ICCJ. Decizia nr. 3226/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3226/2012
Dosar nr. 7128/3/2010
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11548 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC O.T. SRL şi a admis acţiunea principală formulată de reclamanţii B.C. şi B.R.M., a dispus rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 4 august 2008 şi a obligat pârâta la plata sumei de 30.141,25 euro, echivalent în lei la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii, 6.528,86 RON despăgubiri şi 12.335 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că între părţi a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 4 februarie 2008, prin care pârâta s-a angajat să vândă un apartament în imobilul ce urma a fi construit pe terenul situat în Bucureşti, strada A., sector 2 până cel mai târziu la data de 30 august 2009, urmând ca încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică să se realizeze în termen de 10 zile lucrătoare de la data semnării procesului-verbal de predare-primire a apartamentului, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2009.
S-a constatat că pârâta nu a finalizat imobilul până la termenul stabilit, respectiv 30 august 2009, iar reclamanţii aveau obligaţia de a plăti a doua tranşă din preţ în 30 de zile de la notificarea privind terminarea structurii de rezistentă a imobilului.
Prima instanţă a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia s-ar fi aflat în imposibilitatea executării întregului imobil din cauza neachitării celei de-a doua tranşe în termenul stabilit prin notificare şi a reţinut caracterul corelativ şi interdependent al obligaţiei de a executa lucrări conform graficului convenit şi a celei privind plata preţului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC O.T. SRL, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii sale reconvenţionale şi respingerii acţiunii principale.
Prin decizia comercială nr. 345 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de apelanta SC O.T. SRL, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii B.C. şi B.R.M. ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta SC O.T. SRL; a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 4 februarie 2008; a constatat că pârâta este îndreptăţită să reţină suma achitată cu titlu de avans în cuantum de 30.141,25 euro; a obligat reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 13.588,14 RON pentru judecata în fond a pricinii; a obligat intimaţii la plata sumei de 4.245 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că, în cauză, anterior scadenţei obligaţiei de predare a imobilului se punea problema executării de către reclamanţi a obligaţiei de plată a tranşei a doua din preţ ca urmare a finalizării structurii de rezistenţă a imobilului.
În raport de etapele succesive fixate de părţi în vederea executării antecontractului, s-a apreciat că reclamanţii nu puteau solicita rezoluţiunea antecontractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor finale de predare a construcţiei şi încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, cât timp nu fusese depăşită etapa tranşei a doua de preţ ca urinare a finalizării structurii de rezistentă.
S-a apreciat că intimaţii-reclamanţi nu au dovedit îndeplinirea propriei obligaţii de plată a tranşei de preţ în raport de stadiul lucrărilor şi nici disponibilitatea reală de executare a acestei obligaţii, fiind îndeplinite condiţiile rezolutiunii antecontractului din culpa lor, conform solicitării apelantei-pârâte, în baza art. 1020-1021 C. civ.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii B.C. şi B.R.M., criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La art. 5.1 din contractul încheiat între părţi se prevăd pentru societatea pârâtă obligaţiile de a construi condominiul şi de a înstrăina către reclamanţi imobilul la data stabilită prin contract.
În privinţa reclamanţilor, aceştia, potrivit art. 5.2.2 din contract aveau ca obligaţii principale: achitarea integrală a preţului, prezentarea la imobil pentru semnarea procesului-verbal de primire, precum şi prezentarea la notariat pentru semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare, ocazie cu care vor achita „restul de preţ încă neplătit până la completarea preţului integral al imobilului";.
Nicio clauză contractuală stabilită de părţi „obscură sau îndoielnică"; nu poate fi interpretată decât în contra vânzătorului în sensul art. 1312 C. civ.
Pârâta nici nu a încercat înstrăinarea imobilului, nu a notificat reclamanţii pentru achitarea tranşei a doua, nu a notificat reclamanţii nici pentru predarea apartamentului şi nici pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Notificarea din anul 2009 transmisă prin intermediul B.E.J. N.D., nu poate fi izvor de obligaţii în sarcina reclamanţilor, întrucât solicitările cuprinse în aceasta sunt în discordanţă evidentă cu prevederile contractuale.
Prin decizia atacată, instanţa face inoperabile prevederile art. 129 C. proc. civ., prin aceea că în niciun moment nu a pus în discuţia părţilor un aspect pe care la momentul deliberării l-a considerat hotărâtor, respectiv existenţa sau nu în patrimoniul reclamanţilor la data corespondenţei transmisă de către aceştia, a sumei reprezentând a doua tranşă din preţ.
În cauză, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit contractului încheiat între părţi, plata preţului apartamentului urma să se facă astfel:
- avansul în sumă de 30.141,25 euro, la semnarea antecontractului, sumă care a fost achitată;
- suma de 42.197,75 euro în termen de 30 de zile de la data notificării cumpărătorului de către societatea vânzătoare, prin care se anunţa data terminării construirii structurii imobilului;
- diferenţa de 48.226 euro urma să se plătească în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de predare-primire.
În cauză, recurenţii au fost notificaţi conform prevederilor contractului, prin notificarea din anul 2009 a B.E.J. D.N.
Nu există niciun motiv de nelegalitate pentru care să se aprecieze că această notificare nu a fost transmisă în conformitate cu prevederile contractuale.
Instanţa de apel a stabilit în mod legal culpa contractuală a recurenţilor faţă de faptul că aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţia achitării celei de-a doua tranşe de preţ în cuantum de 42.197,75 euro în termen de 30 de zile de la data notificării, prin care se anunţa data terminării structurii imobilului.
La dosarul cauzei există notificările din 23 martie 2009, 20 mai 2009 şi respectiv notificarea din 3 iunie 2009.
Expertiza tehnică efectuată pe calea asigurării de dovezi de către expertul D.P. a stabilit că, în raport cu actele de şantier la care face referire, că din luna mai 2009, structura (stâlpi de rezistenţă şi planşele) era finalizată.
În contextul în care rezoluţiunea se cere pentru neîndeplinirea în mod culpabil de către una dintre părţi a obligaţiilor asumate şi în condiţiile în care cealaltă parte şi-a îndeplinit propriile obligaţii sau probează că este gata să le îndeplinească, analiza acestor fapte trebuie să urmărească, măsura în care părţile şi-au îndeplinit obligaţiile proprii succesive, în ordinea cronologică a scadenţei lor, astfel cum au fost stipulate de către părţi în contractul încheiat, cu menţiunea că neîndeplinirea uneia dintre obligaţiile succesive şi interdependente de către părţi atrage stoparea derulării antecontractului, din culpa părţii în sarcina căreia revenea obligaţia respectivă.
Odată ce s-a finalizat structura imobilului, următoarea obligaţie care trebuia îndeplinită în succesiunea obligaţiilor părţilor, pentru asigurarea continuării executării antecontractului, revenea reclamanţilor-recurenţi, respectiv aceea de plată a tranşei de 42.197,75 euro, ceea ce nu s-a executat.
În ceea ce priveşte critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (51) C. proc. civ., „părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii";.
În cauză, instanţa de apel nu a pus în vedere reclamanţilor să facă dovada existenţei în patrimoniu a sumei necesare pentru plata celei de-a doua tranşe de preţ, soluţia pronunţându-se urmare a reţinerii culpei recurenţilor tocmai pentru că nu auplătit cea de-a doua tranşă de preţ.
Pe de altă parte, instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia în conformitate cu prevederile art. 5.2.2, recurenţii aveau posibilitatea de a se desocoti la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Aceasta deoarece, potrivit contractului încheiat între părţi „restul neplătit ce urma a fi achitat în termen de 10 zile de la data semnării procesului verbal de predare primire este reprezentat de tranşa a treia în valoare de 48.226 euro, şi nu de sume scadente anterior predării imobilului";, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, şi pe cale de consecinţă potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.C. şi B.R.M. împotriva deciziei nr. 345 din 22 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3219/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3234/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
