ICCJ. Decizia nr. 3442/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3442/2012
Dosar nr. 56425/3/2011
Şedinţa de la 13 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul H.Ş.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună constatarea caracterului politic al deportării la muncă forţată pe teritoriul URSS dispusă împotriva mamei sale H.M., în perioada 21 ianuarie 1945 - 11 octombrie 1949 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 348.000 euro reprezentând prejudiciul moral suferit, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 550 din 22 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 155 din Legea nr. 105/1992.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 857 din 2 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, a declinat competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Arad. A constatat conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionare, constatând că reclamantul şi-a ales domiciliul în Arad, astfel că în cauză competenţa teritorială este determinată de domiciliul procedural ales al reclamantului.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, reclamantul H.Ş.A. a indicat faptul că are domiciliul în Furth, Germania.
Împrejurarea că domiciliul reclamantului se află în Germania, ţară care face parte din UE, alături de România, atrage aplicabilitatea Regulamentului (CE) nr. 44 din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. Din nota de fundamentare a regulamentului (pct. II) rezultă că, normele de competenţă trebuie să prezinte un mare grad de previzibilitate şi să se întemeieze pe principiul conform căruia competenţa este determinată, în general, de domiciliul pârâtului.
Potrivit dispoziţiilor art. 148 coroborat cu art. 149 pct. 1 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, instanţele româneşti sunt competente să soluţioneze litigiile dintre o parte română şi o parte străină, dacă pârâtul are domiciliul, reşedinţa sau fondul de comerţ în România.
Totodată, potrivit art. 155 din legea menţionată, în cazul în care instanţele române sunt competente şi nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria sectorului 1 al Municipiului Bucureşti sau la Tribunalul Bucureşti.
În cauza de faţă, instanţele române au fost învestite cu judecata unui proces intervenit între reclamantul H.Ş.A., cu domiciliul în Germania şi o parte pârâtă cu sediul în România, având ca obiect o cerere formulată în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Astfel de litigii, potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de legea română [art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009] sunt date în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază reclamantul, înţelegând prin domiciliu acel element de identificare a persoanei fizice şi nu domiciliul ales la care o persoană solicită să îi fie comunicate actele de procedură.
Identificarea competenţei rationae hei şi rationae materiae se face prin raportare la domiciliul reclamantului, în înţelegerea acestuia ca element de identificare a persoanei fizice şi nu ca denumire dată adresei - domiciliu ales - pentru comunicarea actelor de procedură.
De asemenea, este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul unei persoane fizice este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală";.
Chiar dacă reclamantul şi-a indicat un domiciliu procedural ales pe raza judeţului Arad, respectiv la avocatul acestuia, acest domiciliu nu poate atrage competenţa Tribunalului Arad, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 având în vedere domiciliul stabil şi efectiv al reclamantului, iar nu domiciliul mandatarului/ avocatului acestuia sau sediul cabinetului apărătorului ales. Dacă s-ar admite determinarea competenţei în raport de domiciliul/sediul apărătorului ales sau mandatarului reclamantului s-ar ajunge la situaţia în care reclamantului i s-ar permite să aleagă instanţa la care să se judece în funcţie de baroul avocaţial din cadrul căruia îşi alege apărătorul sau în funcţie de domiciliul mandatarului.
Aşa fiind, cum domiciliul reclamantului nu este în România, ci în străinătate şi cum, pe cale de consecinţă, nu se poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul României este îndreptăţit să soluţioneze litigiul, în conformitate cu dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992, competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul R.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3443/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
