ICCJ. Decizia nr. 3439/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3439/2012
Dosar nr. 33342/3/2011
Şedinţa de la 13 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul P.C.I.A. - prin SCMDRR în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat să se dispună anularea deciziei de pensie nr. 94467 din data de 31 decembrie 2010, să se menţină drepturile de pensie stabilite prin decizia din data de 17 noiembrie 2006 emisă de intimată şi să se plătească diferenţa dintre pensia stabilită prin decizia din data de 17 noiembrie 2006 şi pensia stabilită prin decizia contestată la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei din data de 17 noiembrie 2006.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4097/2011 din 23 martie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti reţinând, în esenţă, că deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010 contestaţia se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000 şi având în vedere şi dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, precum şi faptul că se contestă o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau Casa Teritorială de Pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naţionale, s-a apreciat că competentă să soluţioneze litigiul este instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5576 din 12 iunie 2012 a apreciat că litigiul nu este de competenţa sa întrucât art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
S-a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei este Legea nouă, nr. 263/2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, constatând că instanţa competentă în soluţionarea litigiului este Tribunalul Dolj în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamantului.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj şi întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
La data de 11 februarie 2011 când reclamantul a sesizat instanţa cu anularea deciziei nr. 94467 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare ce a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, erau în vigoare dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă.
Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010 sub incidenţa căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea şi contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.
La data de 1 ianuarie 2011 când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 119/2010 nu pot ultraactiva.
În aceste condiţii, în raport de art. 725 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispoziţiile legii noi, respectiv art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor Teritoriale de Pensii sau împotriva Caselor de Pensii Sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantul, astfel că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziţii şi faptul că reclamantul are domiciliul în Craiova, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj , secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3408/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3440/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
