ICCJ. Decizia nr. 1950/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1950/2012
Dosar nr. 3981/114/2007
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 1424 din 07 aprilie 2011 a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat şi a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC P.C. SRL Râmnicu Sărat în contradictoriu cu pârâţii SC V. SRL Râmnicu Sărat şi A.F.P. Râmnicu Sărat.
De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, în condiţiile art. 137 alin. (1) .C proc. civ., s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor ce fac de prisos soluţionarea în fond a pricinii şi a apreciat privitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat că este neîntemeiată, prin aceea că aceasta a organizat licitaţia în calitatea de creditor bugetar.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, în principal, că prin încheierea din 13 februarie 1992 a Judecătoriei Râmnicu Sărat a fost admisă cererea asociaţilor E.M., A.E. şi E.A.A. privind înscrierea actului autentic din 1992 al notariatului de Stat Local Râmnicu Sărat, privitor la constituirea SNC E.-A. cu emblema „E.T.” cu sediul în Râmnicu Sărat, judeţul Buzău, în registrul comerţului şi la A.F.P. Buzău, prin actul adiţional la contractul de societate autentificat în 1992, cei trei asociaţi au convenit la transformarea societăţii în societate cu răspundere limitată, societatea purtând denumirea SC P.C. SRL şi sediul în Râmnicu Sărat, ulterior, în anul 1994 prin actul adiţional autentificat în 26 mai 1994, asociaţii, de comun acord, au aprobat cererea de retragere a asociatului E.M., iar părţile sale sociale în valoare de 35.000 RON au fost transmise prin vânzare asociaţilor A.E. şi E.A.A., iar în noiembrie 1995, E.M. şi E.A.A. au constituit SC E.P. SNC având ca punct de lucru staţia de benzină în litigiu, iar ca aport social la capitalul social al SC E.P. SNC, E.M. a adus rezervoare şi pompe de benzină.
Construcţia staţiei de benzină s-a făcut pe terenul în suprafaţă de 1.700 m.p., situat în municipiul Râmnicu Sărat, având la bază contractul de concesiune din 08 iulie 1992, ca aport la capitalul social al SC E.P. SNC, asociatul E.M. aducând staţia de benzină în litigiu şi rezervoarele corespunzătoare.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 714 din 08 decembrie 2000 a Tribunalului Buzău s-a constatat că actul juridic prin care se atestă proprietatea lui E.M. asupra rezervoarelor şi pompelor de benzină aduse ca aport în natură este nul.
Pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat, în calitatea de creditor bugetar, pentru realizarea creanţelor bugetare în sumă de 259.340,2 RON datorate de debitorul SC E.P. SNC a întreprins forme de executare împotriva debitorului, procedând la organizarea de licitaţie publică.
Astfel, imobilul a fost scos la licitaţie şi evaluat la suma de 210.128,4 RON.
Între reclamantă şi SC E.P. SNC au existat mai multe litigii, în final fiind admisă acţiunea în revendicare a staţiei de benzină, însă reclamanta nu a efectuat nicio menţiune la registrul de carte funciară.
Omisiunea acestei înscrieri în cartea funciară are ca efect ocrotirea dobânditorului de bună credinţă, respectiv al pârâtei SC V. SRL la momentul adjudecării bunului litigios.
Prin scoaterea la vânzare de către pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat a imobilului nu s-a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul reclamantei, ci recuperarea creanţei datorate bugetului de stat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 79 din 12 septembrie 2011 a admis excepţia netimbrării apelului pârâtei A.F.P. Râmnicu Sărat împotriva sentinţei comerciale nr. 1424 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
De asemenea, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei SC P.C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe comerciale.
În fundamentarea acestei soluţii, s-a stabilit că în şedinţa publică din 05 septembrie 2011 apelanta reclamantă a invocat excepţia netimbrării apelului declarat de către A.F.P. Râmnicu Sărat, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., a fost examinată cu prioritate această excepţie.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar se achită anticipat, neîndeplinirea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea cererii.
Apelul reclamantei SC P.C. SRL a fost respins ca nefondat, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior de prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 79 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC P.C. SRL, cât şi pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat, care au criticat pentru nelegalitate aceeaşi hotărâre judecătorească, după cum urmează:
Recurenta-reclamantă SC P.C. SRL, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa admiterii pe fond a acţiunii aşa cum a fost precizată, dispunând obligarea pârâtelor să desfiinţeze actuala construcţie şi să reconstruiască, aşa cum a fost şi pe vechiul amplasament staţia de benzină, precum şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 247.632 RON reprezentând beneficiu nerealizat.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat greşita interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, deoarece în realitate niciun articol nu prevede o interdicţie de vânzare drept consecinţă a notării unui litigiu judiciar. Singura consecinţă a notării unui litigiu judiciar este aceea că potenţialul cumpărător înţelege să dobândească bunul cu riscul impus de prezumtiva soluţie a litigiului judiciar notat.
Nu au fost analizate apărările reclamantei vizând încălcarea de către pârâta SC V. SRL a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii care stipulează că executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare.
Buna credinţă sau, dimpotrivă, culpa, respectiv atitudinea subiectivă a pârâtei SC V. SRL, trebuiau analizate strict la momentul faptului ilicit, adică la demolarea staţiei de benzină şi la construirea staţiei proprii şi nu la un moment ulterior favorabil acesteia, cum este cel al emiterii autorizaţiilor.
Lipseşte motivarea hotărârii judecătoreşti cu privire la aspectul că nu s-ar fi dovedit legătura de cauzalitate dintre prejudiciul reclamantei şi faptele ilicite.
Recurenta-pârâtă A.F.P. Râmnicu Sărat a solicitat admiterea recursului, având în vedere că decizia criticată este dată cu aplicarea greşită a legii, prin aceea că instituţia în litigiu este scutită de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar, aşa cum prevede art. 17 din Legea nr. 146/1997, cât şi art. 229 C. proc. fisc., în speţă măsurile fiind luate în scopul administrării creanţelor fiscale.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite ambele recursuri, în sensul că va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Din verificarea documentaţiei existente, rezultă că pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat a declarat apel împotriva sentinţei comerciale nr. 1424 din 07 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, precizând că a organizat această licitaţie în calitatea de creditor bugetar, pentru imobilul în litigiu.
În acest context s-a expus că A.F.P. Râmnicu Sărat, în calitatea de creditor bugetar, a parcurs procedura de executare silită împotriva debitorului SC E.P. SNC, iar înscrisurile depuse alături de actele contabile au dovedit că imobilul scos la vânzare se afla în patrimoniul societăţii debitoare.
Greşit a procedat instanţa de apel atunci când a admis excepţia netimbrării apelului declarat de pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat deoarece dispoziţiile imperative în art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată cu modificările şi completările ulterioare reglementează că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, inclusiv de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent a obiectului acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Obiectul litigiului vizează cu precădere, aşa cum de altfel nici părţile nu au contestat, recuperarea creanţelor datorate bugetului de stat consolidat, pârâta fiind aceea care a întreprins forme de executare silită asupra bunurilor debitorului, în condiţiile art. 150 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Rejudecând apelul, instanţa de apel va examina în egală măsură toate criticile aduse atât de reclamanta SC P.C. SRL, cât şi de pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat, urmând a da eficienţă juridică dispoziţiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., exercitând rol activ în aflarea adevărului stabilind corect situaţia de fapt şi de drept, lămurind cauza sub toate aspectele numai pe bază de probe.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursurile declarate de reclamanta SC P.C. SRL şi pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 79 din 12 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, urmând ca, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC P.C. SRL Bucureşti şi pârâta A.F.P. Râmnicu Sărat împotriva deciziei nr. 79 de la 12 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1675/2012. Civil. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2011/2012. Civil. Excepţie de... → |
|---|
