ICCJ. Decizia nr. 3286/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3286/2012
Dosar nr. 4362/2/2010
Şedinţa publică din 14 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 791 din 06 mai 2008, a respins contestaţia formulată de contestatorul S.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorul a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.991 m.p. situat în Lugoj, judeţul Timiş.
Prin dispoziţia din 23 noiembrie 2005, a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului litigios şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 10 alin. (2) din Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză construcţii se reţine că pe terenul litigios există amplasată parţial (procent 64,88%) o clădire construită în anul 1951 fără autorizaţie de construcţie, clădire ce nu este demontabilă.
Din anexa la raportul de expertiză construcţii se reţine, totodată, că imobilul (construcţie) este situat atât pe terenul solicitat de către contestator a fi restituit în natură (64,88%), cât şi pe terenul învecinat (35,12%).
Potrivit dispoziţiilor art. 10.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, ipoteza restituirii în natură a imobilului, în speţă teren, are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafeţe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcţii ori nu sunt afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane rurale.
Având în vedere configurată construcţiei (clădire nedemontabilă), utilitatea acestuia (Centrul de Instrucţie a Jandarmilor - U.M. Lugoj) şi poziţionarea acesteia pe terenul litigios, Tribunalul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contestatorul urmând a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 10 pct. 10 teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 749 din 21 decembrie 2010, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul contestator, împotriva sentinţei civile nr. 791 din 06 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut următoarele:
Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, în condiţiile legii, după data de 01 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.
În cauză, se constată că imobilul - construcţie neautorizată, edificat pe terenul în litigiu, anterior anului 1990, nu are caracteristica de a fi uşor sau demontabil, în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, şi este afectat activităţilor Centrului de Instrucţie a Jandarmilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în consecinţă, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este în acord cu dispoziţiile legale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamantul S.I., criticând-o ca fiind nelegală – invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – deoarece:
- Decizia civilă a instanţei de apel este insuficient motivată şi nu cuprinde motivele de fapt şi de drept.
- Contestatorul apelant a solicitat aplicarea art. 16 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, şi că aşa cum rezultă din actele dosarului terenul şi construcţia nu mai sunt afectate scopului iniţial, respectiv cel de pregătire profesională a jandarmilor.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contestaţia formulată la data de 27 decembrie 2005, contestatorul S.I. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor ca pe baza hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1052/2005 şi obligarea intimatului să emită decizie de restituire în natură a imobilelor şi că în aplicarea acestui principiu să se aibă în vedere extrasul de carte funciară care reprezintă titlu de proprietate asupra terenului litigios.
Prin decizia nr. 1052 din 23 noiembrie 2005 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului litigios şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Din probele existente în dosarul cauzei rezultă că pe terenul în litigiu există amplasată parţial în procent de 64,86% o clădire nedemolabilă, tip hală de beton, edificată în anul 1951 fără autorizaţie de construcţie, iar terenul învecinat este ocupat de aceeaşi construcţie în proporţie de 35,12%.
De asemenea, prin adresa din 22 septembrie 2010, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a comunicat faptul că terenul ce face obiectul notificării nu are nicio cale de acces, fiind înconjurat de proprietăţi private sau ale Statului Român, notificantul a înstrăinat terenul aflat în vecinătatea imobilului în cauză, eliminându-se în acest fel calea dreptului de servitute.
În acelaşi sens, s-a comunicat că imobilul construit pe terenul solicitat de recurentul-reclamant prezintă o importanţă deosebită pentru U.M. Lugoj avându-se specificul acestei unităţi de pregătire şi perfecţiune a subofiţerilor.
În sensul celor menţionate mai sus şi în conformitate cu art. 10 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care, pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate abuziv, s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură, a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, în condiţiile legii după data de 1990, precum şi construcţii urbane sau demolate.
În speţă se reţine că imobilul construcţie neautorizată, edificat pe terenul în litigiu, anterior anului 1990, nu are caracteristica de a fi uşor sau demontabil, în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi este afectat activităţilor Centrului de Instrucţie a Jandarmilor - U.M. Lugoj din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.
În consecinţă, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este în acord cu dispoziţiile legale.
Aşadar faţă de cele reţinute se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 749 din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.I. împotriva deciziei nr. 749A din 21 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3289/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
