ICCJ. Decizia nr. 1184/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1184/2012
Dosar nr. 4710/1/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 28 mai 2010 numiţii B.V. şi B.M.M. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2011 din 9 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că prin Decizia civilă nr. 1515 din 17 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de restituirea în natură în baza Legii nr. 112/1995 a apartamentului situat în municipiul Bucureşti, str. Ş., sector 2 şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 12 decembrie 1986 şi au fost obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul în litigiu ulterior, la 9 martie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 2011/2004 prin care este casată Decizia nr. 1515/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, iar la data de 5 mai 2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea definitivă la 5 august 2009 care a statuat că s-a încălcat art. 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Se invocă în drept dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire formulată de numiţii B.V. şi B.M.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 1515 din 17 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul declarat de B.V. şi B.M.M. împotriva Deciziei civile nr. 3426/A din 30 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a modificat decizia civilă în recursul admiterii apelului, schimbării în tot a Sentinţei civile nr. 6107 din 29 mai 2001, admiterii acţiunii şi constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 12 decembrie 1996 şi obligării pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie apartamentul din str. Ş., sector 2.
Prin Decizia civilă nr. 2011 din 9 martie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. A casat Decizia civilă nr. 1515/2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi a respins recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.M.M. împotriva Deciziei civile nr. 3426/A din 30 noiembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2009, definitivă la data de 5 august 2009 s-a declarat admisibilă cererea formulată de revizuenţi în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 6§1 din Convenţie şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi a hotărât că a avut loc o încălcare a art. 6 din Convenţie. În cuprinsul hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se reţine că, în cazul încălcării art. 6 din Convenţie, aplicarea principiului ";restituito in integrum"; presupune ca reclamanţii să fie plasaţi pe cât posibil, într-o situaţie echivalentă celei în care se găseau dacă ei n-ar fi suportat consecinţele nerespectării exigenţelor acestei dispoziţii (Hotărârea P. împotriva Belgiei, art. 50, 26,10,1984).
Dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. prevăd două cerinţe ca şi condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire şi anume: prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat o încălcarea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorate unei hotărârii judecătoreşti şi consecinţele încălcărilor constatate să constituie şi să producă şi să nu poată fi remediate decât retractând hotărârea pronunţată.
Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a constatat (parag. 16) că anularea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei definitive pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, aducând atingere reclamanţilor la un proces echitabil, având loc o încălcare a art. 6§1 din Convenţie.
Cum Convenţia Europeană a consfinţit că dreptul la un proces echitabil face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului, drepturi în respectarea cărora statele membre au obligaţia de a le garanta şi proteja potrivit convenţiei la care statele membre au aderat, se constată îndeplinită prima condiţie a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
Şi a doua condiţie impusă de norma legală evocată se constată a fi îndeplinită, hotărârea a cărei revizuire se solicită îşi produce efectele şi consecinţele grave ale încălcării dreptului la care face referire decizia Curţii Europene, ea fiind intrată în puterea lucrului judecat, dar casată prin decizia ce a admis recursul în anulare. Se constată astfel imposibilitatea remedierii consecinţelor produse de aceasta din urmă, în alt mod decât pe calea revizuirii.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 327 C. proc. civ. se va admite cererea de revizuire formulată de revizuenţi, se va schimba Decizia civilă nr. 2011 din 9 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se va respinge recursul în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1515 din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi fiind îndeplinită condiţia culpei procesuale în ceea ce-i priveşte pe intimaţi, aceştia vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către revizuenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite cererea de revizuire formulată de revizuenţii B.M.M. şi B.V. împotriva Deciziei civile nr. 2011 din 9 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Schimbă în tot Decizia civilă nr. 2011 din 9 martie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Respinge recursul în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1515 din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă în solidar intimaţii C.A.O., C.D., Municipiul Bucureşti prin Primar General, SC A. SA, C.E.S. la plata a 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către revizuenţii B.M.M. şi B.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1179/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1190/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
