările pentru terenul în suprafaţă de 3595 m.p. situat în Cluj-Napoca, str. Calea Floreşti şi Călăţel.
A fost obligată pârâta A.V.A.S. Bucureşti ca în termen de 60 de zile să emită o decizie de soluţionare a notificării înregistrate sub nr. 1468 din 10 august 2001, privind terenul situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Calea Floreşti şi Călăţele, prin care să propună despăgubiri în condiţiile legii speciale şi pe care să le înştiinţeze A.N.R.P., C.C.S.D.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin notificarea nr. 1468 din 10 august 2001, înregistrată la executorul judecătoresc S.R.M., reclamantul H.l., în calitate de moştenitor după H.l. şi H.T., a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 24159, precum şi terenul aferent.
Prin dispoziţia nr. 3564 din 28 mai 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a propus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, pentru construcţia în suprafaţă de 121 mp şi pentru terenul în suprafaţă de 1210 m.p. din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Calea Floreşti şi Călăţele, înscris în CF nr. 24159. Terenul în suprafaţă de 3595 m.p., este ocupat de U.B.V., căreia urmează să-i fie transmis dosarul, în timp ce restul terenului este situat în zona sistematizată.
Din C.F. nr. 126040 Cluj-Napoca, rezultă că U.B.V. este proprietara imobilului teren expropriat de la antecesorii reclamantului şi dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC T. SA Cluj-Napoca, unitate privatizată, care a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria CJ nr. 00039 emis la data de 28 septembrie 1995 de către C.J. Cluj.
Raportat la prevederile art. 21 pct. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, U.B.V. nu este entitate învestită cu soluţionarea notificărilor, situaţie în care în mod greşit s-a transmis acestei instituţii obligaţia de a emite dispoziţia privind soluţionarea notificării, când potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, entitatea învestită este A.V.A.S. Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel parata A.V.A.S. Bucureşti, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii excepţiei invocate în faţa instanţei de fond, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii faţă de A.V.A.S. Bucureşti, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 92/ A din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, a respins, ca nefondat, apelul reţinând următoarele:
Corespunde realităţii că Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură administrativă prealabilă şi obligatorie, care debutează cu înregistrarea notificării de către persoana interesată la executorul judecătoresc, în termenul iniţial de 6 luni prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 şi cu încă 3 luni prin OUG nr. 145/2001.
Acest termen în final de un an, este un termen de decădere, nemaifiind prelungit ulterior cu ocazia modificărilor şi completărilor repetate aduse Legii nr. 10/2001. Dacă astăzi reclamantul i-ar adresa o notificare direct pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, aceasta ar fi respinsă ca fiind tardivă.
Tocmai pentru a se preîntâmpina asemenea situaţii de incertitudine cu privire la deţinătorul imobilului, neimputabile persoanei îndreptăţite, în art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, s-a prevăzut că „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul."
Aşa după cum a reţinut în mod corect prima instanţă, terenul expropriat de la antecesorii reclamantului a intrat în patrimoniul SC T. SA Cluj-Napoca, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria Q, nr. 0039 emis la data de 28 septembrie 1995 de C.J. Cluj. Ulterior, societatea comercială de construcţii a înstrăinat terenul în litigiu, F.U.B.V. Cluj-Napoca.
În această situaţie, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) – alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora:
- „(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (l) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică ce efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (â) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Acestea sunt dispoziţiile legale ce îi conferă pârâtei-apelante A.V.A.S. Bucureşti, calitatea de unitate deţinătoare, respectiv de entitate învestită cu soluţionarea notificării reclamantului-intimat şi prin urmare calitate procesuală pasivă.
Până ce nu i s-a transmis de către pârâta-intimată Fundaţia U.B.V., notificarea reclamantului-intimat înregistrată sub nr. 1468 din 10 august 2001 la B.E.J. S.R.M., însoţită de documentaţia aferentă, pârâta-apelantă nu a avut obligaţia să o soluţioneze, însă după ce i se va transmite, va avea obligaţia să o soluţioneze în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin decizie motivată.
Având în vedere că în baza acestor dispoziţii legale, pârâta-apelantă este entitate învestită cu soluţionarea notificării reclamantului-intimat, A.V.A.S. Bucureşti are calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, întrucât nu a fost legal notificată, astfel încât nu poate fi obligată să se pronunţe asupra unei cereri cu soluţionarea căreia a fost învestită.
În acest context, hotărârea este lipsită de temei legal, neputându-i fi imputată vreo vină în nesoluţionarea unei notificări ce nu i-a fost transmisă nici de către notificator şi nici de unitatea iniţial notificată.
Recursul nu este fondat.
Potrivit pct. 27.1 din HG nr. 250/2007 prin care au fost acrobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 „în cazul în care persoana juridică notificată nu deţine bunurile imobile solicitate, aceasta va proceda la direcţionarea notificării entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, fie unitatea deţinătoare a bunurilor imobile solicitate, fie entitatea învestită cu soluţionarea acesteia, după caz".
Iar art. 27.2 din acelaşi act normativ, stipulează „prevederile pct. 27.1 sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate, caz în care, după ce va emite Decizia motivată de restituire pentru partea de imobil pe care o deţine, va proceda la redirecţionarea notificării unităţii deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat sau, după caz, unităţii învestite cu soluţionarea acesteia".
Determinată de temporizarea procedurii declanşate în temeiul legii speciale, persoana îndreptăţită a solicitat în temeiul art. 25 alin. (îl) din Legea nr. 10/2001, obligarea unităţii învestite cu soluţionarea notificării sale privind un bun deţinut de o societate comercială privatizată, şi finalizarea procedurii administrative prin emiterea actului prevăzut de dispoziţiile legii speciale.
Întrucât, în speţă, necontestat răspunderea recurentei pârâte A.V.A.S. derivă din incidenţa dispoziţiilor art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 10/2001, justificat şi în scopul finalizării procedurii administrative declanşată în termen legal, instanţele în considerarea dispoziţiilor legale evocate, au obligat unităţile implicate în procedură să emită actul prevăzut de dispoziţiile art. 25 şi 26 din aceeaşi lege.
Legalitatea dispoziţiunilor instanţei este determinată şi de faptul că în cursul procedurii jurisdicţionale, unitatea deţinătoare a transmis pârâtei notificarea reclamantului şi a documentaţiei aferente, astfel încât şi din acest punct de vedere aserţiunile pârâtei se situează în afara cadrului ce reglementează obligaţia instituită în sarcina sa, corect reţinute de instanţe.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 92/ A din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 527/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
