ICCJ. Decizia nr. 3400/2012. Civil

Decizii civile ICCJ 2012

Prin Sentința civilă nr. 253 din 29 iunie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, iar în consecință:

- a anulat în parte Dispoziția nr. 13516 din 13 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova;

- a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a suprafeței de 161 mp teren situat în Craiova, str. D., nr. x (fost nr. y), cu vecinii și delimitările între punctele 49 - 50 - 30 - 31 - 55 - 49, conform raportului de expertiză și schiței anexă la acesta, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre;

- a obligat pe pârâți la plata către stat a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert pentru care s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că dispoziția contestată este nelegală numai cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 161 mp din str. D., nr. x, ce poate fi restituită în natură, motiv pentru care a anulat parțial dispoziția sub acest aspect, iar pentru celelalte măsuri adoptate de unitatea deținătoare, referitoare la respingerea notificării pentru terenul din str. D., nr. y, la acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată și diferența de teren de până la 320 mp din str. D., nr. x, dispoziția a fost menținută ca valabilă.

Prin Decizia nr. 307 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței sus-menționate, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

în motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că reclamantul nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din str. D. nr. y, preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 67/1985, în condițiile în care reclamantul a răsturnat prezumția simplă de proprietate instituită, prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, în favoarea persoanei ce figurează în actul de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă, prin prezentarea titlului său de proprietate asupra imobilului.

în acest sens, Curtea a apreciat că înscrisul sub semnătură privată de la 1 mai 1979, încheiat între reclamant și numita S.E., prin care primul cumpără în schimbul sumei de 40.000 RON, predată și primită, imobilul situat în str. D. nr. y, are valoarea unui contract de vânzare-cumpărare perfect în sensul dispozițiilor art. 1295 C. civ., nefiind necesară forma autentică pentru înstrăinarea construcției.

Este cunoscut faptul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974, prin care s-au scos din circuitul civil imobilele terenuri, foarte multe persoane care au avut intenția reală de a vinde, respectiv de a cumpăra, nu încheiau actele de înstrăinare în formă autentică pentru a evita trecerea în proprietatea statului a terenului și pentru a încerca în acest mod să-și "ocrotească" proprietatea. Că este așa o demonstrează multitudinea de vânzări ce au avut loc în această formă și cauzele ce au fost pe rolul instanțelor de judecată în noul regim, având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare, cauze în care elementul hotărâtor pentru stabilirea voinței reale a părților a fost prețul vânzării.

Un alt element care vine în sprijinul ideii de deținere legală a întregului imobil de către reclamant, la data preluării de către stat prin expropriere îl reprezintă faptul că imobilul ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată este vecin cu cel de la numărul factorial x, astfel că se poate susține interesul cumpărătorului de a achiziționa imobilul vecin, mărindu-și în acest fel proprietatea sa.

Legitimitatea demersului reclamantului de a obține măsuri reparatorii pentru imobilul în discuție, potrivit legii speciale, rezultă și din faptul că vânzătoarea S.E. a dat Declarația din 22 iulie 2009, prin care confirmă realitatea înstrăinării, precizând totodată că nu a solicitat măsuri reparatorii pentru acest bun.

Reținând, așadar, că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cererii de restituire privind imobilul din str. D. nr. y, curtea de apel a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, stabilind că, pentru a se asigura o judecată unitară a pricinii, se impune reluarea judecății nu doar cu privire la cererea vizând imobilul din str. D. nr. y, ci și cu privire la cererea vizând imobilul din str. D. nr. x, criticile din apelul pârâților referitoare la soluția dată acestei din urmă urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

în rejudecare, Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 149 din 31 martie 2010, prin care a admis în parte contestația și, în consecință:

- a anulat în parte Dispoziția nr. 13516 din 13 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a terenului de 210 mp, situat în Craiova, str. D., nr. y (fost z);

- a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 238 mp, situat în Craiova, str. D., nr. y (fost nr. z);

- a obligat pe pârâți la plata către stat a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert pentru care s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar.

Având în vedere considerentele deciziei instanței de control judiciar, tribunalul a reținut că reclamantul este persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Craiova, str. D. nr. y (fost nr. z).

De asemenea, față de concluziile expertizei efectuate în primul ciclu procesual al cauzei, s-a reținut că întinderea reală a suprafeței de teren de la nr. y este de 238 mp și că destinația actuală a acestui teren este de spațiu verde din fața blocurilor, până la trotuar și stradă.

în consecință, s-a apreciat că respectivul teren este afectat de amenajări de utilitate publică și că astfel că nu poate fi restituit în natură, sens în care pentru el s-a recunoscut reclamantului dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 10 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 10.1 și 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi.

în schimb, pentru construcția de pe acest teren, demolată după preluare, s-a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii, în condițiile în care notificarea sa nu a vizat și acest bun.

în privința terenului situat în Craiova str. D. nr. x (fost nr. y), pentru care s-a făcut propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția primarului, tribunalul a reținut că acest teren în suprafață de 320 mp este spațiu verde cuprins între blocuri și trotuar și că este afectat de dotări tehnico-edilitare subterane, așa încât nu poate fi restituit în natură; cum reclamantul nu a solicitat prin acțiune decât restituirea în natură a terenului în suprafață de 320 mp din str. D. nr. y, iar pe parcursul judecării cauzei nu a depus o precizare de acțiune prin care să solicite și diferența de teren rezultată din măsurători, tribunalul a constatat că nu se pot acorda reclamantului măsuri reparatorii pentru diferența de teren rezultată din măsurători.

împotriva acestei din urmă sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.

Prin Decizia nr. 78 din 7 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul reclamantului, pentru următoarele considerente:

Principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv reprezintă regula de bază după care funcționează sistemul reparator instituit de Legea nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 7 din lege, astfel încât ori de câte ori este posibilă restituirea în natură a imobilului, această măsură reparatorie se acordă persoanelor îndreptățite.

Criteriile după care se stabilește dacă un teren poate fi restituit în natură, respectiv dacă este sau nu liber în sensul dispozițiilor legale menționate, sunt mai multe, ținându-se seama de fiecare dată de scopul pentru care a fost preluat imobilul, de amplasamentul terenului în ansamblul imobiliar, precum și de afectarea acestuia de existența utilității publice sau de construcții.

Prin contestația formulată împotriva dispoziției De primar nr. 13516 din 13 iunie 2007, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 210 mp, situat în Craiova, str. D. nr. y, precum și a terenului în suprafață de 320 mp, situat în Craiova, str. D. nr. x.

Prin Dispoziția nr. 13516 din 13 iunie 2007, s-a respins notificarea reclamantului, privind solicitarea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, str. D. nr. y, motivându-se că a fost demolată construcția cu o suprafață construită de 44 mp, că terenul în suprafață totală de 320 mp, situat în Craiova str. D. nr. x (fost nr. y), este ocupat de carosabil și trotuar, str. D., zonă verde și blocuri de locuințe colective R3, iar pentru diferența de 210 mp s-a arătat că petentul nu face dovada calității de proprietar.

Prin art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a dispus ca pentru imobilul notificat situat în Craiova str. D. nr. x (fost nr. y), compus din construcție cu o suprafață construită desfășurată de 44 mp și teren în suprafață totală de 320 mp, imposibil de restituit în natură, să se propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat să se emită o dispoziție privind restituirea în natură a imobilului teren situat în Craiova str. D. nr. y, respectiv a terenului de 210 mp pe care se afla construită o casă din cărămidă, hol, bucătărie, WC și pivniță, precum și a terenului în suprafață de 320 mp, situat în str. D. nr. x (fost nr. y), precizându-se că terenul în suprafață de 210 mp din str. D. nr. y a fost dobândit de reclamant de la numita S.E., care îl moștenise de la tatăl său, B.R., conform Certificatului de moștenitor din 12 ianuarie 1978, iar terenul în suprafață de 320 mp, situat în str. D. nr. x (fost nr. y), a intrat în proprietatea tatălui reclamantului, conform contractului de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1931.

Prin aceeași notificare, reclamantul a menționat că "în temeiul art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 10/2001, solicită restituirea în natură a imobilelor cu vecinătățile descrise în actele autentice de dobândire a terenurilor, considerând ca fiind îndeplinite cerințele legale cu privire la restituirea terenului în această modalitate".

Anterior emiterii dispoziției contestate, respectiv în anul 2002, Primarul Municipiului Craiova a emis Dispoziția nr. 7423 din 11 octombrie 2002, prin care a respins cererea formulată de reclamant privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 530 mp (210 mp + 320 mp), situat în Craiova str. D. nr. y-x, și a înaintat notificarea către Prefectura Județului Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, menționându-se că terenul în suprafață totală de 530 mp este afectat de lucrări de investiții, bloc de locuințe colective, carosabil, trotuar, zonă verde.

Se constată, astfel, că pârâtul Primarul Municipiului Craiova a recunoscut încă din anul 2002 calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, nefiind justificată mențiunea din dispoziția emisă la 13 iunie 2007, aceea de înlăturare a efectelor Dispoziției inițiale nr. 7423/2002 în privința recunoașterii calității reclamantului de persoană îndreptățită și pentru suprafața de 210 mp.

în privința măsurilor reparatorii pentru construcția demolată, situată la nr. y (fost nr. z), tribunalul a reținut întemeiat că reclamantul nu le-a solicitat nici prin notificare, nici prin acțiune, fiind nefondate aceste critici din apel.

Atât în notificarea formulată, cât și în acțiune, reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafață de 210 mp, situat în Craiova str. D. nr. y și a terenului în suprafață de 320 mp, situat în str. D. nr. x, în baza actelor de proprietate, respectiv cei 210 mp în baza înscrisului intitulat "Chitanță" din 1 mai 1979, încheiat cu vânzătoarea S.E., iar a terenului în suprafață de 320 mp, în baza Contractului de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1931.

Actul nou depus în apel, respectiv actul de vânzare-cumpărare încheiat la 15 septembrie 1931, evidențiază încheierea unei convenții de vânzare-cumpărare la o altă dată decât cea menționată de reclamant în acțiune și în notificare, respectiv 19 septembrie 1931, actul fiind încheiat între vânzătorul D.A. și cumpărătorul I.N.B., având ca obiect o suprafață de 440 mp individualizată și prin raportul de expertiză întocmit în apel de expert N.C.

La solicitarea apelantului, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei noi expertize numai pentru individualizarea terenului în litigiu compus din cele două suprafețe solicitate prin notificare și prin acțiune, respectiv 210 mp și 310 mp, în raport de actele de proprietate invocate de părți, stabilind ca obiectiv pentru expert și verificarea amplasamentului terenului, raportat și la înscrisul nou depus în apel.

Din conținutul raportului de expertiză rezultă că suprafața terenului situat în str. D. fost nr. x, în raport de dimensiunile menționate în actul de vânzare-cumpărare depus în apel, are o suprafață de 440 mp, în timp ce terenul solicitat de reclamant prin notificare și prin acțiune are o întindere de 320 mp, rezultând cu certitudine că terenul menționat în actul nou depus în apel reprezintă o altă suprafață de teren decât cea în privința căreia a fost urmată procedura Legii nr. 10/2001 și a fost emisă dispoziția contestată în prezenta cauză.

Tribunalul a reținut întemeiat, în raport de constatările expertului din dosarul de fond, că această suprafață de teren de 320 mp nu poate fi restituită în natură, în condițiile în care este ocupată de spațiul verde cuprins între blocuri și trotuar, fiind afectată de conducta de canalizare subterană ce traversează ambele suprafețe de teren solicitate, conform anexei la raportul de expertiză, reclamantului fiindu-i recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția contestată.

în privința suprafeței de 210 mp, situată în str. D. nr. y, atât expertiza efectuată în dosarul de fond, cât și expertiza efectuată în apel, evidențiază că terenul este afectat de str. D., trotuarul aferent acesteia, alee de acces la blocurile de locuințe și trotuarele aferente, spațiul verde al blocului, terenul fiind traversat de o conductă la suprafață de gaz metan, de la Sud la Nord pe limita estică, expertiza din apel condiționând restituirea celor 59 mp de procesul de deviere a conductei de gaz metan.

în raport de probatoriul administrat, constatându-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunei suprafețe de teren liber, ce poate fi restituit în natură, din suprafața totală de 530 mp (210 + 320) solicitată prin notificarea formulată și prin contestația reclamantului, în apel neputându-se formula cereri noi în privința unei alte suprafețe de teren cu un alt amplasament, în baza altui act de proprietate decât cel invocat în fața instanței de fond și prin notificare, se constată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 10 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată. Față de aceste dispoziții, este legală și temeinică soluția de menținere a dispoziției contestate, în privința acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 320 mp și pentru construcția cu o suprafață construită desfășurată de 44 mp, menționată în art. 2 din Dispoziția nr. 13516 din 13 iunie 2007, emisă de Primarul Municipiului Craiova și de constatare a dreptului reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 238 mp, situat în Craiova str. D. nr. y.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamant, care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea acestui motiv, recurentul a formulat următoarele critici:

1. Prin nerestituirea în natură a suprafețelor libere de teren, de 288 mp și 59 mp, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză efectuat în faza apelului, au fost încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele preluate în mod abuziv de către stat se restituie în natură persoanelor îndreptățite ori de câte ori acest lucru este posibil și doar în cazul în care retrocedarea este imposibilă se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

în mod nelegal, instanța motivează că în apel nu pot fi formulate cereri noi, în privința unei alte suprafețe de teren cu un alt amplasament și în baza altui act de proprietate decât cel invocat la fond și prin notificare. în acest sens, instanța face referire la înscrisul depus în apel, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1931, prin care tatăl său, I.N.B., a cumpărat de la D.A. suprafața de 440 mp, reținând eronat că acest înscris ar fi distinct de cel menționat în notificarea de restituire, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1931. Este evident că este vorba de același act, care face dovada fostei proprietăți, pe care tatăl său a cumpărat-o în anul 1931 și că a fost doar o greșeală de redactare atunci când a fost formulată notificarea.

De asemenea, nu se poate vorbi de cereri noi formulate în apel cu privire la o altă suprafață de teren cu un alt amplasament, ci este vorba de același teren cumpărat de tatăl său în anul 1931, solicitat atât prin notificare, cât și prin acțiunea introductivă. Faptul că prin notificare și acțiune s-a solicitat suprafața de 320 mp, și nu 440 mp, pentru proprietatea situată în str. D. nr. x (fost nr. y), se justifică prin aceea că la data respectivă, partea nu cunoștea întinderea exactă a acestui teren și nici amplasamentul, elemente cunoscute abia ulterior, când a intrat în posesia actului eliberat de Arhivele Statului (Contractul din 19 septembrie 1931) și în urma efectuării raportului de expertiză. Aceeași situație a fost și în cazul proprietății de la nr. y (fost nr. z), unde din probatorii a rezultat că fosta proprietate a fost de 288 mp.

însă, nicidecum nu este vorba despre o cerere nouă în faza de apel, având în vedere faptul că, încă de la fond, a fost depusă o precizare la acțiune, la data de 22 iunie 2009, prin care s-a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafețelor de teren rezultate din măsurătorile efectuate de expertul desemnat în cauză. Mai mult, chiar și prin concluziile scrise depuse la dosar (la 16 noiembrie 2009 și 24 martie 2010), s-a solicitat același lucru, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent a suprafețelor de teren, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză.

în mod nelegal, instanța de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat în apel, care a individualizat prin dimensiuni, amplasament și vecinătăți fostele proprietăți de pe str. D. nr. y (fost nr. z) și nr. x (fost nr. y), proprietăți solicitate prin notificare și acțiunea ce face obiectul prezentei cauze.

Această individualizare a proprietății s-a făcut în raport de actul eliberat la o dată ulterioară de Arhivele Statului (respectiv contractul prin care tatăl său a cumpărat proprietatea de la nr. x, fost nr. y, în anul 1931). Or, din constatările și concluziile expertului N.C. a rezultat un alt amplasament al imobilelor revendicate, fapt ce atrage un alt regim în ceea ce privește gradul de afectare de construcții și detalii de sistematizare și, implicit, alte posibilități de retrocedare în natură a terenului liber.

Față de aceste împrejurări, este nelegală soluția instanței de apel privind respingerea solicitării de restituire în natură a celor două terenuri învecinate (de la nr. y și x), în suprafață de 288 mp și 59 mp, suprafețe ce sunt libere și neafectate de detalii de sistematizare, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în faza de apel.

Mai mult, aceste suprafețe de teren nici măcar nu au aspectul unor zone verzi (așa cum se invocă prin hotărâre), ci este vorba de un teren viran, neîngrijit, unde se aruncă gunoaie și moloz (așa cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar, cât și din raportul de expertiză).

Instanța de apel este și inconsecventă în interpretarea materialului probator, înlăturând în totalitate concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de apel pentru proprietatea de la nr. x (fost nr. y), în timp ce pentru proprietatea de la nr. y (fost nr. z) face trimitere la acesta, recunoscându-i astfel valoarea probantă.

Faptul că suprafața de 59 mp este traversată prin pământ, pe limita estică, de o conductă de gaz, nu impietează cu nimic retrocedarea sa în natură, având în vedere că această conductă nu afectează decât o mică parte din acest teren, cât și faptul că acest teren poate fi folosit și în alt mod decât pentru edificarea unor construcții (care nu se pot face în lipsa unui certificat de urbanism și a unei autorizații de construire).

2. Pentru restul suprafețelor de teren ce nu se pot restitui în natură, fiind ocupate de stradă, trotuar și alee de acces, și anume suprafețele de 152 mp și 229 mp, trebuie acordate măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate de expertul N.C., imobilul de la nr. y (fost nr. z) a avut o suprafață totală de 288 mp, iar cel de la nr. x (fost nr. y) a avut o suprafață de 440 mp, însă doar o parte este liber și se poate retroceda în natură, restul putându-se restitui doar prin echivalent.

3. în mod nelegal, instanța de apel nu a acordat măsuri reparatorii pentru casa ce a fost situată la nr. y (fost nr. z), motivând că acest imobil nu a fost solicitat prin notificare și nici prin acțiune.

S-a ignorat astfel precizarea de acțiune din 22 iunie 2009, prin care s-au solicitat despăgubiri pentru suprafața de 210 mp și o casă, cumpărate de la S.E. în anul 1979. Mai mult, această solicitare a fost reiterată prin concluziile orale și scrise depuse la dosar, încă de la fond. Chiar și prin notificarea din 18 octombrie 2001 a fost solicitată construcția, aceasta fiind intenția părții și în acest sens trebuie interpretată exprimarea făcută în cuprinsul notificării, atunci când a fost descrisă construcția de la nr. y (fost nr. z), ca fiind o casă din cărămidă, cu hol, bucătărie, WC și pivniță.

De fapt, prin notificare s-au solicitat cele două terenuri de la nr. y (fost nr. z) și nr. x (fost nr. y), cât și cele două case care se aflau pe acestea, respectiv casa de la fostul nr. z (cumpărată de la S.E.), făcută din cărămidă, cu hol, bucătărie, WC, pivniță și casa de la fostul nr. y (moștenită de la tată), în suprafață de 44 mp.

Prin dispoziția primarului au fost acordate măsuri reparatorii doar pentru casa de la fostul nr. y, în suprafață de 44 mp, conform procesului-verbal de preluare din 1967. Or, chiar dacă prin acțiunea introductivă nu s-au solicitat măsuri reparatorii pentru casa de la fostul nr. y, acest lucru s-a făcut prin precizarea ulterioară de la fila 106 din dosarul de fond, astfel că trebuiau acordate despăgubiri și pentru această construcție.

în concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, respectiv admiterea contestației precizate și anularea în parte a Dispoziției nr. 3516 din 13 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova (urmând a fi menținută doar în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția de 44 mp din str. D. nr. x), în sensul restituirii în natură a suprafețelor de 288 mp și de 59 mp (așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert N.C.) și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafețele de 152 mp și de 229 mp (ce sunt ocupate de stradă, trotuar și alee de acces ) și pentru casa din cărămidă cu bucătărie, hol, WC și pivniță, din str. D. nr. y.

Recursul este fondat, în sensul celor ce succed.

1 - 2. în esență, recurentul a susținut că, în mod greșit, curtea de apel nu i-a restituit în natură suprafețele de teren de 288 mp și 59 mp, care nu sunt afectate de amenajări de utilitate publică și care, conform expertizei efectuate în apel, fac parte din compunerea celor două imobile notificate, situate în Craiova, str. D. nr. x (fost nr. y) și nr. y (fost nr. z), primul dobândit prin moștenire de la tatăl său, ce l-a cumpărat cu act autentic în anul 1931, iar celălalt dobândit de el direct, prin cumpărare de la numita S.E., în anul 1979.

De asemenea, recurentul a susținut că, tot în mod greșit, curtea de apel nu a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferențele de teren ce nu pot fi restituite în natură din suprafața reală a ambelor proprietăți preluate abuziv de stat, stabilită prin expertiza efectuată în apel în raport de actele de proprietate.

în consecință, curtea ar fi pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, conform cărora restituirea se face în natură și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, prin echivalent.

Pentru a se verifica, însă, în ce măsură curtea de apel a aplicat sau nu, în mod corect, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, în fundamentarea soluției pronunțate, ar fi trebuit ca instanța să procedeze la o completă stabilire a situației de fapt în legătură cu întinderea reală a suprafețelor de teren ce compun cele două proprietăți preluate abuziv de stat și cu destinația concretă a acestora, sens în care nu s-a procedat.

Astfel, în notificarea adresată Primăriei Craiova în anul 2001 se regăsește solicitarea reclamantului de restituire în natură a imobilelor terenuri situate în Craiova, str. D. nr. y și nr. x, fiind făcută mențiunea că terenul de la nr. y are o suprafață de 210 mp, iar cel de la nr. x (fost nr. y) o suprafață de 320 mp; în aceeași notificare, reclamantul descrie modul de dobândire a fiecăruia dintre cele două imobile, după care conchide că solicită restituirea în natură a imobilelor "cu vecinătățile descrise în actele autentice de dobândire a terenurilor", ceea ce denotă intenția neîndoielnică a părții de a primi măsuri reparatorii pentru suprafețele de teren care corespund celor din actele de proprietate.

în mod corespunzător, pretențiile din contestația dedusă judecății vizează suprafețele de teren astfel înțelese, pentru că deși în cererea introductivă de instanță reclamantul se referă la "terenul în suprafață de 210 mp situat în Craiova, str. D. nr. y", respectiv la terenul "situat în Craiova, str. D. nr. x, în suprafață de 320 mp", prin precizarea de acțiune formulată în fața instanței de fond, la data de 22 iunie 2009, a solicitat restituirea în natură a celor două terenuri "așa cum a stabilit expertiza", iar pentru diferențele ce nu pot fi restituite în natură, despăgubiri. Formularea din cererea precizatoare exprimă, în mod neîndoielnic, intenția reclamantului de a obține măsuri reparatorii pentru terenuri, astfel cum acestea au fost determinate ca întindere prin expertiză, în funcție de actele de proprietate, iar în acest sens trebuia calificată pretenția părții din această cerere, raportat la dispozițiile art. 84 C. proc. civ.

Prin urmare, plecând de la premisa greșită că pretențiile reclamantului referitoare la terenuri nu vizează întinderea reală a acestora, determinată pe bază de măsurători în funcție de actele de proprietate, curtea de apel a lăsat necercetat un aspect de fapt esențial al cauzei, ce interesa în stabilirea corectă a întinderii dreptului la reparație.

Criticile reclamantului sunt, așadar, fondate, instanța stabilind eronat limitele învestirii în ce privește pretențiile referitoare la teren, prin ignorarea cererii precizatoare formulată la fond de către reclamant și nedecelarea intenției reale a părții la formularea notificării.

în ce privește terenul din str. D. nr. x, fost nr. y, reclamantul a invocat ca fiind cel dobândit de defunctul său tată în anul 1931, prin act autentic, iar în acest sens a prezentat în apel actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. a din 15 septembrie 1931 și transcris sub nr. b din 15 septembrie 1931.

Curtea de apel a înlăturat acest act din probațiune pe motiv că, nefiind încheiat la data menționată de reclamant în notificare și acțiune - 19 septembrie 1931, ar viza un alt imobil decât cel în litigiu, fără însă a face o analiză coroborată a probelor relevante pe acest aspect.

Astfel, în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare în discuție, încheiat la data de 15 septembrie 1931, este menționat numitul I.N.B., în calitate de cumpărător al unei suprafețe de teren situată în Craiova și identificată, sub aspectul întinderii, doar prin laturi și vecinătăți.

în certificatul de moștenitor de pe urma defunctului B.I., tatăl reclamantului, act depus în copie la dosar fond, este menționat în compunerea masei succesorale imobilul situat în Craiova, str. D. nr. x, fost nr. y, cu precizarea că respectivul imobil a fost dobândit de defunct în baza actului de vânzare autentificat sub nr. a din 15 septembrie 1931 și transcris sub nr. b la aceeași dată.

Prin expertiza efectuată în apel de expertul N.C., s-a procedat la stabilirea amplasamentului și întinderii suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării prin actul sus-menționat, în funcție de elementele de identificare a bunului cuprinse în act.

Cum instanța de apel nu a făcut referire la aceste probe, care erau relevante în a stabili dacă titlul prezentat de reclamant în apel vizează proprietatea defunctului său tată, pentru care el a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, în realitate nu a stabilit situația de fapt referitoare la terenul din str. D. nr. x, fost nr. y, și nici nu a procedat, astfel, la o reală verificare a fondului cauzei cu privire la acest teren.

în ce privește terenul din str. D. nr. y, fost nr. z, dobândit de reclamant prin cumpărare de la numita S.E., care îl dobândise, la rândul său, prin moștenire de la defunctul său tată B.R., și acesta a fost identificat, ca amplasament și întindere, prin noua expertiză efectuată în apel, sens în care expertul s-a raportat la actul originar de proprietate al defunctului B.R., respectiv Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. c din 11 ianuarie 1927, ce se regăsește la filele 9 - 10 dosar fond rejudecare.

Instanța de apel nu a făcut însă nicio referire la această probă atunci când a stabilit întinderea dreptului la reparație pentru terenul din str. D. nr. y, fost nr. z și, fără a prezenta argumentele pentru care noua expertiză din apel nu poate fi valorificată în cauză, și-a întemeiat soluția pe concluziile primei expertize efectuate în faza fondului, care nu a avut la bază actul originar de proprietate privind imobilul în discuție.

în consecință, situația de fapt nu a fost stabilită nici cu privire la terenul din str. D. nr. y, fost nr. z, astfel că nici pe acest aspect nu s-a procedat la o reală verificare a fondului cauzei.

Ca atare, în absența unei complete stabiliri a situației de fapt, instanța de control judiciar nu poate verifica aplicarea dispozițiilor legale în materie și forma de reparație la care este îndreptățit reclamantul, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru o completă stabilire a situației de fapt în legătură cu întinderea suprafețelor de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la beneficiul Legii nr. 10/2001 și a afectațiunii concrete a respectivelor suprafețe, de care depinde forma de reparație.

3. Criticile vizând greșita excludere a reclamantului de la beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru casa din str. D. nr. y, fost nr. z, sunt și ele fondate.

Curtea de apel a considerat că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcția demolată ce a existat pe terenul din str. D. nr. y, fost nr. z, pentru că nu ar fi solicitat măsuri reparatorii pentru această construcție nici prin notificare și nici prin contestația ce face obiectul prezentului litigiu.

Contrar celor reținute de instanța de apel, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a urmărit obținerea de măsuri reparatorii și pentru construcție, nu doar pentru terenul din str. D. nr. y, fost nr. z. Chiar dacă formularea din notificare este improprie, menționându-se expres că se solicită restituirea în natură a "imobilului teren situat în Craiova, str. D. nr. y", cât timp această solicitare este urmată de descrierea componenței acestui imobil ca fiind "teren în suprafață de 210 mp pe care se afla construită o casă din cărămidă, hol, bucătărie, WC și pivniță" și de precizarea referitoare la preluarea lui abuzivă, prin expropriere, este neîndoielnică intenția reală a părții de a obține măsuri reparatorii pentru întregul imobil preluat abuziv - teren și construcție.

De altfel, în același mod este formulată notificarea și cu privire la imobilul din str. D. nr. x, fost nr. y (solicitare expresă de restituire în natură a terenului, urmată de mențiunea că pe acest teren s-a aflat o construcție), or pentru acest imobil s-a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptățită la restituire atât în privința terenului, cât și a construcției, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a formulării notificării pentru întregul imobil preluat abuziv - teren și construcție; în aceste condiții, cu atât mai mult nu s-ar putea susține că pentru imobilul din str. D. nr. y, fost nr. z, solicitarea din aceeași notificare, formulată de reclamant în aceeași termeni ca și pentru imobilul de la nr. x, fost nr. y, ar viza numai terenul, nu și construcția.

în ce privește limitele învestirii instanței, acestea includ și pretenția de acordare de despăgubiri pentru casa demolată, cumpărată de reclamant de la numita S.E., în anul 1979, sens în care este solicitarea expresă din precizarea de acțiune depusă de reclamant în fața primei instanțe de fond, la data de 22 iunie 2009, pe care instanța de apel a ignorat-o.

în concluzie, în baza art. 312 alin. (1) - (3) și art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, pentru o completă stabilire a situației de fapt în legătură cu întinderea suprafețelor de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la restituire și cu afectațiunea lor concretă, prin raportare la probele administrate, inclusiv, dacă este cazul, prin suplimentarea probatoriului; în funcție de rezultatul acestor verificări de fapt, urmează ca instanța de trimitere să hotărască asupra întinderii dreptului la reparație pentru cele două terenuri pentru care reclamantul a urmat procedura Legii nr. 10/2001 și a formei concrete de reparație (în natură sau prin echivalent) ce i se cuvine acestuia pentru fiecare teren în parte.

Totodată, instanța de trimitere s-a pronunțat și asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la construcția demolată din str. D. nr. y, fost nr. z, cu care reclamantul a învestit în mod legal instanța și pentru care a urmat procedura Legii nr. 10/2001.

← ICCJ. Decizia nr. 3406/2012. Civil  ICCJ. Decizia nr. 3389/2012. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3400/2012. Civil