ICCJ. Decizia nr. 1168/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1168/2012
Dosar nr. 2763/115/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1452 din 9 septembrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul T.l. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului echivalentul în RON, la data efectuării plăţii, a sumei de 4.000 euro.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 334 din 8 iulie 1982, pronunţată de Judecătoria Oraviţa, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei, pedeapsă din care a executat 7 luni închisoare.
După punerea în libertate, reclamantul şi familia sa au fost marginalizaţi de societate, fiind excluşi din viaţa socială şi politică a comunităţii, iar accesul la educaţie şi la un loc de muncă corespunzător a fost foarte greu.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de tribunal la stabilirea şi cuantificarea despăgubirilor datorate cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin Decizia nr. 431/A din 2 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
A schimbat în parte sentinţa atacată şi a respins în totalitate acţiunea reclamantului T.l.
Instanţa de apel a constatat că, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale.
Potrivit art. 147 din Constituţia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă dispoziţiile declarate neconstituţionale nu sunt puse de acord cu prevederile Constituţiei, iar potrivit art. 47 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, a reţinut instanţa de apel, temeiul juridic al cererii de chemare în judecată a fost desfiinţat, motiv pentru care se impune admiterea apelului şi respingerea acţiunii promovată de reclamant.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul a arătat că până în prezent nu a primit nici un fel de despăgubiri, motiv pentru care decizia atacată este nelegală.
Este neconstituţional să fie desfiinţat temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, atâta timp cât prin probatoriul administrat în cauză a demonstrat că a suferit în timpul regimului comunist.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înţelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală şi pentru a combate argumentele de drept invocate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, nefiind suficientă simpla menţionare a motivelor de recurs reglementate de art. 304 C. proc. civ.
De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reţinute prin hotărârea atacată şi combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanţă.
În cauză, însă, susţinerile reclamantului, prezentate în cererea de declarare a recursului, nu au legătură cu soluţia pronunţată în cauză şi cu argumentaţia instanţei de apel.
Astfel, hotărârea pronunţată de instanţa de apel, aşa cum s-a arătat, a avut în vedere decizia pronunţată de Curtea Constituţională, prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, precum şi efectele aceste decizii asupra raportului juridic dedus judecăţii.
Susţinerile reclamantului nu combat argumentele instanţei de apel şi nici nu a arată ce anume greşeală a săvârşit aceasta în soluţionarea apelului, ele fiind, în fapt simple afirmaţii, iar nu critici de nelegalitate.
De aceea, recursul declarat se va constata nul, în aplicarea dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva Deciziei nr. 431/A din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1170/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
