ICCJ. Decizia nr. 928/2011. Civil
| Comentarii |
|
Constată că la data de 30 decembrie 2008, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A. s-a adresat instanței, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu Ministerul pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și profesii Liberale și Casa Locală de Pensii Sector 1, reprezentată de Casa de Pensii a Municipiului București, să se dispună corectarea adeverințelor, înscrisuri emise de primul pârât.
A solicitat, totodată, obligarea Casei de Pensii a Municipiului București să-i emită noi decizii de acordare a pensiei de serviciu pe întreaga perioadă, începând cu luna iulie 2004 și până în prezent, în baza adeverințelor tip corectate.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că solicită ministerului pârât corectarea adeverinței din 28 octombrie 2008 în ceea ce privește cuantumului venitului salarial lunar brut, folosit ca bază de calcul a pensiei de serviciu, prin includerea în acest cuantum a sporurilor obligatorii, respectiv sporul de 25% pentru vechime, sporul de 15% pentru confidențialitate și sporul de 10% pentru limbi străine, cu mențiunea că adeverința a cărei anulare o solicită nu include aceste sporuri, motiv pentru care, în mod discriminatoriu, i s-a diminuat cuantumul pensiei la care are dreptul.
S-a mai arătat că includerea acestor sporuri este reglementată prin O.U.G. nr. 192/2002, cu modificările și completările ulterioare și a fost solicitată expres pârâtului, prin scrisoarea din 26 septembrie 2008.
Prin sentința civilă nr. 1115 din 17 martie 2009, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că problematica dedusă judecății nu intră în sfera contenciosului administrativ, întrucât reclamantul, prin cererea formulată, pretinde de fapt obținerea diferențelor între pensia de serviciu și pensia de asigurări pentru limită de vârstă și vechime completă, pe perioada iunie 2004 și până în prezent, iar chestiunea recunoașterii calității de persoană îndreptățită la acordarea pensiei de serviciu a fost deja tranșată de instanța de contencios administrativ prin sentința nr. 39 din 11 iunie 2006 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1003 din 4 februarie 20010, Tribunalul București - secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a înaintat cauza înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, iar, potrivit dispozițiilor art. 109 din Lega nr. 188/1999, cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarului public sunt de competența instanței de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres, prin lege, competența altor instanțe.
S-a mai reținut și faptul că, acțiunea care, în forma inițială a cererii, a avut un caracter principal, nu cade sub incidența jurisdicției asigurărilor sociale, reglementată de Legea nr. 19/2000, întrucât nu are drept obiect un drept de asigurări sociale, ci un drept ce derivă din raportul de serviciu dintre părți.
S-a concluzionat că reclamantul a avut calitatea de funcționar consular, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 80 și 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală cauza a fost înregistrată sub nr. 24119/3/2009 primind cererea de soluționare pe data de 4 februarie 2011.
Analizând acele și lucrările dosarului, înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București - secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Astfel, pentru stabilirea instanței competente, în privința cererii formulate de reclamant, ceea ce este esențial în cauză este faptul că, în prezent, reclamantul M.A. are calitatea de pensionar și, în funcție de cele solicitate prin acțiune, litigiul intră în sfera jurisdicției asigurărilor sociale și nu în sfera jurisdicției de contencios administrativ.
Ceea ce primează este calitatea de pensionar a reclamantului și obiectul solicitării sale, neavând relevanță că acesta, în timpul raporturilor de serviciu a avut calitatea de funcționar consular, iar aceste raporturi sunt guvernate potrivit legii contenciosului administrativ.
Ceea ce a urmărit acesta prin promovarea cererii a fost corectarea deciziei de pensionare, prin obținerea diferențelor între pensia de serviciu și pensia de asigurări pentru limită de vârstă și vechime completă, pe perioada iunie 2004 și până în prezent, prin includerea în cuantumul pensiei a unor sporuri obligatorii, respectiv de 25% spor vechime, 15% spor de confidențialitate și 10% spor de limbi străine.
Solicitarea acestuia, în sensul ca ministerul pârât să-i corecteze cele două adeverințe tip cu nr. 3809 și nr. 8873 din 29 octombrie 2008, este legată tot modificarea deciziei de pensionare, astfel încât, întreaga acțiune intră în sfera de soluționare a jurisdicției de asigurări sociale, fiind fără relevanță faptul că reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la acordarea pensiei de serviciu de către instanța de contencios administrativ.
Se constată astfel, că prezentul litigiu intră în sfera de soluționare a jurisdicției de asigurări sociale, fiind aplicabile dispozițiile art. 155 lit. d) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora - tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare.
în consecință, față de cele arătate, în baza dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.A. și pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7376/2011. Civil → |
|---|
