ICCJ. Decizia nr. 1244/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1244/2012
Dosar nr. 2001/1/2002
(nr. vechi 954/2002)
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 12A din 11 ianuarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis apelul declarat de pârâta N.A. împotriva Sentinţei civile nr. 695 din 19 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă. A schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta D.M.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul aflat în discuţie de la Primăria municipiului Bucureşti înainte de a se pronunţa Sentinţa civilă nr. 16810 din 21 septembrie 1997 prin care D.M. a revendicat apartamentul de la Consiliul General al municipiului Bucureşti.
Ulterior pronunţării acestei hotărâri, prin Sentinţa civilă nr. 7639 din 14 mai 1999 acţiunea în revendicare formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu pârâta N.A.
În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a admis noua acţiune formulată de reclamantă prin care a solicitat revendicarea apartamentului prin comparare de titluri invocându-se că titlul său este mai vechi şi preferabil.
Instanţa de fond nu a mai ţinut seama de faptul că titlul mai vechi a aparţinut în realitate autorilor reclamantei, avut înainte de naţionalizarea apartamentului, şi nu acesteia din urmă.
Instanţa de fond nu a ţinut seama că pârâta a cumpărat apartamentul cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, în favoarea acesteia operând prezumţia de bună-credinţă avută în vedere şi prin Legea nr. 10/2001.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanta a declarat recurs - continuat ulterior de moştenitorii acesteia D.Gh. şi D.V.S. -, criticile formulate vizând următoarele aspecte:
Susţinerile instanţei de apel în sensul că pârâta N.A. a cumpărat apartamentul înainte de a se fi pronunţat hotărârea asupra acţiunii în revendicare, astfel încât titlul acesteia este anterior titlului reclamantei nu au suport real deoarece nu a ţinut cont de faptul că titlul reclamantei şi al autorilor săi este mai vechi şi mai bine caracterizat.
Instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că titlul pârâtei nu avea cum să fie preferabil pentru că Legea nr. 112/1995 nu era aplicabilă în speţă întrucât reglementa numai situaţia imobilelor preluate cu titlu.
2.2. întâmpinarea
C.A., moştenitoarea intimatei-pârâte N.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală activă a moştenitorilor recurentei decurgând din lipsa calităţii de proprietară a autoarei acestora asupra imobilului în litigiu.
S-a arătat că titlul de proprietate al reclamantei şi toate cererile şi înscrisurile depuse de aceasta au ca obiect un alt imobil situat în str. PS sector 1.
Potrivit informaţiilor obţinute de la Primăria municipiului Bucureşti imobilul situat în str. PS sector 1 este solicitat spre restituire, în baza Legii nr. 10/2001 şi de către P.V.B. şi P.S.R. în baza notificării nr. 1563 din 9 iulie 2001.
2.3. Analiza recursului
Recursul este întemeiat în sensul următoarelor considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la 15 februarie 2001 a fost revendicat apartamentul nr. 3 situat în Bucureşti, str. PS sector 1.
Prin întâmpinarea depusă în etapa recursului s-a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală activă cu motivarea că imobilul în litigiu nu este cel deţinut de pârâta chiriaşă-cumpărătoare în temeiul Legii nr. 112/1995.
Faţă de probatoriul administrat în cauză în toate cele trei etape procesuale se impune casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare în apel pentru că soluţionarea excepţiei - şi, în caz de respingere a acesteia, soluţionarea chiar a fondului raportului juridic litigios - implică administrarea unui probatoriu suplimentar pentru determinarea imobilului revendicat.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 1614 din 29 iunie 1998, în aplicarea Sentinţei civile nr. 16810 din 21 noiembrie 1997, Primarul general al municipiului Bucureşti a dispus restituirea în proprietatea lui D.M. a imobilului situat în Bucureşti, str. PS sector 1. Predarea-primirea efectivă s-a făcut prin Procesul-verbal nr. 11930 din 20 august 1998.
În schimb, din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 706/20834 din 11 noiembrie 1996 ce constituie titlul pârâtei, rezultă că N.A. a cumpărat apartamentul situat în str. PS.
Aceste aspecte au fost invocate şi prin motivele de apel, însă instanţa de apel nu a verificat dacă există sau nu identitate între imobilul revendicat şi cel cumpărat de către N.A., ceea ce face ca hotărârea din apel să nu fie motivată în sensul pretins de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. Drept urmare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 193A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă acţiunea în revendicare pornită de D.M. împotriva pârâţilor H.C. şi H.E. cu privire la imobilul din Bucureşti, str. PS, parter.
În fine, din dovezile administrate rezultă că nu a fost soluţionată încă, în procedură administrativă, notificarea formulată de autoarea recurenţilor în privinţa imobilului situat în Bucureşti, str. PS sector 1.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ. se impune casarea hotărârii recurate, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel în vederea administrării de dovezi suplimentare pentru lămurirea situaţiei juridice a imobilului revendicat sub aspectul identităţii imobilului ce a format obiectul Sentinţei civile nr. 16810/1997 cu imobilul ce a format obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 706/20834/1996, cu atât mai mult cu cât, din dovezile administrate în recurs rezultă că acesta formează obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 şi în baza notificării formulate de alte persoane, respectiv P.V.B. şi P.S.R. Numai după lămurirea aspectelor menţionate poate fi soluţionată şi excepţia lipsei de calitate procesuală invocată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta D.M. şi continuat de moştenitorii D.Gh. şi D.V.S. împotriva Deciziei nr. 12 A din 11 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1341/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1243/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
