ICCJ. Decizia nr. 4972/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4972/2012
Dosar nr. 1780/121/2009
Şedinţa publică de la 13 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 12 noiembrie 2008 sub nr. 2910/113/2008, reclamanta SC D.D.F. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Galaţi, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 289.403,8 lei, reprezentând cheltuieli de ranfluare şi reparaţii.
Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 56/F.com. din 11 martie 2009 Tribunalul Brăila a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, Secţia Comercială şi de contencios Administrativ, cauza a fost înregistrată la 30 martie 2009 sub nr. 1780/121/20009.
La solicitarea părţilor, instanţa a admis proba cu înscrisuri, testimonială, cu interogatoriul părţilor şi respectiv expertiză tehnică navală.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 2946 din 28 iunie 2011, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 35.734,08 lei şi 5147/94 euro, în echivalent lei la data plăţii, la cursul B.N.R. A respins restul pretenţiilor, ca nefondate.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 3045 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar (fila 9-11 dosar al Tribunalului Brăila) a rezultat că reclamanta în calitate de proprietar, a asigurat facultativ:
- nava tip ponton (dormitor) - prin poliţa de asigurare din 29 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, pentru asigurare tip D;
- nava tip ponton (restaurant) - prin poliţa de asigurare din 29 noiembrie 2007, pentru o asigurare tip D;
Toate poliţele de asigurare au fost încheiate pentru perioada 30 noiembrie 2007-29 noiembrie 2008.
Condiţiile de asigurare privind asigurarea facultativă a navelor fluviale, precum şi a ambarcaţiunilor, instalaţiilor şi utilajelor plutitoare asimilate navelor fluviale (fila 12-21 dosar Tribunalul Brăila), precum şi condiţia D (pierdere totală şi avarii - fila 22-23 dosar Tribunalul Brăila), fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Potrivit cap. 3.2 alin. (1) teza II din condiţiile de asigurare (fila 14 dosar Tribunalul Brăila), „înaintea intrării navei în asigurare se va face inspecţia de risc a navei de către experţii agreaţi de societatea A. Inspecţia de risc poate fi înlocuită de prezentarea şi verificarea certificatelor de clasă ale navei, care trebuie să ateste starea de navigabilitatea a navei. Pentru a fi îndreptăţit la despăgubire, asiguratul trebuie să remedieze defecţiunile constatate în urma inspecţiei de risc sau de către societatea de clasificare a navei.";.
În cauză, instanţa a constatat că anterior încheierii celor două poliţie de asigurare, pârâta a optat pentru inspecţia de risc, sens în care la data de 29 noiembrie 2007 (fila 46 dosar Tribunalul Brăila) inspectorii de risc din cadrul SC A. Galaţi deplasându-se în Portul Brăila – Dana 1, au efectuat inspecţia de risc la ponton hotel restaurant, la ponton restaurant şi la ponton dormitor. Prin acest raport de inspecţie de risc s-a constatat că „pontoanele sunt legate la mal cu şufe şi au colaci de cauciuc pentru protecţie, că nu au fost constatate basele, balustrăzi îndoite sau rupte şi că actele eliberate de Registrul Naval Român sunt în vigoare";. S-a menţionat expres că acest raport de inspecţie de risc a fost întocmit în vederea întocmirii poliţelor de asigurare. In aceeaşi zi au fost încheiate poliţele de asigurare menţionate.
La data de 2 spre 3 ianuarie 2008, urmare a condiţiilor meteo ( furtună) au fost avariate pontoanele proprietatea reclamantei, asigurate de pârâtă.
Din susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, coroborate cu adresa fără număr din 03 ianuarie 2008 emisă de pârâtă SC A. rezultă că reclamanta a anunţat reprezentanţii pârâtei despre evenimentul produs, în aceeaşi zi, de 03 ianuarie 2008, sens în care pârâta i-a comunicat reclamantei să ia măsurile corespunzătoare pentru a evita alte evenimente, indicându-i să asigure cu sârme şi scondri pontoanele.
Din raportul de avarie din 04 ianuarie 2008 înregistrat la Căpitănia Portului Brăila sub nr. 40 din aceeaşi zi, raport întocmit de marinarul L.E., rezultă că, urmare a furtunii, pontonul 2568 a luat apă şi s-a scufundat.
După înştiinţarea telefonică din 03 ianuarie 2008, reclamanta a înştiinţat şi în scris pârâta, prin adresa din 04 ianuarie 2008 (fila 46 dosar Tribunalul Galaţi) despre pagubele suferite la pontonul dormitor 2568, la pontonul restaurant 2567 şi pontonul hotel-restaurant 1366.
Prin adresa internă din 07 ianuarie 2008 (fila 46 dosar Tribunalul Galaţi ) pârâta a avizat daunele fluviale din 02 ianuarie 2008 şi 03 ianuarie 2008 înştiinţate de reclamantă, iar prin înscrisul depus la fila 49 dosar Tribunalul Galaţi pârâta a confirmat plata primelor de asigurare şi că poliţa de asigurare era în vigoare la data producerii evenimentului.
Prin adresa din 14 ianuarie 2008 (fila 72 dosar Tribunalul Galaţi ) pârâta a solicitat Autorităţii Navale Române inspecţia pontoanelor 1366 şi 2567, avariate, în vederea soluţionării dosarelor de daune.
La data de 18 ianuarie 2008 (fila 73 dosar Tribunalul Galaţi ) Autoritatea Navală Română, prin adresa, a comunicat reclamantei faptul că nava ponton 2568, în perioada ianuarie 2006 - mai 2007, a fost andocată la SC D. SRL Brăila, efectuându-se lucrări sub supravegherea A.N.R. – I.T. Brăila, fiind lansată la apă la data de 07 mai 2007. Prin cererea din 18 mai 2007 a fost solicitată inspecţia finală a navei, ocazie cu care A.N.R. a solicitat armatorului documentele pentru finalizarea recertificării şi i-a comunicat contravaloarea prestaţiilor A.N.R., a căror achitare condiţionau eliberarea actelor. Din aceeaşi adresă rezultă că SC D. a prezentat către A.N.R. – I.T. Brăila, contravaloarea reparaţiilor şi fişa de măsurători, iar până la data de 14 ianuarie 2008 nu au mai fost interpelări în vederea finalizării inspecţiei.
A.N.R. a efectuat un raport la cererea reclamantei, în perioada 22 ianuarie – 05 februarie 2008 (fila 231) după avarierea pontonului 2568, prin care a constat că „1. Nava prezintă o gaură de apă (mai multe crăpături ale oglinzii pupa, adiacente cu îmbinarea de sudură de cont cu guşeul Pp. Bb) însumând circa 400 mm şi cu o deschidere maximă de 6 mm. Oglinda este deformată pe o suprafaţă de cea 1 mp, săgeata de aproximativ 30 mm. De asemenea guşeele oglinzii sunt deformate. A fost posibilă pătrunderea apei în salonul central prin tubulatura instalaţiei de santină dezafectate. 2. După operaţiunea de ranfluare s-au mai înregistrat următoarele: gurna în zona centru Tb este inundată pe 800 mm lungime, săgeata aproximativ 120 mm. Peretele Tb în zona centrală şi puntea superioară au fost rupte şi deformate.";
Din corespondenţa purtată ulterior între părţi (filele 28, 66, 77, 36 dosar Tribunalul Galaţi) a rezultat că pârâta a refuzat să plătească reclamantei despăgubirile pentru daunele suferite de aceasta din urmă, întrucât navele asigurate nu aveau certificate de clasă valabile la data evenimentului, poziţie menţinută de pârâtă şi cu ocazia concilierii directe efectuate în baza disp. art. 7201 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta şi-a completat refuzul arătând că a respins dosarul de daună şi din cauza neetanşeităţii tubulaturii instalaţiei de santină.
Din punctul de vedere al certificatelor de clasă prima instanţă a constatat următoarele:
Potrivit Ordinului nr. 595 din 19 aprilie 2003 privind aprobarea cerinţelor tehnice minime pentru navele fluviale care arborează pavilionul român, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 24 din 10 ianuarie 2005 (acte normative în vigoare până la data de 30 decembrie 2008, data evenimentului fiind 03 ianuarie 2008), respectiv art. 7 - 11: art. 7 „(1) Navele fluviale care arborează pavilionul român sunt obligate să aibă la bord şi Certificatul tehnic de navigaţie interioară valabil, eliberat de Autoritatea Navală Română.
(2) Certificatul tehnic de navigaţie interioară se eliberează în urma efectuării de către Autoritatea Navală Română a unei inspecţii prin care se verifică conformitatea navei cu prevederile cerinţelor tehnice minime prevăzute la art. 1 şi ale normelor tehnice prevăzute la art. 5.
(3) Forma şi conţinutul Certificatului tehnic de navigaţie interioară sunt prevăzute în anexa nr. 3*).
Art. 8 alin. (1) Durata de valabilitate a Certificatului tehnic de navigaţie interioară este de 5 ani, cu condiţia confirmării stării tehnice prin inspecţiile periodice stabilite prin normele tehnice prevăzute la art. 5.
(2) Autoritatea Navală Română poate, în mod excepţional, să prelungească valabilitatea Certificatului tehnic de navigaţie interioară pe o perioadă de maximum 12 luni. Această prelungire se va menţiona în mod expres în certificat.
Art. 9 alin. (1) În cazul în care o navă fluvială suferă modificări sau reparaţii care afectează soliditatea corpului ori caracteristicilor navei, nava va fi supusă unei inspecţii conform prevederilor art. 7 alin. (2).
(2) În urma acestei inspecţii Autoritatea Navală Română va elibera un nou certificat tehnic de navigaţie interioară.
Art. 10. Dacă în urma inspecţiilor efectuate conform prevederilor art. 7 alin. (2) Autoritatea Navală Română ia decizia de a nu elibera unei nave Certificatul tehnic de navigaţie interioară, această decizie şi motivele pentru care a fost luată vor fi comunicate proprietarului navei în scris, în termen de 5 zile de la data efectuării inspecţiei, care va fi informat şi despre căile de contestare a acestei decizii.
Din adresa din 18 ianuarie 2008 (fila 69 dosar Tribunalul Brăila) emisă de Autoritatea Navală Română - Inspectoratul Tehnic Galaţi, rezultă că pontonul dormitor 2568 (ex 3341) a fost reparat în perioada ianuarie 2006 - mai 2007 de SC D. SRL Brăila, fiind lansată la apă la data de 07 mai 2007. Din cauza nepredării de către reclamantă a documentelor pentru finalizarea recertificării şi a neachitării contravalorii prestaţiilor, A.N.R. nu a eliberat setul complet de acte.
Cu privire la nava 2568 (fostă 3341), A.N.R. a efectuat un raport de inspecţie (fila 26 - 27 dosar Tribunalul Galaţi) în data de 18 mai 2007, prin care se confirmă starea tehnică corespunzătoare a acestei nave ponton, precum şi faptul că raportul de inspecţie anuală era valabil până la data de 25 ianuarie 2008 (fila 27 dosar Tribunalul Galaţi ), precum şi faptul că certificatul tehnic de navigaţie interioară, ce se va elibera după înmatriculare, avea valabilitate până la 25 ianuarie 2012. Totodată, prima instanţă a constatat că pontonul dormitor 2568 a fost lansat la apă în condiţii optime, conform Protocolului de lansare nr. 15 din 7 mai 2007 (fila 434), fapt confirmat şi de inspecţia pe uscat - nave de navigaţie interioară (fila 435.) emis de Autoritatea Navală Română, urmând ca următoarea inspecţie pe uscat să aibă loc la data de 07 mai 2010.
Cu privire la nava ponton 2567 (fost 310) A.N.R. a efectuat raport de inspecţie în 18 mai 2007 (fila 53 şi 437) în care se confirmă starea tehnică corespunzătoare şi că raportul de inspecţie anuală este valabil până la 30 ianuarie 2008.
Totodată, conform inspecţiei corp, maşini, instalaţii etc. nave de navigaţie interioară, efectuată de Autoritatea Navală Română (fila 430) din 20 mai 2007, nava 2567 a fost găsită aptă pentru navigaţie până la 20 mai 2008, iar data următoarei inspecţii pentru reînnoirea certificatului tehnic a fost fixată la 20 mai 2012.
Din cauza neachitării contravalorii reparaţiilor şi a contravalorii actelor, reclamanta nu a obţinut eliberarea efectivă a certificatelor tehnice de navigaţie interioară (certificate de clasă).
Din coroborarea tuturor acestor înscrisuri instanţa a reţinut că neeliberarea acestor certificate de clasă până la data de 07 februarie 2008 a fost cauzată de neîndeplinirea unor formalităţi (neplată facturi reparaţii şi neplată contravaloare acte) şi nu din cauza stării tehnice necorespunzătoare pentru navele în discuţie. De altfel, această teză este susţinută atât de faptul că la data de 07 februarie 2008 a fost eliberat certificatul de clasă pentru nava 2567 (ex P310), dar şi de faptul că inspectorii de risc ai pârâtei au confirmat starea tehnică corespunzătoare a navelor, anterior încheierii poliţelor de asigurare. Mai mult, aceşti inspectori ai pârâtei au confirmat şi existenţa certificatelor de clasă ca fiind valabile, asumându-şi riscul în acest sens. In plus, în lumina disp. art. 10 din Ordinul nr. 595/2003, cu modificările ulterioare aduse prin Ordinul nr. 24/2005 (acte normative în vigoare până la data de 30 decembrie 2008), dacă Autoritatea Navală Română ar fi luat decizia de a nu elibera certificatul de navigaţie interioară în urma inspecţiilor efectuate, ar fi comunicat în scris proprietarului navei acest aspect, ceea ce nu s-a întâmplat
Totodată, navele au fost lansate la apă, nefiind nici un pericol (art. 11 alin. (3) din ordin), iar Autoritatea Navală Română nu a oprit nava din navigaţie.
De altfel şi pârâta, prin întâmpinare, a arătat că inspecţia navelor a fost efectuată de Autoritatea Navală Română în mai 2007, iar certificatele de clasă nu au fost eliberate deoarece reclamanta nu a achitat contravaloarea prestaţiilor societăţii de clasificare.
Încheind poliţa de asigurare în aceste condiţii, pârâta şi-a asumat riscurile menţionate în contractele semnate cu reclamanta.
Odată cu avarierea navelor la 03 ianuarie 2008, pârâta a refuzat plata despăgubirilor, invocând şi art. 4.1 (3) şi 5.1 (h) din condiţiile de asigurare, dispoziţii potrivit cărora „Răspunderea societăţii A. SA încetează în mod automat şi tară o notificare prealabilă şi odată cu:
- schimbarea societăţii de clasificare a navei, schimbarea, suspendarea, retragerea sau expirarea clasei. Răspunderea SC A. SA încetează şi în cazul în care perioadele de inspecţie stabilite de societatea de clasificare şi convenţiile internaţionale în domeniu au fost depăşite, cu excepţia cazului în care s-a obţinut, anterior expirării termenului scadent de inspecţie, acordul societăţii de clasificare, în vederea amânării inspecţiei;
- asiguratul la intrarea în asigurare precum şi pe toată perioada derulării contractului, are obligaţia să menţină nava în clasă la o societate de clasificare agreată de SC A. SA. Conform poliţie de asigurare, societatea de clasificare agreată de A. este Autoritatea Navală Română.„
Prima instanţă, raportat la întreaga situaţie de fapt menţionată, a apreciat că formalitatea neînmânării certificatelor de clasă exista atât la data încheierii poliţelor de asigurare (29 noiembrie 2007) cât şi la data producerii evenimentului (03 ianuarie 2008). Niciunul din cazurile de încetare a contractelor de asigurare invocate de pârâtă (schimbarea societăţii de clasificare a navei, schimbarea sau suspendarea, retragerea sau expirarea clasei) nu au intervenit după semnarea poliţei de asigurare a navelor, situaţia de fapt fiind aceeaşi, cu privire la certificatele de clasă. Prima instanţă a înlăturat opinia expertului G.M. şi a consilierului parte al pârâtei, M.A., cu privire la acest aspect, şi pe cale de consecinţă, a apreciat că neînnoirea certificatelor de clasă pentru nave, în condiţiile în care starea tehnică a navelor a fost inspectată de reprezentanţii pârâtei şi s-au încheiat poliţe de asigurare în lipsa acestor certificate, nu poate reprezenta un motiv de respingere a dosarului de daună, în condiţiile art. 4.1. (3) şi art. 5.1. (h) din condiţiile de asigurare anexă la poliţele de asigurare încheiate de părţi.
S-a concluzionat că, întrucât pârâta a încheiat poliţele de asigurare în lipsa materială a certificatelor de clasă, nu poate refuza plata despăgubirilor pentru acelaşi motiv.
În ce priveşte nava scufundată, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pârâta, prin întâmpinare, a contestat numai despăgubirile pentru nava 2568 care a fost scufundată.
Cu privire la nava 2567 (ex 310), la data de 28 ianuarie 2008 (după producerea evenimentului din 03 ianuarie 2008), Autoritatea Navală Română a întocmit raport, la cererea reclamantei, prin care a constatat avariile următoare: „nava prezintă basele ale flotoarelor centrale (2 buc.) cu săgeată de aproximativ 10 mm în jumătatea lor superioară. Pe semiperimetrul superior cordoanele de sudură sunt fisurate. Acoperişul pontonului în partea PP.BB este deteriorat pe cca. 2 mp. Frontonul exterior - 2 geamuri termopan sunt sparte, armătura este deformată, (fila 50 dosar Tribunalul Galaţi).
Referitor la nava 2568 (fila 231 dosar Tribunalul Galaţi ), Autoritatea Navală Română a efectuat în perioada în 22 ianuarie - 05 februarie 2008, la cererea reclamantei, inspecţia după avarii, constatând, prin raport, următoarele avarii: „1. Nava prezintă o gaură de apă (mai multe crăpături ale oglinzii pupa, adiacente cu îmbinarea de sudură de cont cu guşeul Pp. Bb însumând circa 400 mm şi cu o deschidere maximă de 6 mm. Oglinda este deformată pe o suprafaţă de cea 1 mp, săgeata de aproximativ 30 mm. De asemenea guşeele oglinzii sunt deformate. A fost posibilă pătrunderea apei în salonul central prin tubulatura instalaţiei de santină dezafectate. 2. După operaţiunea de ranfluare s-au mai înregistrat următoarele: gurna în zona centru Tb este inundată pe 800 mm lungime, săgeata aproximativ 120 mm. Peretele Tb în zona centrală şi puntea superioară au fost rupte şi deformate.";
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică maritimă - fluvială (fila 184 - 190 dosar Tribunalul Galaţi), având ca obiective: 1. constatarea valabilităţii certificatelor de clasă eliberate de Autoritatea Navală Română pentru pontonul 2567 şi pontonul 2568; 2. stabilirea concretă a existenţei neetanşeităţii tubulaturii instalaţiei de santină şi în ce măsură aceasta ar fi putut determina scufundarea navei ponton, prin pătrunderea apei în salonul central; 3. incidenţa neetanşeităţii asupra reducerii pagubei (evitarea cheltuielilor cu ranfluarea).
Răspunzând la obiectivele 2 şi 3 expertul tehnic G.M. a arătat că „neetanşeitatea tubulaturii instalaţiei de santină, prin dezafectarea ei şi neobturarea capetelor de ţevi tăiate, ce trece prin peretele etanş dintre forepeak - la data de 29 noiembrie 2007, când s-au semnat poliţele de asigurare şi dl. A.T. - SC D.D.F. SRL Brăila a dat declaraţiile pe proprie răspundere, a existat şi la data de 03 ianuarie 2008 când s-au produs avariile şi s-a scufundat pontonul 2568 şi aceste neetanşeităţi, ce provin şi de la alte instalaţii dezafectate, au existat şi există şi azi la data inspecţiei efectuate de experţi (08 noiembrie 2010). Aceste neetanşeităţi sigur/indubitabil au provocat scufundarea navei ponton 2568. Dacă aceste neetanşeităţi nu existau la data producerii accidentului (03 ianuarie 2008) nu se inunda compartimentul/salonul central şi se putea evita scufundarea pontonului 2568 şi se evitau cheltuielile de ranfluare";.
Instanţa a admis obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză, expertul răspunzând că „dezafectarea instalaţiei de santină a făcut ca la data evenimentului concluziile rapoartelor de inspecţie întocmite anterior de A.N.R. să nu mai fie valabile. Este certă existenţa trecerilor neetanşe. Aceste treceri (acum obturate) sunt cele trei ţevi cu diametrul interior de 50 mm"; şi că „se menţine răspunsul din raportul de expertiză, în sensul că scufundarea pontonului s-a datorat neetanşeităti lor provenite din instalaţii dezafectate";, precum şi că „ se menţine răspunsul din raportul de expertiză. Incidenţa neetanşeităţilor a fost decisivă.";
Consilierul parte al reclamantei, expert Ș.I., a depus la dosar o opinie separată în care a arătat că opinia expertului desemnat de instanţă privind „ existenţa neetanşeitătii tubulaturii instalaţiei de santină la trecerea prin peretele etanş, cât şi a altor neetanşeităti provenind de la alte instalaţii dezafectate este certă şi datorită acestora nava s-a scufundat"; nu este justificată, deoarece neetanşeităţile presupuse la instalaţia de santină dezafectată, pe lângă faptul că sunt incerte, nu puteau duce la scufundarea pontonului 2568, aşa cum rezultă din calculele de flotabilitate, astfel că aceste neetanşeităti, chiar dacă ar fi existat, nu pot fi invocate de către SC A. SA ca fapt de lipsă de întreţinere a navei şi motiv de refuz a respectării contractului de asigurare, deoarece nava nu s-a scufundat din cauza pretinselor neetanşeităti. In continuare consilierul arata că răspunsul expertului la obiectivul 3 nu este justificat, deoarece scufundarea pontonului nu s-a produs datorită unei presupuse neetanşeităti prin care s-a inundat compartimentul central. Inundarea compartimentului central s-a datorat condiţiile hidrometeorologice deosebit de grele şi accidentului provocat de ruperea parâmei de legare la mal a pontonului 2568 şi coliziunea acestuia cu pontoanele alăturate.
Din declaraţiile martorilor audiaţi – C.T.G. şi D.I. (fila 118-119 dosar Tribunalul Galaţi) rezultă că pontoanele au fost în stare de funcţionare, inclusiv cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când au avut loc petreceri de Crăciun şi Anul Nou.
Din răspunsul pârâtei la interogatoriu (întrebarea nr. 3 fila 103 dosar Tribunalul Galaţi şi întrebarea nr. 7 fila 104) a rezultat că navele erau în stare tehnică corespunzătoare la data încheierii poliţelor de asigurare, nefiind constatate deficiente.
Cu privire la nava 2567 (ce a format obiectul expertizei doar cu privire la valabilitatea certificatelor de clasă), prima instanţă a constatat că cererea de despăgubire este fondată, urinare a concluziilor la care instanţa a ajuns în urma analizei de la pct. 1 şi a obligat pârâta la plata contravalorii despăgubirilor în baza actelor depuse la dosar de către reclamantă, din care a scăzut contravaloarea primelor de asigurare, de 90 euro pe lună, până la sfârşitul perioadei de asigurare (ianuarie 2008 - noiembrie 2008, 90 euro x 11 luni = 990euro), în echivalent lei la cursul de schimb la data plăţii (art. 3.1 alin. (11) din Condiţiile de asigurare - fila 15 dosar Tribunalul Brăila).
Cu privire la nava 2568 (scufundată), instanţa a constată că din raportul din 06 februarie 2008, (fila 231 dosar Tribunalul Galaţi) întocmit după avariere de Autoritatea Navală Română, a rezultat că apa a pătruns în salonul central prin tubulatura instalaţiei de santină dezafectată.
Expertul tehnic G.M. a arătat în raportul de expertiză efectuat în cauză că existenţa neetanşeităţii tubulaturii instalaţiei de santină la trecerea prin peretele etanş, cât şi a altor neetanşeităţi provenind de la alte instalaţii dezafectate este certă şi datorită acestora nava s-a scufundat. S-a mai arătat, la pct. 3, că dacă la data producerii accidentului nu existau aceste neetanşeităţi, compartimentul central nu era inundat, evitându-se scufundarea pontonului şi cheltuielile de ranfluare.
Instalaţia de santină este destinată pentru evacuarea apei în caz de inundare sau pentru drenarea curentă a unor spaţii ale navei. Instalaţia de santină are două roluri principale; de drenaj, respectiv de salvare. În cadrul funcţiei de drenaj, instalaţia de santină are rolul de a evacua cantităţile mici de apă care se adună în corpul navei ca urmare a neetanşeităţilor de la tubulaturi, arături sau tub etambou, purjarea sticlelor de nivel, condensării vaporilor de apă pe bordaje, spălării punţilor sub linia de plutire sau stingerii incendiilor. În cadrul funcţiei de salvare, instalaţia de santină asigură evacuarea cantităţilor mari de apă pătrunsă în corpul navei în caz de avarie a învelişului acestuia (gaură de apă).
Din coroborarea celor două rapoarte (întocmite de Autoritatea Navală Română şi respectiv de expertul tehnic G.M.), prima instanţă a reţinut că instalaţia de santină, la data producerii evenimentului era dezafectată. Or, tocmai această instalaţie, aşa cum s-a arătat mai sus, avea scopul de a asigura evacuarea cantităţilor mari de apă pătrunsă în corpul navei în caz de avarie.
Potrivit disp. art. 2 din Condiţia D (pierdere totală şi avarii) - anexă la contractul de asigurare (fila 22 dosar Tribunalul Brăila), „asigurarea acoperă şi pagubele produse navei de următoarele riscuri:
- orice de avarie care se datorează unui defect latent la maşini sau la corpul navei cu condiţia ca pagubele produse să nu fie rezultatul lipsei de diligentă a asiguratului, armatorului, administratorului navei sau superintendenţilor acestora.
Totodată, potrivit art. 5 pct. 1 lit. a) din Condiţiile de asigurare (fila 16 dosar Tribunalul Brăila), „pe lângă obligaţiile prevăzute în alte capitole, asiguratul mai este obligat să întreţină şi să exploateze nava în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor asigurate, încălcarea acestei cerinţe duce la decăderea asiguratului din dreptul de despăgubire.
Nicio prevedere a acestui contract nu poate fi invocată pentru a exonera de răspundere asiguratul atunci când lipsa de întreţinere se datorează unor greşeli sau neglijenţe ale armatorului, administratorului sau superintendenţilor acestora.";.
Văzând concluziile raportului de expertiză tehnică, coroborate cu constatările Autorităţii Navale Române menţionate mai sus, prima instanţă a apreciat că motivul scufundării navei 2568 a constat în neetanşeitatea tubulaturii instalaţiei de santină la trecerea prin peretele etanş, cât şi a altor neetanşeităti provenind de la alte instalaţii dezafectate. În lipsa acestor neetanşeităti compartimentul central nu ar fi fost inundat, iar scufundarea pontonului nu ar fi avut loc.
Fată de aceste considerente, instanţa a înlăturat concluziile consilierului expert al reclamantului Ș.I. care a arătat că scufundarea navei 2568 nu a fost cauzată de aceste neetanşeităti.
Prima instanţă, faţă de situaţia de fapt reţinută, şi văzând disp. art. 5.1 lit. a) din Condiţiile de asigurare coroborate cu disp. art. 2 din Condiţiile D - anexe la contractul de asigurare (menţionate mai sus), a apreciat că existenţa neetanşeităţii tubulaturii instalaţiei de santină şi altor neetanşeităti a instalaţiilor dezafectate (care au condus la scufundarea navei 2568) reprezintă lipsa de diligentă a reclamantei care nu a întreţinut şi nu a exploatat nava în bune condiţii. Această concluzie se desprinde cu atât mai mult cu cât scopul instalaţiei de santină, în cadrul funcţiei de salvare, este acela de a asigura evacuarea cantităţilor mari de apă pătrunsă în corpul navei.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile legale menţionate, prima instanţă a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor conform contractului de asigurare privind nava 2568.
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că reclamanta a efectuat următoarele cheltuieli cu privire la nava 2567 (ponton restaurant)
- factura din 22 ianuarie 2008 emisă de C.N.F.R. N. SA Galaţi (fila 80 dosar Tribunalul Galaţi) în sumă de 35.734,08 lei;
- deviz din 29 ianuarie 2008 emis de SC D. SRL Brăila (fila 35 dosar Tribunalul Brăila) în valoare de 5147,94 euro);
Cu privire la nava (ponton restaurant) 2567 reclamanta a efectuat cheltuieli ce urmează a fi despăgubite de pârâtă în sumă de 35.734,08 lei + echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 5147,94 euro. Instanţa a reţinut totodată că pârâta nu a contestat avariile la nava 2567 şi nici cauzele producerii lor.
Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, prima instanţă, văzând disp. art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta, ca parte căzută în pretenţii, la plata, în parte, a cheltuielilor de judecată în sumă de 3045 lei, reprezentând parte din taxa de timbru şi onorariu de avocat, reţinând că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta SC D.D.F. SRL Brăila, înregistrat la data de 2 septembrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Galaţi - secţia comercială, maritimă şi fluvială.
În condiţiile art. 293 alin. (1) C. proc. civ., a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC G.R.A.R. SA Bucureşti (fostă SC A. R.A.R. SA), la data de 28 octombrie 2011.
Apelanta reclamantă SC D.D.F. SRL Brăila a criticat sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Reclamanta SC D.D.F. SRL a formulat, în termen legal, întâmpinare în raport cu apelul declarat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Prin întâmpinarea formulată de SC G.R.A.R. SA s-a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă.
Prin decizia nr. 6/A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi - secţia a Ii-a civilă, maritimă şi fluvială, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC G.R.A.R. SA, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC D.D.F. SRL, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 286.509,76 lei, reprezentând daune, precum şi la 9651,06 lei cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Este de netăgăduit că, la data producerii evenimentului din 2/3 ianuarie 2008, în care au fost avariate pontoanele 2568 şi 2567, proprietatea reclamantei, aceste bunuri erau asigurate casco tip D, prin două poliţe de asigurare valabile pentru perioada 30 noiembrie 2007 - 29 noiembrie 2008.
Este cert, de asemenea, că evenimentul sus-arătat, respectiv furtuna puternică, reprezintă un pericol al fluviilor sau altor căi navigabile şi, prin urmare, un risc asigurat, potrivit art. 1 din Condiţia D (Pierdere totală şi avarii) - anexă la contractul de asigurare.
Pârâta a invocat existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere a asigurătorului, respectiv faptul că reclamanta ar fi încălcat obligaţia prev. de art. 5 lit. h) din Condiţiile de asigurare, referitoare la menţinerea navei în clasă, la o societate de clasificare agreată de societatea de asigurare, ceea ce ar fi condus la încetarea răspunderii sale, potrivit art. 4.1. alin. (3) din aceleaşi Condiţii.
Prima instanţă, aplicând în mod corect normele legale incidente speţei, precum şi prevederile contractului de asigurare, ce reprezintă, în condiţiile art. 969 C. civ. (în vigoare la data perfectării convenţiei) legea părţilor, a respins această apărare, constatând că nu există un temei de refuz al plăţii despăgubirilor.
Astfel, pontonul restaurant 2567 a fost construit în anul 2007, de o firmă specializată, SC D. SRL Brăila, sub supravegherea Autorităţii Navale Române - I.T. Brăila şi a fost lansat la apă la data de 7 mai 2007. La data de 18 mai 2007, s-a efectuat raportul de inspecţie tehnică, prin care s-a verificat conformitatea navei cu prevederile cerinţelor tehnice minime şi a fost declarată aptă să navigheze în zona indicată la pct. 1.8 din raport (zona 3 Ape naţionale).
În ce priveşte cea de-a doua navă asigurată, respectiv pontonul dormitor 2568 (ex. 3341), aceasta a fost construită în anul 1964, în Şantierul Naval Brăila şi a fost andocată la SC D. SRL, în perioada ianuarie 2006 – mai 2007, perioadă în care au fost executate lucrări de reparaţii sub supravegherea A.N.R. - I.T. Brăila (înlocuită opera vie în proporţie de 90%). Nava a fost lansată la apă la data de 7 mai 2007, iar în perioada 25 aprilie 2007 - 7 mai 2007 a făcut obiectul unei inspecţii tehnice, în vederea recertificării, iar prin raportul, întocmit la 18 mai 2007, de A.N.R. - Inspectoratul Tehnic Galaţi - P.L. Brăila, s-a constatat că nava este în conformitate cu cerinţele Normelor Tehnice privind clasificarea şi construcţia navelor de navigaţie interioară - Cod M.T.R.N.R.-N.J. - 99 (pct. 47 din raport).
Este adevărat că nici la data încheierii poliţelor de asigurare (29 noiembrie 2007) şi nici la data producerii riscului asigurat (2/3 ianuarie 2008) pentru cele două nave nu fuseseră emise certificatele tehnice de navigaţie interioară (numite, în continuare, C.T.N.I). însă, cauza neemiterii acestor documente, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, a fost neplata taxelor către A.N.R., iar nu faptul că navele nu ar fi corespuns normelor tehnice de navigabilitate.
Concret, potrivit art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. 595/2003, modificat prin Ordinul 24/2005, în vigoare la data respectivă, C.T.N.I. se eliberează în urma efectuării de către A.N.R. a unei inspecţii prin care se verifică conformitatea navei cu prevederile cerinţelor tehnice minime. În speţă, cele două nave au făcut obiectul acestor inspecţii, autoritatea competentă stipulând, prin rapoartele întocmite, îndeplinirea criteriilor de navigabilitate şi clasa navelor, simpla neemitere a documentului final al acestei proceduri neputând fi calificată ca „nemenţinere a navei în clasă";. De altfel „în certificatele tehnice de navigaţie interioară emise ulterior producerii riscului asigurat (la data de 7 februarie 2008, pentru pontonul 2567 şi la data de 28 iulie 2008, pentru pontonul 2568) se face menţiunea eliberării acestora, în baza rapoartelor de inspecţie tehnică din anul 2007.
Potrivit art. 3.2. din Condiţiile de asigurare, înainte de încheierea poliţei, asigurătorul are dreptul, fie de a efectua o inspecţie de risc a navei de către experţii agreaţi, fie de a înlocui această inspecţie cu prezentarea şi verificarea certificatelor de clasă ale navei, care trebuie să ateste starea de navigabilitate a acesteia. Potrivit aceluiaşi text din contract, pentru a fi îndreptăţit de despăgubire, asiguratul are obligaţia să remedieze deficienţele constatate în urma inspecţiei de risc sau de către societatea de clasificare a navei.
În speţă, pârâta apelantă a optat pentru efectuarea unei inspecţii de risc, iar prin raportul întocmit de cei doi inspectori la data de 29 noiembrie 2007, nu numai că s-a constatat starea bună de navigabilitate a celor două pontoane, ci s-a menţionat că „actele eliberate de Registrul Naval Român sunt în vigoare"; (fila 116 dosar fond).
Din cuprinsul acestui raport nu rezultă că s-ar fi constatat deficienţe şi s-ar fi dispus remedierea acestora. Cu alte cuvinte, asigurătorul a acceptat starea tehnică a navei, a considerat suficiente actele existente la bordul navelor şi şi-a asumat riscul producerii evenimentelor asigurate.
Aceasta fiind situaţia la data perfectării celor două contracte de asigurare (29 noiembrie 2007), este cert că asiguratul nu a comunicat date inexacte sau incomplete şi nu a omis să prezinte asigurătorului vreun element care ar fi putut influenţa decizia acestuia, acţionând cu bună credinţă, în sensul disp. art. 3.2 alin. (2) din contractul de asigurare.
Potrivit art. 3.5. alin. (1) din Condiţiile de asigurare, dacă în cursul executării contractului se schimbă împrejurări esenţiale privind riscul, cum ar fi schimbarea, suspendarea, retragerea, suspendarea sau expirarea certificatului de clasă, asiguratul are obligaţia să comunice asigurătorului aceste schimbări. Prin urmare, numai dacă aceste împrejurări intervin în timpul executării contractului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 4.1. alin. (3) şi art. 5.1. lit. h) din Condiţii de asigurare, răspunderea asigurătorului încetează. Conform art. 5.2. din convenţie, dacă asiguratul nu îndeplineşte vreuna din obligaţiile prev. la art. 5.1. (deci inclusiv condiţia prev. de art. 5.1. lit. h)) asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii, dacă din pricina neîndeplinirii acestei obligaţii nu a putut determina cauza, realitatea sau întinderea pagubei sau să reducă despăgubirea, în măsura în care paguba s-a mărit din acest motiv.
Or, este evident că între data perfectării contractelor de asigurare şi data producerii riscului asigurat, respectiv în intervalul de circa o lună cuprins între 29 noiembrie 2007 - 2 ianuarie 2008, nu s-a schimbat nici o împrejurare esenţială privind riscul, sub aspectul deţinerii sau nedeţinerii certificatelor de clasă ale bunurilor asigurate care să permită asigurătorului să refuze plata despăgubirii.
De asemenea, asigurătorul nu a dovedit că, urmare efectuării inspecţiei de risc, i s-ar fi ascuns vreo împrejurare esenţială de această natură şi că, faţă de acea împrejurare, contractul nu s-ar fi încheiat.
Apelul declarat de reclamanta SC D.D.F. SRL Brăila a fost găsit fondat, pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a respins cererea de acordare a despăgubirilor constând în cheltuieli de ranfluare şi de reparaţie pentru pontonul dormitor 2568, ce s-a scufundat în timpul furtunii din data de 2/3 ianuarie 2008, reţinând, în esenţă, că scufundarea navei s-a produs ca urmare a pătrunderii apei în salonul central, prin tubulatura instalaţiei de santină dezafectate.
Ca atare, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 5 pct. l lit. a) din Condiţiile de asigurare şi art. 2 din Convenţia D (pierdere totală şi avarii) potrivit cărora asiguratul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a întreţine şi exploata nava în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale.
Instanţa de apel a reţinut că, pontonul dormitor 2568 a fost andocat la SC D. SRL Brăila în perioada ianuarie 2006-mai 2007, perioadă în care au fost efectuate lucrări de reparaţii sub supravegherea Autorităţii Navale Române - A.N.R. - I.T. Brăila (înlocuită opera vie în proporţie de 90% - fila 230 dosar fond).
În perioada 25 aprilie 2007 - 7 mai 2007 nava a fost supusă inspecţiei pe uscat, de către Autoritatea Navală Română, conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordinul nr. 595/2003, potrivit cărora, în cazul în care o navă fluvială suferă modificări sau reparaţii care afectează soliditatea corpului ori caracteristicilor navei, nava va fi supusă unei inspecţii, conform art. 7 alin. (2).
Din raportul de inspecţie întocmit cu această ocazie, rezultă că nava este în conformitate cu cerinţele Normelor Tehnice - Cod M.T.R.N.R.-N.J. - 99 (raport din 18 mai 2007). Este cert că instalaţia de santină a fost dezafectată cu prilejul acestor reparaţii, fapt ce rezultă din cuprinsul raportului, care menţionează lipsa instalaţiei de santină. De vreme ce autoritatea competentă, menţionează prin acest raport că pontonul satisface prescripţiile tehnice şi este în stare de navigabilitate, este evident că nu este necesară existenta unei astfel de instalaţii de santină la o construcţie plutitoare de această natură.
Este de precizat faptul că, din cuprinsul raportului nu rezultă că dezafectarea instalaţiei de santină a fost de natură să conducă la existenţa acestor neetanşeităţi, prin neobturarea capetelor de ţevi tăiate. Prin urmare, inspectorii de specialitate nu au sesizat aceste defecţiuni.
Mai mult decât atât, la data de 29 noiembrie 2007, experţii agreaţi de asigurător, procedând la efectuarea inspecţiei de risc a pontonului 2686, au constatat starea tehnică corespunzătoare şi au atestat starea de navigabilitate, fără să facă nici un fel de observaţii cu privire la o eventuală dezafectare necorespunzătoare a instalaţiei de santină.
Prin urmare, este vorba de defecţiuni care preexistau încheierii contractelor de asigurare şi care nu putea fi depistate prin mijloace normale de verificare.
Ca atare, în mod greşit a reţinut prima instanţă că paguba s-a produs ca urmare a nerespectării, de către asigurat, a prevederilor art. 5.1. lit. a) din Condiţiile de asigurare, de a întreţine şi exploata nava în bune condiţii.
Mai mult, potrivit art. 2 din Condiţia D (pierdere totală şi avarii), parte integrantă din contractul de asigurare perfectat de părţi, asigurarea acoperă şi pagubele produse navei de orice avarie ce se datorează unui defect latent la corpul navei, neputându-se reţine vreo lipsă de diligentă a proprietarului în întreţinerea navei, în intervalul scurs de la perfectarea contractului şi producerea riscului asigurat, de circa o lună.
Totodată, atâta vreme cât dezafectarea instalaţiei de santină este anterioară sau concomitentă efectuării reparaţiilor capitale de către SC D. SRL Galaţi, eventualele neetanşeităţi ale tubulaturii instalaţiei de santină se datorează modului necorespunzător în care firma specializată şi-a îndeplinit obligaţiile. Or, potrivit art. 2 din Condiţia D „ şi neglijenţa reparatorilor este un risc acoperit de asigurare, cu condiţia ca reparatorii să nu fie asiguratul";.
S-a reţinut că prima instanţă, respingând cererea de acordare a despăgubirilor cuvenite pentru pontonul dormitor 2568, constând în cheltuieli de ranfluare şi reparaţii, a făcut o greşită aplicare a prevederilor contractului de asigurare perfectat de părţi, pronunţând o soluţie nelegală, a cărei reformare se impune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă SC G.R.A.R. SA Bucureşti, aducându-i următoarele critici:
1. În mod greşit a constatat instanţa de apel că asiguratului nu i se poate reţine vreo lipsă de diligentă în întreţinerea navei, atâta timp cât acesta nu a respectat prevederile art. 5.1 lit. h) din Condiţiile de asigurare şi nu a menţinut nava la o societate de clasa agreată de asigurător.
Mai mult, deşi această deficienţă a existat la momentul încheierii poliţei de asigurare, pe parcursul derulării contractului, asiguratul nu a depus nicio diligentă pentru a remedia acest aspect.
De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut că în ce priveşte pontonul 2568 este corectă hotărârea primei instanţe, deoarece, reclamanta a încălcat prevederile art. 5.1 lit. a) în legătură cu obligaţia de a întreţine şi exploata nava în bune condiţii, din concluziile raportului de expertiză rezultând faptul că aceasta s-a scufundat datorită neetanşeităţilor existente la tubulatura instalaţiei de santină.
2. Instanţa de apel a dat o greşită interpretare dispoziţiilor art. 3.2 alin. (1) din Condiţiile de asigurare, analiza acestor dispoziţii contractuale conducând la concluzia că inspecţia de risc poate fi înlocuită de prezentarea şi verificarea certificatelor de clasă ale navei, însă certificate de clasă nu pot fi înlocuite cu inspecţia de risc.
3. În mod greşit a reţinut instanţa de apel că certificatele de clasă îndeplineau condiţiile de valabilitate la momentul producerii evenimentului.
Din concluziile rapoartelor de expertiză aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că atât pontonul 2567 cât şi pontonul 2568 nu aveau certificat de clasă valabil la data producerii evenimentului asigurat, fapt ce este de natură să înlăture răspunderea asigurătorului.
Recurenta-pârâtă susţine că certificatele de clasă pentru cele două pontoane, considerate valabile de către instanţa de apel, au fost emise ulterior producerii evenimentului asigurat, rezultând astfel că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 3.2 alin. (1) din Condiţiile generale, în sensul că nu a remediat defecţiunile constatate în urma inspecţiei de risc.
La data de 2 aprilie 2012 recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei o completare la motivele de recurs, criticând decizia recurată şi pentru faptul că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii, acordând mai mult decât a cerut apelanta, prin cererea de apel, în sensul că suma de 286.509,76 lei, la care a fost obligată pârâta, este mult mai mare decât cea de 217.817,84 lei pe care a solicitat-o reclamanta prin cererea introductivă.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În calea de atac, extraordinară, a recursului instanţa de recurs nu poate analiza decizia recurată sub aspectul temeiniciei sale, ci numai sub aspectul nelegalităţii, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
În aparenţă, critica recurentei-pârâte privitoare la nerespectarea, de către reclamantă, a prevederilor art. 5.1 lit. h) din Condiţiile de asigurare, se referă la nelegalitatea deciziei recurate, respectiv la greşita aplicare a acestor dispoziţii de către instanţa de apel, însă, această critică vizează, de fapt, netemeinicia deciziei recurate, sub aspectul că, în cauză, s-ar fi dovedit că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de remediere a deficienţelor constatate la momentul efectuării inspecţiei de risc a navelor, acest lucru rezultând din concluziile rapoartelor de expertiză.
Instanţa de apel a arătat, însă, în mod clar, faptul că potrivit art. 3.2 din Condiţiile de asigurare, înainte de încheierea poliţei asigurătorul avea dreptul, fie de a efectua o inspecţie de risc a navei de către experţi agreaţi, fie de a înlocui această inspecţie cu prezentarea şi verificarea certificatelor ale navei, în speţă, recurenta-pârâtă optând pentru efectuarea inspecţiei de risc, iar din raportul întocmit de cei doi inspectori, la data de 29 noiembrie 2007, s-a constatat atât starea bună de navigabilitate a celor două pontoane, cât şi faptul că actele eliberate de Registrul Naval Român sunt în vigoare.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamanta ar fi încălcat prevederile art. 2 din Condiţia D şi art. 5.1 din Condiţiile de asigurare, cu privire la întreţinerea şi exploatarea navelor în bune condiţii, dar mai ales cu privire la remedierea unor eventuale defecţiuni ale navelor, cât timp aceste defecţiuni nu au fost constatate la data efectuării inspecţiei de risc.
Ca atare, problema de drept care se pune este aceea dacă asigurătorul a acceptat încheierea poliţei în condiţiile constatate prin inspecţia de risc sau nu, or, din actele dosarului, aşa după cum a constatat şi instanţa de apel, rezultă că recurenta-pârâtă a acceptat încheierea poliţei în condiţiile rezultate din raportul de inspecţie întocmit la data de 29 noiembrie 2007, preferând să încheie poliţa tară prezentarea certificatelor de clasă ale navelor, dar cu efectuarea inspecţiei de risc.
De asemenea, critica cu privire la greşita soluţionare a apelului de către instanţa de apel, cu privire la pontonul 2568 nu poate fi reţinută, această critică vizând tot netemeinicia deciziei recurate, cât timp prin această decizie s-a reţinut că nu se pune problema nerespectării obligaţiilor contractuale, de remediere a unor defecţiuni preexistente la această navă, deoarece, s-a reţinut de către instanţa de apel că în sarcina reclamantei nu a existat o astfel de obligaţie, pârâta acceptând încheierea poliţei pe baza inspecţiei de risc, care nu a constatat nicio defecţiune şi nu pe baza certificatelor de clasă.
Critica recurentei cu privire la greşita interpretare a dispoziţiilor art. 3.2 alin. (1) din Condiţiile de asigurare, care vizează într-adevăr nelegalitatea deciziei recurate, nu poate fi reţinută, deoarece, textul acestui articol este destul de clar, şi a fost interpretat corect de către instanţa de apel.
Potrivit tezei a Ii-a a acestui articol „înaintea intrării navei în asigurare se va face inspecţia de risc a navei de către experţii agreaţi de SC A. SA. Inspecţia de risc poate fi înlocuită de prezentarea şi verificarea certificatelor de clasă ale navei, care trebuie să ateste starea de navigabilitate a navei. Pentru a fi îndreptăţit la despăgubire asiguratul are obligaţia să remedieze deficienţele constatate în urma inspecţiei de risc sau de către societatea de clasificare a navei"; (dosar Trib. Brăila).
Prin urmare, părţile au optat, în primul rând, pentru efectuarea inspecţiei de risc, şi doar în subsidiar pentru prezentarea certificatelor de clasă, or, în speţă, a fost efectuată inspecţia de risc, care nu a constatat nicio deficientă.
Criticile vizând greşita înlăturare a concluziilor rapoartelor de expertiză, precum şi cele privind neîndeplinirea condiţiilor de valabilitate a certificatelor de clasă, vizează, de fapt, netemeinicia decizie recurate, cât timp s-a stabilit că poliţa de asigurare (contractul părţilor) a fost încheiată în baza inspecţiei de risc a navei, efectuată de către experţi agreaţi de asigurător, şi că această poliţă a fost valabil încheiată, fără a fi necesară prezentarea unor certificate de clasă ale navelor, aceasta însemnând că recurenta-pârâtă a acceptat încheierea poliţei în condiţiile constate prin raportul de inspecţie de risc, raport ce nu a constatat nicio defecţiune, astfel că reclamanta nu avea obligaţia de a remedia vreo defecţiune la cele două nave.
În ce priveşte criticile formulate prin completarea la cererea de recurs, depusă la data de 2 aprilie 2012, acestea nu pot fi analizate, deoarece, au fost depuse în afara termenului prevăzut de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel fiind comunicată la data de 29 februarie 2012.
La data de 28 octombrie 2011 (dosar apel) pârâta a formulat o cerere în care a indicat drept sediul procedural o altă adresă decât adresa sediului pârâtei, (care a fost indicată şi ea) dar prin cererea depusă s-a solicitat doar comunicarea motivelor de apel şi nu a tuturor actelor, la sediul cabinetului de avocatură.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC G.R.A.R. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 6/A din 24 ianuarie 2012, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi - Secţia a II-a Civilă, Maritimă şi Fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4831/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1623/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
