ICCJ. Decizia nr. 3142/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, la 14 ianuarie 2012, executorul bancar M.D.I. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit din 26 septembrie 2008 împotriva debitorului C.A., la solicitarea creditoarei P.B.R. SA.
Prin încheierea nr. 329 pronunțată la data de 26 ianuarie 2012, Judecătoria Târgu Mureș, inițial învestită, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Pentru a se dezînvesti, instanța a avut în vedere faptul că domiciliul debitorului este în raza teritorială a Judecătoriei sectorului 3 București, str. B. S-a cerut încuviințarea executării silite în formele prevăzute de lege, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând că locul încheierii plății, s-ar afla pe raza Judecătoriei Târgu Mureș.
S-a reținut de Judecătoria Târgu Mureș că, potrivit art. 3731C. proc. civ., "cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel."
Instanța de executare este definită de art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel".
Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 23 februarie 2012, la rându-i, a admis excepția de necompetență teritorială, s-a dezînvestit și, pe cale de consecință, a trimis cererea spre competentă soluționare, Judecătoriei Târgu Mureș.
Pentru a pronunța dezînvestirea sa, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție urmează să se facă executarea, stabilirea acesteia fiind posibilă doar în funcție de forma de executare în care procedura de urmărire silită se va concretiza.
S-a apreciat că, în procedura de încuviințare a executării silite este necesar a se face exclusiv dovada condițiilor impuse de lege, în această fază nefiind posibilă decât o verificare cu caracter generic, cu scopul simplificării procedurii de executare, în sensul obținerii încuviințării la toate instanțele în a căror rază s-ar desfășura executarea.
Conform art. 22 (3) C. proc. civ., Judecătoria sectorului 3 a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.
învestită a pronunța regulatorul de competență, instanța supremă va stabili în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, competența de soluționare a cererii, pentru considerentele ce succed:
Potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) din același cod, instanța de executare este definită ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aceasta fiind competentă, conform alin. (3) al aceluiași articol, să soluționeze și cererile de încuviințare a executării silite.
în speță, creditoarea P.B.R. SA a solicitat executarea silită asupra bunurilor aflate în Târgu Mureș, dar nu a rezultat din actele depuse la dosar, că debitorul C.A. ar avea bunuri imobile în Târgu Mureș.
Ca atare, se va constata că în lipsa oricăror dovezi în sensul existenței unor bunuri urmăribile în circumscripția instanței inițial învestite, se prezumă că aceste bunuri ale debitorului se află la domiciliul său, respectiv în București sectorul 3.
Așa fiind, față de considerentele expuse mai sus, înalta Curte a stabilit că, în speță, competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite a revenit Judecătoriei sectorului 3 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3130/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3127/2012. Civil → |
|---|
