ICCJ. Decizia nr. 3219/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3219/2012
Dosar nr. 962/62/2008
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 962/62/2008, reclamanţii SC H. SRL, N.I. şi N.E. au chemat în judecată pe pârâtul D.A.I. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună următoarele:
1. Revocarea din funcţia de administrator a SC H. SRL a pârâtului, pentru îndeplinirea funcţiei de administrator într-o altă societate, fără acordul celorlalţi asociaţi;
2. Excluderea pârâtului din SC H. SRL pentru frauda comisă în dauna acesteia;
3. Obligarea pârâtului la plata de daune către SC H. SRL pentru exercitarea faptelor de concurenţă interzisă şi pentru frauda comisă în dauna societăţii, în cuantum de 7.500 RON;
4. Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, reclamanţii şi-au precizat cererea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 174.000 RON cu titlu de daune.
În cauză, au formulat cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtului intervenienţii M.I. şi F.M.
Prin sentinţa civilă nr. 1487/C din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă cererea precizată, s-a dispus revocarea pârâtului din funcţia de administrator al SC H. SRL şi excluderea pârâtului din SC H. SRL, a fost obligat pârâtul să plătească societăţii reclamante suma de 174.000 RON daune şi 10.863 RON cheltuieli de judecată. A fost respinsă excepţia inadmisibilitătii cererii fiind respinse şi cererile de intervenţie formulate de intervenienţii M.I. şi F.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Pârâtul a fost administrator atât în cadrul societăţii reclamante, cât şi în cadrul SC T./R. SRL şi prin activitatea sa a provocat prejudicii societăţii reclamante, conform expertizei dispuse în cauză.
Prima instanţă a mai apreciat că, împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 261 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Braşov s-a dispus dizolvarea societăţii reclamante, dar nu şi lichidarea acesteia, nu lipseşte de obiect solicitarea privind revocarea şi excluderea pârâtului din societate.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1024/C din 4 mai 2011 a aceleiaşi instanţe, a fost admisă cererea de completare a sentinţei civile nr. 1487 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Braşov, formulată de reclamanta SC H. SRL şi s-a dispus completarea dispozitivului, în sensul că structura capitalului social a SC H. SRL va fi următoarea: N.I. - 6 părţi sociale, N.E. - 6 părţi sociale, N.E.A. - 8 părţi sociale.
Împotriva acestor sentinţe a declarat apel pârâtul-apelant D.A.I.
Prin decizia nr. 81/Ap din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale a SC H. SRL, a fost respins apelul declarat de pârât - ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor N.I. şi N.E. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a fost admisa excepţia inadmisibilitătii acţiunii, a fost admis, în parte, apelul declarat de pârâtul D.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 1487/C din 27 octombrie 2010 şi a sentinţei civile nr. l024/C din 4 mai 2011 pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost schimbate, în tot, aceste sentinţe, în sensul că a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul. Au fost obligaţi intimaţii la cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
La data de 3 octombrie 2011, potrivit certificatului din 3 octombrie 2011 emis de O.R.C. Braşov, societatea reclamantă a fost radiată din R.C., astfel că aceasta şi-a pierdut aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual, conform art. 244 din Legea nr. 287/2009.
Ca atare, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 43 C. proc. civ.
În ce priveşte pe reclamanţii N.I. şi N.E., dar şi pe pârâtul D.A.I. s-a constatat că aceştia au calitate procesuală activă, respectiv pasivă, întrucât au participat la judecata în faţa primei instanţe, în calitate de persoane fizice.
În ce priveşte inadmisibilitatea cererii, această excepţie a fost găsită întemeiată, având în vedere încetarea personalităţii juridice a societăţii reclamante, acţiunea de revocare din funcţia de administrator a unei societăţi comerciale presupunând funcţionarea acesteia.
De asemenea, s-a constatat că nu ar mai fi posibilă nici obligarea pârâtului la plata unei sume de bani faţă de o societate care şi-a încetat existenţa.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii reclamanţi N.I. şi N.E., aducându-i următoarele critici.
Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece societatea reclamantă a fost radiată din R.C. în data de 3 octombrie 2011, după ce prin sentinţa nr. 25/CC din 6 aprilie 2011 Tribunalul Braşov a decis, la cererea O.R.C. Braşov, radierea din R.C., recurenţi reclamanţi neavând cunoştinţă de acel proces, soluţia pronunţată de către Tribunalul Braşov fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că la data declarării apelului, respectiv 28 ianuarie 2011 societatea nu mai avea capacitate procesuală, deoarece pierderea personalităţii juridice a societăţii s-a produs abia la data de 3 octombrie 2011, când a fost operată radierea.
De altfel, instanţa de apel a greşit în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor persoane fizice, dar şi a pârâtului, deoarece, dacă societatea reclamantă nu mai avea personalitate juridică, deci nici calitate procesuală, atunci nici reclamanţi persoane fizice şi nici pârâtul nu mai aveau calitatea de asociaţi.
Recurenţii au mai susţinut că instanţa de apel a reţinut, în mod greşit, că societatea reclamantă şi-a pierdut personalitatea juridică înainte de 4 mai 2011, în realitate aceasta pierzându-şi personalitatea juridică abia la data de 3 octombrie 2011, mai ales că cererea a fost formulată înainte ca societatea să-şi piardă personalitatea juridică, iar faptele şi actele pentru care s-a formulat cererea în justiţie au fost anterioare hotărârii de dizolvare, astfel încât instanţa de apel trebuia să menţină soluţia primei instanţe, urmând ca numai în eventualitatea unei cereri de executare silită pârâtul D. să poată opune excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Recurenţii nu explică în ce constă aplicarea greşită a legii.
Faptul că, în opinia lor, sentinţa nr. 25/CC din 6 aprilie 2011 a Tribunalului Braşov, pronunţată la cererea O.R.C. Braşov, ar fi fost pronunţată cu încălcarea drepturilor lor la apărare, nu poate conduce la concluzia că această sentinţă ar fi nelegală, deci nu şi-ar produce efectele, cât timp recurenţi-reclamanţi nu au făcut dovada faptului că respectiva hotărâre judecătorească ar fi fost desfiinţată prin vreuna din căile prevăzute de lege.
Este greşită susţinerea recurenţilor-reclamanţi în sensul că instanţa de apel ar fi reţinut că la data declarării apelului societatea reclamantă nu mai avea capacitate procesuală, dimpotrivă, instanţa de apel reţinând că societatea reclamantă şi-a pierdut personalitatea juridică la data de 3 octombrie 2011, invocând certificatul emis de O.R.C. Braşov chiar la acea dată.
Prin urmare, instanţa de apel a constatat doar că la data pronunţării deciziei în apel, societatea reclamantă nu mai avea personalitate juridică, deci nici calitate procesuală, această constatare fiind conformă cu dispoziţiile legale în vigoare.
Nu se poate reţine susţinerea reclamanţilor, în sensul că, atâta timp cât acţiunea a fost formulată înainte ca societatea reclamantă să-şi piardă personalitatea juridică, iar faptele imputate s-au petrecut în aceiaşi perioadă, instanţa de apel trebuia să menţină soluţia primei instanţe, asociaţii urmând să-şi invoce eventualele drepturi în faza de executare silită, deoarece, cererea formulată de reclamanţi a vizat calitatea de administrator al societăţii reclamante, dar şi obligarea pârâtului la plata unei sume de bani către aceiaşi societate, or, această societate pierzându-şi personalitatea juridică, şi-a pierdut şi calitatea procesuală, soluţia instanţei de apel fiind corectă sub acest aspect.
Susţinerea reclamanţilor recurenţi cu privire la faptul că instanţa de apel ar fi trebuit să constate şi lipsa calităţii procesuale a reclamanţilor persoane fizice, dar şi a pârâtului, este doar o speculaţie, calitatea de asociaţi nedispărând cât timp societatea a fost doar radiată, nu şi lichidată.
De altfel, reclamanţi recurenţi pot să-şi valorifice drepturile pe care consideră că le au, în raport cu societatea comercială şi cu pârâtul, în cursul procedurii de lichidare a societăţii.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenţi vor fi obligaţi la plata sumei de 3.720 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.E. şi N.I. împotriva deciziei nr. 81/Ap din 18 octombrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă recurenţii să plătească intimatului-pârât D.A.I. suma de 3.720 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3096/2012. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3226/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
