ICCJ. Decizia nr. 343/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 343/2012
Dosar nr. 2777/1/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2012
În condiţiile art. 257 C. proc. civ., asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 2059 din 6 iunie 2008 a respins contestaţia formulată la 15 septembrie 2007 şi ulterior precizată de contestatorii D.A., D.E.J. şi D.J. - în calitate de moştenitori ai defunctului D.I. împotriva Municipiului Braşov prin primar.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că pentru imobilul în litigiu titularii notificării au urmat procedura instituită de Legea nr. 18/1991 şi de Legea nr. 169/1997 pentru valorificarea drepturilor lor, astfel că valorificarea aceloraşi drepturi în temeiul unui alt act normativ, Legea nr. 10/2001 nu este posibilă.
2. Instanţa de apel
Decizia nr. 161/ AP din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov care a confirmat sentinţa Tribunalului a fost casată prin decizia nr. 8843 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
S-a constatat că este necesar să se stabilească dacă, pentru imobilul solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a făcut o reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul procedurii prevăzute de legile fondului funciar prin echivalent fâneaţă, după cum se reţine în dispoziţia contestată, prin echivalent fâneaţă.
Verificarea s-a dispus a fi făcută deoarece în ipoteza în care s-au îndeplinit formalităţile de preluare, fie a titlului, fie a terenului, nu se mai poate pune problema restituirii către foştii proprietari.
S-a mai reţinut că este necesar a fi avută în vedere poziţia procesuală a contestatorilor care au contestat incidenţa Legii nr. 18/1991, caz în care se impune verificarea dacă imobilul face obiectul Legii nr. 18/1991 sau al Legii nr. 10/2001.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 185/ AP din 16 decembrie 2010 a respins apelul reclamanţilor D.A., D.E.J. şi D.J. pentru acesta din urmă, decedat pe parcursul procesului, continuată poziţia procesuală prin moştenitorii săi, R. (D.) R.I. şi D.I.
În motivarea acestei decizii s-au reţinut în esenţă următoarele:
S-a făcut verificarea situaţiei de fapt în raport de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 - lege pe care reclamanţii şi-au întemeiat contestaţia - potrivit căruia nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data verificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 solicitate conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997.
În raport de această reglementare s-a reţinut că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile aflate în una din următoarele situaţii: fie situate în extravilanul localităţii, fie situate în intravilanul localităţii, dar regimul lor juridic este reglementat de legile fondului funciar şi să fi fost solicitate pentru reconstituire potrivit acestor legi.
S-a constatat că reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 0,64 ha, prin hotărârea nr. 162 din 29 noiembrie 2002 a Comisiei judeţene Braşov de aplicare a Legii nr. 18/1991, ca urmare a cererii formulate în acest sens de contestatori.
Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001 - terenul fiind solicitat şi făcând obiectul Legii nr. 18/1991 - Tribunalul a reţinut că reclamanţii nu se mai pot prevala pentru acest teren de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de apel având în vedere îndrumările deciziei de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi în raport de motivele de apel a constatat că imobilul înscris în CF Braşov a fost dobândit la 5 ianuarie 1935 de D.A. (tatăl lui D.A. - contestatorul şi a lui D.I., pentru care au făcut contestaţie moştenitorii acestuia, D.E.J. şi D.J.).
Această proprietate a fost dezmembrată în 1973 în trei parcele înscrise în CF astfel: top 8293/1/1 la A + 2 (compus din teren de 142 m2); top 8293/1/3 la A + 3 (compus din teren de 881 m2) şi top 8293/1/3 la A + 4 (compus din teren de 2811 m2).
În ceea ce priveşte imobilul de la A+3 compus din teren în suprafaţă de 881 m.p. se constată că, a fost comasat cu alte terenuri şi trecut în CF. nr. 29615 Braşov, iar dreptul de proprietate, a fost trecut în favoarea Statului Român, ea efect al actului de expropriere.
Asupra celorlalte nr. top. 8293/1/1 în suprafaţă de 142 m.p. şi 8293/1/3, în suprafaţă de 2811 m.p. autorul reclamanţilor, numitul D.I. şi-a menţinut dreptul de proprietate.
Pentru soluţionarea notificării s-a depus un raport de expertiză topografică, efectuat de expert M.G., expertiză din care rezultă că imobilul teren în suprafaţă de 881 m.p. aflat sub top. 8293/1/2, a fost în administrarea fostei întreprinderi Poligrafice Braşov, iar în prezent se află, în proprietatea SC T. SA şi SC T.B.V. SA, iar terenurile de sub top. 8293/1/1 în suprafaţă de 142 m.p. şi top. 9293/1/3 în suprafaţă de 2811 m.p. formează în continuare, proprietatea lui D.I.
Tot în raportul de expertiză extrajudiciară s-a arătat că terenurile ce se află sub top. 8293/1/1 şi 8293/1/3, asupra cărora este proprietar tabular autorul contestatorilor, au fost preluate de fostul CAP Săcele, intrând în patrimoniul acestuia, întrucât la acea vreme s-a aflat în perimetrul comasat al acestei localităţi.
În baza acestei stări de fapt, reclamanţii au formulat cerere întemeiată pe dispoziţii Legii nr. 18/1991 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 169/1997, cerere care a fost soluţionată în sens favorabil, reconstituindu-se dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, mai mare decât cea cu care s-a intrat în CAP, respectiv, 0,64 ha şi eliberându-se astfel, Hotărârea nr. 162/2002, anexa 28, poziţia 88.
S-a apreciat că răspunsul emis de O.C.P.I. - Serviciul de cadastru Braşov - din care rezultă că potrivit evidenţelor întocmite la nivelul anilor 1970-1974, imobilul înscris în CF Braşov, figurează în intravilanul localităţii Braşov - este lipsit de relevanţă. Autorul reclamanţilor a fost deposedat de acest teren, încă din anul 1950, în baza decretului 151 şi apoi, prin decretul de expropriere din 1972 a intrat în patrimoniul CAP Săcele, în considerarea faptului că se afla în extravilan, înainte de anii 1970. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia s-a realizat în baza Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată, partea alegându-şi astfel calea de urmat, în vederea înlăturării nedreptăţii la care a fost supusă.
S-a constatat aşadar că, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză sunt aplicabile, dispoziţiile art. 8 din legea 10/2001, potrivit cărora, nu intră sub incidenţa prezentei legi, terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 167/1997, situaţie în care se află reclamanţii din prezenta cauză.
Or, terenul ce face obiectul prezentului litigiu, se afla situat în extravilan, aşa cum am arătat mai sus, pentru că la momentul deposedării, respectiv anii 1950, a fost preluat de CAP Săcele, fiind exclusă astfel ipoteza, că se afla în patrimoniul Oraşului Braşov.
3. Recursul
Reclamanţii contestatori au formulat în termen legal recurs împotriva deciziei nr. 185/2010 a Curţii de Apel Braşov invocând ca motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat aprecierea instanţei că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Recurenţii au arătat că nu li s-a eliberat Titlul de proprietate asupra terenului în echivalent fâneaţă şi nici nu au fost puşi în posesie pe acest teren, situaţie ce rezultă din adresa nr. 19286/2010 a Primăriei Municipiului Săcele.
Ca urmare ei au apreciat că, nefiind îndeplinite aceste formalităţi - cum s-a reţinut în decizia nr. 8843/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - au deschisă calea restituirii terenului în procedura Legii nr. 10/2001 iar împrejurarea că au formulat contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001 conduce la concluzia clară că au contestat incidenţa legilor fondului funciar în concordanţă cu art. 1, 6 şi 8 din Legea nr. 10/2001.
S-a arătat că în urma dezmembrărilor din 1989, terenul de 881 m2 nr. top. 8293/1 + 3 a fost înscris în proprietatea Statului, teren aflat în perimetrul CAP Săcele.
Recurenţii au criticat, ca fără relevanţă, înlăturarea de către instanţa de apel a adresei emise de O.C.P.I. Braşov - potrivit căreia în evidenţele de la nivelul anilor 1970 - 1974 imobilul înscris în CF 16495 Braşov figura în intravilanul localităţii Braşov.
De asemenea au criticat faptul că instanţa de apel a reţinut că autorul reclamanţilor a fost deposedat încă din 1950 în baza Decretul nr. 151/1950 iar la acel moment terenul a fost preluat de CAP Săcele, deşi cooperativizarea a început în anul 1962, deci în 1950 nu exista CAP Săcele.
Recurenţii au mai arătat că terenul a avut destinaţie agricolă - destinaţie care nu mai există în prezent, fiind teren intravilan în parte liber, în parte construit.
În temeiul art. 9 din Legea nr. 10/2001 s-a arătat că terenul liber indiferent în posesia cui se află se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire, liber de orice sarcini.
Recurenţii au solicitat - pentru ipoteza în care se va constata că terenul nu se poate restitui în natură - măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată sub aspectul criticilor formulate se constată că aceasta este legală şi temeinică, recursul fiind respins ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Interpretarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 dată de instanţe şi aplicarea acestuia la cazul dedus judecăţii este corectă.
Cele două categorii de imobile pentru care este exclusă de la aplicarea Legii nr. 10/2001 sunt - terenurile situate în extravilan la data deposedării proprietarului sau la data notificării precum şi cele care intră în reglementarea juridică a legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000) aceste din urmă terenuri solicitate potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1699/1997.
Împrejurarea că reclamanţilor li s-a reconstituit proprietatea pentru terenul de la top. 8293/1/3 de 881 m2 - în procedura Legii nr. 18/1991, prin hotărârea nr. 167/1997 - nu a format obiect de controversă.
Obiectul Hotărârii nr. 167/1992 a fost un teren a cărui natură a atras incidenţa Legii nr. 18/1991 potrivit art. 18 din această lege (în temeiul căreia de altfel s-a făcut o cerere de către reclamanţi) şi anume un teren care se găsea în patrimoniul cooperativei agricole Săcele.
Critica, invocată de recurenţi că prin prezenta acţiune aceştia au contestat incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001 în cauză, cu privire la terenul solicitat, faţă de împrejurarea că la data deposedării autorului lor nu se înfiinţase CAP Săcele este nefondată.
Reclamanţii sunt cei care au declanşat procedura de revendicare a terenului în discuţie în temeiul Legii nr. 18/1991 care a fost aplicată tocmai pentru că cererea se referea la un teren aflat (la data acelei cereri) în patrimoniul unei cooperative agricole de producţie, teren agricol în înţelesul art. 2 din Legea nr. 18/1991.
Situaţia de fapt şi de drept stabilită prin Hotărârea nr. 167/1997 nu a fost atacată de reclamanţi.
Împrejurarea că reclamanţii nu au intrat în posesia titlului sau terenului restituit prin hotărârea nr. 167/1997 ţine de executarea acestei hotărâri şi nu de fondul ei.
Ca urmare, în mod corect s-a apreciat că în cauză - prin intervenţia hotărârii menţionate s-a rezolvat o cerere formulată de reclamanţi pentru acelaşi teren, în procedura Legii nr. 18/1991 şi ca urmare Legea nr. 10/2001 în temeiul art. 8 este exceptată de la aplicare.
Situaţia de fapt dedusă judecăţii se înscrie în ipoteza a doua a art. 8 din Legea nr. 10/2001 şi anume regimul juridic al terenului este reglementat de Legea nr. 18/1991 şi a fost solicitat potrivit prevederilor acestei legi.
Ca urmare împrejurarea că la data preluării sau a notificării, terenul se afla sau nu în extravilanul localităţii este irelevant a fi cercetat, după ce s-a soluţionat o cerere anterioară cu privire la acesta.
Situaţia de fapt mai sus reţinută nu deschide reclamanţilor o cale de atac împotriva hotărârii nr. 167/1997 prin procedura Legii nr. 10/2001, aşa cum aceştia au lăsat să se înţeleagă că se poate interpreta prezenta acţiune.
În primul rând procedurile de contestare a măsurilor din legile speciale în această materie sunt expres prevăzute de acestea iar în al doilea rând - aşa cum s-a reţinut mai sus - Legea nr. 10/2001 este exclusă în temeiul art. 8 de la aplicare în cazul dedus judecăţii prin prezenta acţiune.
Constatând pentru considerentele arătate că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca în temeiul de recurs invocat să se modifice decizia curţii de apel, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.A., D.E.J., D.J., R.R.I., D.I. împotriva deciziei nr. 185/ AP din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3499/2012. Civil → |
|---|
