ICCJ. Decizia nr. 68/2011. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația în anulare formulată la data de 25 martie 2009, contestatorul H.R.L. în calitate de moștenitor legal al reclamantei - recurent L.E., decedată, prin mandatar F.I. a solicitat a anulat Decizia nr. 79048 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2008 și rejudecarea recursului, motivat de împrejurarea că la judecata recursului, recurenta - reclamantă era decedată, iar procedura de citare nu a fost îndeplinită față de contestator aflat prin urmare în imposibilitate de a încunoștința instanța despre aceasta.
Hotărârea s-a pronunțat față de o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Motivează în drept pe dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Anexează copia certificatului de deces al reclamantei, din care rezultă că aceasta a decedat la Stuttgart la 11 august 2005; copia actului emis de instanța succesorală notariat III Stuttgart la 6 iunie 2006 din care rezultă că ordinea succesorală legală în urma decesului recurentei reclamante este constituită din succesorii H.R.L., C.L. și R.R.L. cu cota succesorală de câtre 1/3 fiecare; copia procurii mandatarului nr. 820/2003;
Cauza a fost suspendată la termenul din 25 noiembrie 2009 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și repusă pe rol de succesorul recurentei decedate, cu solicitarea de a se judeca în lipsă.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat decizia supusă contestației în anulare.
Examinând contestația în anulare, instanța reține următoarele:
La data promovării acțiunii, 17 aprilie 2007 (f. 2 dosar fond) reclamanta - recurentă era decedată, așa cum atestă certificatul de deces depus în prezenta cauză, data morții consemnată fiind 11 august 2005.
în aceste condiții, mandatul emis persoanei F.I. în anul 2003 (f. 7 și 12 dosar fond) a încetat, situație în care acesta din urmă nu putea sesiza valabil instanța de judecată, dată fiind lipsa capacității de folosință a persoanei reprezentate, consecință a decesului ei.
De aici rezultă, că în cauză nu se poate reține că mandatul supraviețuiește vieții mandantului, în absența voinței succesorilor acesteia de a-l reînnoi.
în cauză, vocația succesorală de pe urma reclamantei - decedate, a fost stabilită la 6 iunie 2006 și niciunul dintre succesori nu și-a manifestat intenția în formele prescrise de lege, de a fi reprezentați de aceeași persoană, în condițiile în care aveau vocație și legitimare directă de a promova cauza prezentă având ca obiect anularea dispoziției nr. 715 emisă pe numele defunctei de Primarul comunei Zăbrani, la 15 martie 2007.
Prin urmare, vocația procesuală directă, a contestatorului, născută la decesul autoarei sale (6 iunie 2006), și neexercitată de către acesta, nu poate fi translată asupra mandatului dat de defunctă anterior decesului (în anul 2003) mandat care a încetat la data decesului mandantei, în absența voinței succesorilor acesteia, de a fi reprezentați de același mandatar.
în cauză, nu operează dispozițiile art. 1539 alin. (2) C. civ., potrivit cu care în caz de deces al mandantelui, mandatarul este ținut să termine operațiunea dacă întârzierea ar provoca pagube moștenitorilor mandantului, deoarece operațiunea în vederea căreia s-a dat mandatul - restituirea imobilelor și terenurilor agricole din România - în cazul nostru contestatarea dispoziției nr. 715 din 15 martie 2007, s-a realizat în condițiile în care succesorii mandantei, aveau vocație procesuală directă, la data eliberării deciziei contestate, aceștia având deja calitatea succesorală stabilită conform actului succesoral (f. 4 dosar contestație în anulare) din 6 iunie 2006, deci anterior eliberării deciziei contestate.
în aceste condiții, împrejurarea că prin decizia contestată s-a dispus respingerea recursului persoanei lipsite de capacitatea de folosință, nu este de natură a repune contestatorul în drepturile persoanei decedate, deoarece, contestatorul putea și trebuia să exercite direct acțiunile izvorâte din calitatea sa de moștenitor, potrivit vocației deschisă anterior emiterii deciziei contestate.
în cauză însă, nu este realizată condiția impusă de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la imposibilitatea invocării motivului de contestație în anulare pe calea apelului sau recursului.
Potrivit textului citat, partea trebuia să invoce motivul de contestație în anulare formulat pe calea apelului ori recursului, deoarece nu există un drept de opțiune între căile ordinare de atac și cea promovată în prezenta cauză.
Față de cele reținute, instanța a dispus respingerea contestației în anulare astfel formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 573/2011. Civil → |
|---|
