ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 1623/2012

Dosar nr. 478/1285/2010

Şedinţa publică de la 22 martie 2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercială Cluj, prin sentinţa comercială nr. 6142 din 19 octombrie 2010, a admis excepţia invocată de pârâtă SC B.S. SRL privind inadmisibilitatea petitului nr. 3 din acţiunea principală, acţiune formulată de către reclamantele I.E. şi M.M. şi a respins acest petit ca fiind inadmisibil.

A fost admisă în parte acţiunea principală şi constatată nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 a asociatului unic al pârâtei.

De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat din 20 ianuarie 2009 şi dispusă radierea înregistrărilor efectuate în baza lui în Registrul Comerţului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor suma de 1.038,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A mai fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, cu privire la petitul nr. 1 al cererii reconvenţionale, excepţie invocată de către reclamante.

În final, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., invocată de către reclamante şi respinsă cererea reconvenţională formulată de către pârâta SC B.S. SRL ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a găsit neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale cu privire la petitul nr. 1 al cererii reconvenţionale, prin prisma faptului că instanţa a fost învestită doar cu o cerere de constatare a existenţei acestei clauze, în contextul în care pârâta doar se apără prevalându-se de un fapt.

A fost găsită însă întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de către reclamante şi întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., prin aceea că eficienţa clauzei testamentare poate fi analizată doar în cadrul unei acţiuni în realizare, respectiv în dezbatere succesorală, acţiune care deja există suspendată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca. Nu se poate constata clauza şi eficienţa acesteia şi nici eventualul drept la despăgubiri al reclamantelor I.E. şi M.M., atâta timp cât această chestiune este implicit litigioasă.

Cu privire la excepţia invocată de către pârâtă, aceea de inadmisibilitate a petitului nr. 3 din acţiunea principală, a fost admisă, apreciind că împotriva încheierii judecătorului delegat se poate formula doar recurs în 15 zile de la publicare.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că atât reclamantele, cât şi B.I.M., au certificat care le constată calitatea de moştenitori legali după defunctul unic asociat al pârâtei, iar înscrisul „Notă” de care se prevalează pârâta nu are dată certă, putând fi apreciat pro causa. În niciun caz nu se poate aprecia ca dată certă data decesului, această solicitare fiind lipsită de temei legal.

În concluzie, în baza art. 132 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 191, 192 şi 196 din aceeaşi lege a fost admisă doar în parte acţiunea principală şi s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 a asociatului unic al pârâtei, având în vedere că s-a dovedit că pârâta are de fapt şi de drept trei asociaţi, modificarea actului constitutiv fiind decisă fără convocarea adunării generale a asociaţilor.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 149 din 08 septembrie 2011 a respins apelurile declarate de SC B.S. SRL, I.E. şi M.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 6145 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei civile nr. 149 din 08 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC B.S. SRL Cluj Napoca care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantelor I.E. şi M.M., cu consecinţa admiterii cererii reconvenţionale.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că nu există niciun petit al intimatelor în realizarea dreptului pretins, ci numai în constatarea nulităţii absolute, o astfel de acţiune fiind inadmisibilă conform prevederilor art. 111 C. proc. civ.

Legea nr. 31/1990 instituie obligaţia pentru asociaţi de a participa atât la beneficii, cât şi la pierderi, ori această prevedere imperativă contrazice posibilitatea din dreptul comun de a accepta o moştenire sub beneficiu de inventar.

Soţia supravieţuitoare B.I.M. a acceptat succesiunea pur şi simplu, iar existenţa scriptului intitulată „Notă”, care este echivalentul unei hotărâri de asociat unic, cu privire la inserarea unei clauze testamentare, le anulează intimatelor vocaţia succesorală asupra părţilor sociale ale defunctului la SC B.S. SRL.

Reclamantele-intimate I.E. şi M.M. în acest moment nu au calitate procesuală activă, nu sunt şi nici nu erau în posesia unui act constatator, în speţă un certificat de moştenitor sau o hotărâre judecătorească definitivă care să ateste calitatea de moştenitor, cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, cât şi masa succesorală.

Intimatele-reclamante I.E. şi M.M., au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC B.S. SRL, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:

Documentaţia existentă la dosarul cauzei atestă că unicul asociat al SC B.S. SRL a fost B.I., care a decedat la data de 01 octombrie 2008.

Corect au procedat instanţele judecătoreşti anterioare atunci când au admis acţiunea principală numai în parte, constatând nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat din 20 ianuarie 2009 şi a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 a asociatului unic al SC B.S. SRL.

Nu poate fi primită apărarea constantă a pârâtei, reluată şi în motivele de recurs, potrivit căreia ar avea relevanţă în stabilirea situaţiei de fapt şi de drept, în speţă acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar de către reclamante, prin aceea că efectul acceptării sub beneficiu de inventar constă cu precădere în consolidarea retroactivă a calităţii de moştenitor, acceptantul devenind dobânditor al bunurilor ce se află în masa succesorală.

Aşa cum o dovedesc declaraţiile de acceptare sub beneficiu de inventar din 31 octombrie 2008 autentificate de BNP D.O. din Orşova, reclamantele M.M. şi I.E., în calitatea de surori ale defunctului B.I., au acceptat în mod expres şi în termen legal succesiunea. Ulterior, a fost eliberat certificatul de calitate de moştenitor din 08 ianuarie 2009 de BNP M.P. din Cluj Napoca care certifică că de pe urma defunctului B.I. sunt moştenitori legali M.M. şi I.E., alături de soţia supravieţuitoare B.I.M.

Din această perspectivă, hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2009, prin care B.I.M., în calitatea de moştenitor legal a hotărât singură continuarea activităţii SC B.S. SRL şi modificarea actului constitutiv în sensul că aceasta devine asociat unic şi administrator cu puteri depline, se bucură de o vădită nelegalitate, regimul sancţionator fiind nulitatea absolută.

Mai mult, actul constitutiv al SC B.S. SRL are inserată clauza potrivit căreia transmiterea părţilor sociale se realizează conform art. 150 din Legea nr. 31/1990, inclusiv prin succesiune.

Acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantelor, iar potrivit reglementărilor art. 111 C. proc. civ., pentru exercitarea acţiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ condiţiile: partea să nu poată să ceară realizarea dreptului, să fie justificat un interes şi prin acţiune să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.

Din cele expuse, rezultă că acţiunea în realizare primează totdeauna faţă de o eventuală acţiune în constatare, art. 111 C. proc. civ. determinând prin conţinutul său principiul subsidiarităţii acţiunii în constatare.

Acţiunea reclamantelor de a se constata nulitatea absolută a hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2009 şi a actului constitutiv din 20 ianuarie 2009 actualizat al SC B.S. SRL este perfect admisibilă, prin prisma interesului evident în această direcţie, în valorificarea drepturilor lor legitime.

Susţinerea recurentei-pârâte în legătură cu greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active reclamantelor, nu-şi au corespondent în probaţiunea administrată.

Atât doctrina, cât şi jurisprudenţa au evidenţiat că întotdeauna calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii – calitate procesuală activă, aceste elemente regăsindu-se fără putere de tăgadă în prezenta cauză, calitatea de moştenitoare fiind conferită de certificatul de moştenitor analizat anterior.

În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimate.

Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.S. SRL împotriva deciziei civile nr. 149 din 08 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC B.S. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 149/2011 de la 08 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 martie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Civil. Constatare nulitate act. Recurs