ICCJ. Decizia nr. 3127/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins cererea de suspendare a executării silite, pe cale de ordonanță președințială a Sentinței civile nr. 6478 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, formulată de petenții A.D., T.T.G. și A.A.M. în contradictoriu cu intimatul Consiliul General al municipiului București - A.F.I.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții A.D., T.T.G. și A.A.M.
învestită cu judecarea recursului, înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13 octombrie 2009, suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 243 (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului reclamantei P.A.
Cauza a rămas în nelucrare până la 02 martie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 08 mai 2012.
La acest termen, înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.
Astfel spus, perimarea este reglementată ca o sancțiune procesuală ce operează cu condiția, ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop.
Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea s-a putut constata și din oficiu de către instanță, înalta Curte a constatat perimat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3126/2012. Civil → |
|---|
