ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Civil. Anulare act. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1675/2012

Dosar nr.2017/305/2009

Şedinţa publică din 8 martie 2012

Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sfântu Gheorghe, la data de 15 iunie 2009, reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.F.P. şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar, să se constate nulitatea absolută, în sensul de operaţiune juridică, a actului de preluare a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naţionalizare, str. Malinovski, întabulat în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 m.p., cu cheltuieli de judecată.

Determinat de criteriul valoric al bunului litigios, prin sentinţa civilă nr. 423 din 11 februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin sentinţa civilă nr. 599 din 11 iunie 2010, Tribunalul Covasna a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA în contradictoriu cu reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. şi pârâţii Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a judeţului Covasna şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

A admis, în parte, acţiunea formulată şi completată de reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a judeţului Covasna şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

A respins acţiunea, cât priveşte pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat că imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe a fost preluat fără titlu de Statul Român.

A constatat nulitatea preluării imobilului mai sus menţionat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Sub aspectul autorităţii de lucru judecat se reţine că prin sentinţa civilă nr. 183 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Mureş s-a respins acţiunea reclamantelor K.E. şi S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., prin care solicitau, printre altele, şi constatarea nulităţii actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naţionalizare str. Malinovski, prin încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român.

Prin Decizia civilă nr. 76/ A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş, ca instanţă de apel, în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, a păstrat soluţia primei instanţe, reţinând că este vorba de o preluare, dar cu titlu valabil, consecinţa fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public al statului, rămânând ca reclamantele şi intervenientul să uzeze de procedura prevăzută de art. 20-25 din Legea nr. 10/2001.

Soluţia instanţei de apel a fost menţinută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 825/ R din 15 mai 2008, acest lucru făcându-se cu o altă motivare decât ceea ce au reţinut în considerente primele două instanţe, practic, s-a menţinut soluţia din apel, implicit cea de la fond, dar instanţa de recurs a substituit motivările celor două hotărâri judecătoreşti ale instanţelor inferioare, apreciind că acţiunea, aşa cum a fost completată, nu putea fi primită, fiind depusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., analizând doar cererea de anularea încheierilor de intabulare a dreptului de proprietate al Statului în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 m.p.

Instanţa de recurs a mai motivat că şi dacă s-ar trece peste această neregularitate procedurală, societatea SC C. SRL avea la rândul său un titlu de proprietate asupra imobilului respectiv, aşa încât, din moment ce instanţa de fond nu a fost învestită cu compararea titlurilor foştilor proprietari cu titlul actualei deţinătoare, instanţa fondului nu putea stabili că titlul reclamantelor este preferabil, concluzia Curţii de Apel Târgu Mureş fiind aceea că acţiunea nu poate fi primită, cu alte cuvinte, este inadmisibilă faţă de pârâtele SC C. SA şi SC B.A. SRL.

Prin urmare, în raport cu motivarea instanţei de recurs, care a înlocuit motivarea instanţei de fond şi a celei de apel, nu se poate susţine că acţiunea reclamantelor K.E. şi S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., au fost respinse pe fond, ci respingerea s-a făcut pe considerente de procedură, datorate faptului că acţiunea introductivă a fost completată tardiv.

Chiar şi aşa completată, acţiunea nu a cuprins un petit apreciat ca necesar, acela în compararea titlurilor de proprietate, altfel spus, soluţia de respingere a acţiunii nu a putut să creeze autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta judecată, din moment ce nu a fost vorba de o respingere pe motive de netemeinicie, ci pe considerente de procedură, ceea ce au făcut ca acţiunea să nu fie inadmisibilă.

A fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, întrucât imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 m.p., potrivit istoricului de C.F. depus la dosar, a constituit înainte de aplicarea Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E. şi K.G., în cote egale.

Certificatul de moştenitor din 16 februarie 1990, eliberat de fostul notariat de Stat al judeţului Covasna atestă că reclamantele K.E. şi S.M. sunt moştenitoare legale, în calitate de fiice ale lui K.E., iar reclamantul K.J.G., potrivit certificatului de calitate de moştenitor din 26 noiembrie 2001, eliberat de B.N.P. G.G., culege ca moştenitor legal dreptul de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său K.E., care la rândul lui, în calitate de fiu, a moştenit întâi pe tatăl său K.G. şi apoi pe mama sa K.E., soţia supravieţuitoare a lui K.G.

Prin urmare, reclamanţii sunt moştenitori ai proprietarilor tabulari fiind îndreptăţi să promoveze o acţiune ca cea de faţă.

Tribunalul a respins şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P.

Din evidenţele de carte funciară depuse la dosar, rezultă că prin încheierea de C.F. din 9 ianuarie 1957, asupra imobilului în litigiu s-a intabulat Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, ca atare petitul în constatarea nevalabilităţii titlului statului, implicit cel care urmăreşte declararea nulităţii acestui titlu de naţionalizare, trebuie soluţionat în contradictoriu cu cel care a preluat imobilul, nimeni altul decât Statul Român.

Instanţa a respins şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât acţiunea de faţă nu este una în revendicare, prin urmare nu poate cădea sub incidenţa celor dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul Legii nr. 33/2008 şi nici a Deciziei nr. 53/2007 a aceleiaşi instanţe, aceasta din urmă referindu-se la imobile expropriate pentru cauză de utilitate publică, ceea nu este cazul în speţă.

Acţiunea de faţă este una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanţele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului, chiar şi atunci când este începută o procedură administrativ - jurisdicţională în baza Legii nr. 10/2001.

În ultimul rând, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a municipiului Sfântu Gheorghe prin primar, faţă de cele mai sus expuse, câtă vreme municipiul nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are calitate procesuală pasivă, drept pentru care excepţia a fost admisă, iar acţiunea a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fond, instanţa a reţinut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi coproprietari tabulari K.E. şi K.G., în baza Decretului nr. 92/1950. Imobilul în discuţie era la acea dată situat în str. Malinovski, actuala Ciucului, Sfântu Gheorghe, şi nu apare ca fiind preluat nici de la K.G. şi nici de la K.E.

Ca atare, preluarea nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic, imobilul situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naţionalizare str. Malinovski nu apare în anexa Decretului nr. 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere în proprietatea Statului Român.

Preluarea imobilului s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta timp cât Codul civil prin art. 481 C. civ., consacră regula că cedarea proprietăţii se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dar şi atunci primindu-se o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Ceea ce este esenţial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condiţiile în care nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privinţa imobilului, iar naţionalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislaţia civilă a acelor vremuri consacra, atunci ca şi astăzi, anume că cedarea proprietăţii se face întotdeauna contra unei despăgubiri, ceea ce în speţă nu a existat.

Faţă de toate aceste considerente, acţiunea a fost admisă pe temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanţa constatând că imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, a fost preluat fără titlu de către Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind constatată nulitatea preluării imobilului.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA, prin care s-a solicitat instanţei să constate că intervenienta este proprietara imobilului revendicat de reclamanţi şi să fie obligaţi aceştia să respecte dreptul de proprietate şi posesie al intervenientei, instanţa a apreciat că este neîntemeiată faţă de admiterea acţiunii principale. Intervenienta este o societate cu capital de stat, iar capitalul social a fost dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 în urma reorganizării unităţilor economice cu capital de stat în regii autonome şi societăţi comerciale.

Instanţa a constatat că Statul Roman a preluat fără titlu imobilul intabulat în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 696 m.p. şi, în consecinţă, acesta nu a putut transmite în mod valabil dreptul de proprietate prin efectul Legii nr. 15/1990, existând o condiţionare a valabilităţii actului de predare a bunului de modalitatea de intrare a acestui imobil în patrimoniul Statului Roman.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. şi intervenienta SC C. SA.

Prin Decizia nr. 182/ Ap din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au admis apelurile, s-a schimbat, în parte, sentinţa atacată în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerii acţiunii reclamanţilor. S-a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de apel formulate, curtea a procedat la examinarea acestora în ordinea menită a contura cadrul legal al cercetării litigiului care constituie obiectul judecăţii, prin conferirea calităţii procesuale a părţilor, a cerinţei timbrării acţiunii, autorităţii de lucru judecat, inadmisibilităţii, respectiv, fondului cauzei.

I. Imobilul în cauză a aparţinut autorilor reclamanţilor, K.G. şi K.E., reclamanţii K.E. şi S.M. fiind moştenitoarele legale ale defunctului K.E., iar reclamantul K.J.G. moştenitor, prin reprezentare, a defunctului K.G. conform certificatului de moştenitor eliberat de fostul Notariat de Stat al Judeţului Covasna şi certificatului de calitate de moştenitor, autentificat de B.N.P. G.G.

Astfel, critica din apelul pârâtului Statul Român care vizează lipsa de identitate dintre persoana intabulată ca proprietar al imobilului, K.E. şi cea a defunctului, indicată în certificatul de moştenitor a fost înlăturată în raport de actele de stare civilă depuse la dosar.

II. Problematica privind calitatea procesuală pasivă a Statului, respectiv a calităţii de reprezentant a M.F.P. pentru Statul Român în cauză, îşi găseşte rezolvarea în dispoziţiile care consacră principiul relativităţii înscrierilor de carte funciară, în aplicarea căruia calitatea de parte revine proprietarului tabular al imobilului.

Or, din momentul în care dreptul de proprietate al statului a fost intabulat la data de 09 ianuarie 1957, cu titlu de naţionalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, noţiunea de entitate, implicit de subiect de drept real asupra imobilului, revine statului, independent de prevederile Legii nr. 231/1998 prin care s-a transmis unităţilor administrativ teritoriale imobilele din proprietatea privată de stat de interes local. Subiectul, exponent al autorităţii, care şi-a înscris dreptul de proprietate este Statul Român, reprezentarea acestuia fiind dată de prevederile Decretului nr. 31/1954.

III. Incidentul purtând asupra cerinţei timbrării acţiunii la valoarea obiectului dedus judecăţii, invocat în apel conform Legii nr. 146/1997, nu este întemeiat, aceasta întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. r) din menţionatul act normativ, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat, precum şi cererile accesorii şi incidentale.

IV. Critica referitoare la excepţia autorităţii de lucru judecat este întemeiată.

Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Sf. Gheorghe la data de 23 septembrie 1999, reclamanţii K.E. şi S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., Consiliul Local Sf. Gheorghe, SC C. SA, I.J.P. Covasna, S.R.I. Covasna şi SC B.A. SRL, constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare referitoare la imobilele înscrise în C.F.

În cursul judecăţii a formulat cerere de intervenţie în interes propriu intervenientul K.J.G., care a formulat în sprijinul cererii sale aceleaşi solicitări ca şi reclamanţii.

Cauza a fost strămutată spre soluţionare la Judecătoria Târgu Mureş, instanţă care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin sentinţa civilă nr. 183/2001, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie, constatând nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situaţiei de carte funciară pe numele vechilor proprietari, K.E. şi K.G. A fost respinsă acţiunea şi cererea de intervenţie cu privire la imobilele înscrise în C.F.

Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 76/A/2002, a respins apelul declarat de reclamanţi şi intervenient, prin care tindeau la admiterea în totalitate a acţiunii, şi a admis apelul pârâtei SC C. SA împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a cererii de intervenţie.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că, deşi autorii reclamanţilor şi intervenientului aveau calitatea de muncitori şi pensionari, faţă de numărul mare de apartamente naţionalizate (40), aceştia se încadrează la categoria exploatatorilor de locuinţe, conform Decretului nr. 92/1950, astfel că preluarea imobilelor, deşi a fost abuzivă, a avut la bază un titlu valabil.

Prin Decizia civilă nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins recursul reclamanţilor şi intervenientului împotriva soluţiei instanţei de apel.

În acest sens a reţinut că, aspectul referitor la nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. a fost soluţionat cu caracter irevocabil.

Obiectul acţiunii pendente îl constituie, astfel cum s-a arătat în precedent, constatarea nulităţii absolute a actului (în sens de operaţiune juridică) de preluare a aceluiaşi imobil, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeaşi titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanţi, respectiv intervenient în interes propriu, şi în cauza în care s-au pronunţat instanţele din Târgu Mureş, împotriva Statului Român prin ministerul de resort şi unitatea administrativ-teritorială.

Cauza acţiunii, este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanţilor prin violenţă morală de către stat la preluarea imobilului şi pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.

Or, obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecăţii în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, intrată în puterea lucrului judecat. Prin cererea de constatare a nulităţii actului, privit ca operaţiune juridică, de preluare a imobilului, se urmăreşte determinarea unui obiect distinct celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violenţele morale la care au fost constrânşi autorii reclamanţilor, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza ar fi diferită celei din procesul anterior.

Aceste elemente nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect şi cauză dintre cele două procese.

La adoptarea deciziei civile nr. 76/A/2002, instanţa de apel, referind la pretenţia de constatare a nulităţii încheierii de intabulare a dreptului statului a avut în vedere caracterul preluării imobilului, cu titlu valabil, trăsătură care se răsfrânge asupra tuturor actelor care au stat la baza acelei încheieri de carte funciară, aspect care nu mai poate forma obiectul altei judecăţi.

Cât priveşte preluarea imobilului prin violenţă morală exercitată de autorităţile vremii asupra autorilor reclamanţilor, demersul este notoriu, relevând prin aceasta caracterul abuziv nu doar al edictării actului normativ, cât şi al aplicării lui, fără însă a putea trece peste argumentele care au condus instanţa de apel în anul 2002 la constatarea preluării imobilului cu titlu valabil. Autoritatea de lucru judecat priveşte hotărârea intrată sub această putere în întregul ei, nu doar dispozitivul, ci şi partea expozitivă bucurându-se de autoritatea unei hotărâri irevocabile, de unde concluzia că raţionamentele avute în vedere de instanţa de apel prin Decizia civilă nr. 76/A/2002 nu mai pot fi rediscutate.

Împrejurarea că în expozitivul deciziei civile nr. 825/R/2008, curtea de apel care a soluţionat recursul poartă o analiză asupra condiţiilor ce ar fi putut conduce la admiterea pretenţiilor reclamanţilor, în măsura în care se solicita şi constatarea nulităţii absolute a titlului statului, nu înseamnă că soluţia de constatare a nulităţii încheierii de intabulare nu a rămas irevocabilă, intrată în autoritate de lucru judecat.

Cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientei SC C. SA a fost respinsă, prin această cerere solicitându-se constatarea dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilului din C.F. Soluţia a fost determinată de faptul că, potrivit acţiunii introductive şi evidenţelor din C.F. desfăşurată, dreptul de proprietate al intervenientei fiind înscris asupra imobilelor, care nu formează obiectul acţiunii reclamanţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G.

Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

Soluţia adoptată de Curtea de Apel Braşov, prin care a statuat că Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş se bucură de autoritate de lucru judecat fată de cererea (acţiunea) cu care a fost investită instanţa de fond în cauza de faţă, este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 1201 C. civ.

Sub aspectul cauzei procesului soluţionat prin Decizia civilă nr. 825/R/2008 se observă că prin acţiunea introductivă, înregistrată iniţial la Judecătoria Sfântu Gheorghe, considerându-se proprietari al imobilului intabulat în C.F., reclamanţii au solicitat „constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare prin care imobilul intabulat în C.F., casă de piatră şi curte .. a fost intabulat pe numele Statului Român, precum şi a încheierilor de intabulare subsecvente." Deci, procesul judecat şi soluţionat prin Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş a avut ca fundament al raportului juridic dedus judecăţii cererea reclamanţilor de a constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare cu care imobilul intabulat în C.F. a fost intabulat pe numele Statului Român, şi restabilirea situaţiei anterioare.

După cum rezultă din aceeaşi acţiune, procesul care a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 825/R/2008, a avut ca obiect pretenţia reclamanţilor de a anula actul cu care statul a fost intabulat în C.F.

Sub acest aspect, acţiunea principală soluţionată de Curtea de Apel Târgu Mureş nu a avut ca obiect constatarea nulităţii actelor precedente intabulării Statului Român. Această acţiune astfel cum a fost concepută este o acţiune în rectificare de C.F.

Dimpotrivă, în acţiunea - obiect al litigiului de faţă, soluţionată de Tribunalul Covasna, reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii actului juridic precedent anterior intabulării.

Astfel, prin această acţiune reclamanţii au solicitat să se constate „nulitatea absolută al actului, în sens de operaţie juridică, de preluare a imobilului din municipiul Sf. Gheorghe .. intabulat în c.f. În motivarea acestei acţiuni reclamanţii au arătat că solicită constatarea nulităţii actului de preluare anterior intabulării pe considerentul că un asemenea act de preluare nu există, întrucât imobilul nu a fost inclus pe lista imobilelor naţionalizate, şi pe de altă parte, preluarea s-a realizat prin violenţe fizice si morale. După cum se poate uşor stabili, prin acţiunea introductivă judecată de către Tribunalul Covasna, a fost atacat actul precedent încheierii de intabulare, şi anume, actul juridic de preluare al statului solicitându-se constatarea nulităţii absolute al acestui act de preluare.

Prin urmare, în cel de al doilea dosar judecat şi soluţionat de către Tribunalul Covasna, obiect al litigiului pendente este o acţiune în constatarea nulităţii absolute al actelor de preluare a statului care nu a constituit nici obiectul şi nici cauza acţiunii principale soluţionate de instanţele din judeţul Mureş.

După cum rezultă, însăşi din definiţia celor două acţiuni, cea de rectificare c.f. soluţionată de instanţele din judeţul Mureş, şi cea în constatarea nulităţii absolute soluţionate de Tribunalul Covasna, sunt complet diferite, prin urmare, cauza şi obiectul litigiului soluţionat de Curtea de Apel Târgu Mureş (sub aspectul acţiunii principale) este complet diferit de cauza şi obiectul acţiunii soluţionate de Tribunalul Covasna.

În consecinţă, soluţia Curţii de Apel Braşov privitoare la constatarea autorităţii de lucru judecat în cauză este nelegală.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în raport de motivele de nelegalitate, expres reglementate de art. 304 C proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu este fondat pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de recurenţii reclamanţi cu privire la greşita soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat în această cauză, având în vedere că motivarea soluţiei pronunţate prin sentinţa civilă nr. 183/2001 a Tribunalul Mureş, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 76/A/2002 şi irevocabilă prin Decizia nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost diferită, în fond, apel şi recurs, prin raportare la cel de al doilea dosar judecat şi soluţionat de către Tribunalul Covasna, obiect al litigiului pendente, nu pot fi primite.

În primul rând, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului de faţă îl constituie Decizia Curţii de Apel Braşov (atacată cu recurs), ci nu Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în raport de care s-a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat în cauză.

În al doilea rând, instanţa de apel a pronunţat soluţia respingerii acţiunii reclamanţilor pentru autoritate de lucru judecat, analizând elementele autorităţii de lucru judecat, părţi, obiect şi cauză, în raport de Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, fără a avea relevanţă în acest sens, modul cum au motivat instanţele aceasta din urmă hotărâre, în cele trei cicluri procesuale pe care le-a parcurs dosarul în care a fost pronunţată. De altfel, cu privire la motivarea hotărârilor judecătoreşti, este pe deplin consacrat în doctrina juridică de specialitate şi în jurisprudenţă că, motivarea hotărârii de primă instanţă poate fi suplinită, remediată sau schimbată prin motivarea instanţelor de control judiciar.

De precizat, este faptul că instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii opuse, ci verifică numai dacă elementele autorităţii de lucru judecat, părţi, obiect şi cauză, sunt aceleaşi în ambele acţiuni.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la soluţia pronunţată, Înalta Curte constată că se circumscriu sferei de aplicabilitate a cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ipoteza, când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, însă, acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Astfel, s-a invocat autoritatea de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 183/2001 a Tribunalul Mureş, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 76/A/2002 şi irevocabilă prin Decizia nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamantele K.E. şi S.M. şi de intervenientul în interes propriu K.J.G. împotriva Statului Român prin ministerul de resort şi unitatea administrativ-teritorială, referitor la constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare în favoarea Statului Român, referitoare la imobilele înscrise în C.F.

Prin sentinţa civilă nr. 183/2001, Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu, constatând nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situaţiei de carte funciară pe numele vechilor proprietari, K.E. şi K.G. A fost respinsă acţiunea şi cererea de intervenţie cu privire la imobilele înscrise în C.F.

Prin Decizia civilă nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins recursul reclamanţilor şi intervenientului împotriva soluţiei instanţei de apel.

Aşadar, aspectul referitor la nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situaţiei de carte funciară pe numele vechilor proprietari, respectiv, nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. în favoarea Statului Român a fost soluţionat cu caracter irevocabil.

În dosarul pendente, obiectul acţiunii îl constituie constatarea nulităţii absolute a actului (în sens de operaţiune juridică) de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeaşi titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanţi, respectiv intervenient în interes propriu, în cauza în care s-au pronunţat instanţele din Târgu Mureş, împotriva Statului Român prin M.F.P., prin D.G.F.P. a judeţului Covasna, şi Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

Cauza acţiunii de faţă, este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanţilor prin violenţă morală de către stat la preluarea imobilului şi pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.

Aşa cum în mod judicios a analizat instanţa de apel în considerentele hotărârii recurate, obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecăţii în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, intrată în puterea lucrului judecat.

Prin cererea de constatare a nulităţii actului, privit ca operaţiune juridică, de preluare abuzivă a imobilului de către stat, practic, se urmăreşte determinarea aceluiaşi obiect ca şi al celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violenţele morale la care au fost constrânşi autorii reclamanţilor, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza este aceeaşi ca cea din procesul anterior.

Aceste elemente care duc, practic, la aceeaşi finalitate, nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect şi cauză dintre cele două procese. Pentru a exista identitate de obiect şi cauză, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele acţiuni în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamanţi este acelaşi în ambele acţiuni.

Există autoritate de lucru judecat chiar dacă reclamantul K.J.G. din cea de a doua acţiune a avut calitatea de intervenient în interes propriu în prima cauză, câtă vreme titulari ai drepturilor litigioase sunt aceleaşi persoane, faţă de procesul anterior.

De asemenea, faptul că în primul proces au figurat şi alţi pârâţi nu înlătură autoritatea de lucru judecat, având în vedere natura drepturilor puse în discuţie. Identitatea de părţi la care se referă art. 1201 C. civ., priveşte identitatea lor juridică, iar nu cea fizică, aspectul comun celor două cauze fiind soluţionat în contradictoriu între aceleaşi părţi.

În afara acestor elemente, toate celelalte date care diferenţiază cele două cauze au caracter formal şi irelevant în evaluarea autorităţii de lucru judecat, esenţial, pentru securitatea comerţului juridic, fiind faptul că nu se poate recunoaşte, în favoarea unei părţi, printr-o hotărâre subsegventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a arătat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în ceea ce priveşte tripla identitatea de obiect, părţi şi cauză între acţiunea ce a format obiectul dosarului instanţelor din Târgu Mureş şi prezenta acţiune, nefiind incident, prin urmare, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ipoteza greşitei aplicări a legii în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 1201 C. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii K.E., S.M. şi K.J.G. împotriva deciziei nr. 182/ Ap din 09 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1704/2012. Civil. Despăgubiri Legea...		ICCJ. Decizia nr. 1671/2012. Civil. Despăgubiri Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Civil. Anulare act. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Civil. Anulare act. Recurs