ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3652/2012
Dosar nr. 109/35/2011
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la poprire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, SC C. SRL a solicitat în contradictoriu cu AVAS Bucureşti şi SC B.T. SA Oradea, anularea ca nelegală a tuturor formelor de executare silită prin poprire pentru suma de 198,70 RON şi obligarea intimatei la restituirea acestei sume încasată nelegal la 10 ianuarie 2011. Cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa nr. 5 din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea SC C. SRL Oradea. A respins cererea de chemare în garanţie formulată de intimata AVAS Bucureşti împotriva chematei în garanţie CAS Bihor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a constatat că, contestatoarei i-a fost reţinută suma de 198,70 RON prin ordinul de plată nr. 1 din 10 ianuarie 2011 întocmit de terţul poprit SC B.T. SA, în temeiul Ordinului nr. 94 din 13 iulie 2010 al vicepreşedintelui AVAS, în a cărui anexă la nr. 408 este menţionată şi debitoarea SC C. SRL.
Contestatoarea a afirmat că a aflat de înfiinţarea popririi la data de 17 ianuarie 2011, considerând nelegală executarea silită prin poprire invocând faptul că nu a fost înştiinţată cu privire la demersurile efectuate şi nici cu privire la titlul executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea.
Instanţa a reţinut că, prin Protocolul de transfer de creanţă nr. 37 din 3 martie 2004 încheiat între CJAS Bihor şi AVAS, această din urmă instituţie a preluat o serie de creanţe bugetare în temeiul O.U.G. nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003, în scopul încasării şi virării lor la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
În speţă, titlul constatator al creanţei îl reprezintă înştiinţarea de plată nr. 1500 din 28 octombrie 2004 emisă de CJAS Bihor.
După preluarea creanţei, intimata AVAS a transmis CAS Bihor, prin Adresa nr. 5356 din 8 martie 2004, solicitarea de a afişa la sediul acesteia, somaţia colectivă pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004, în vederea declanşării procedurii de executare silită.
Această somaţie a fost afişată la sediul CAS Bihor, iar la data 27 martie 2004 în ziarul Crişana din Oradea s-a publicat invitaţia adresată agenţilor economici pentru a semna nota de constatare bilaterală în cazul celor ce au depus solicitări de a opera modificări în evidenţa CAS.
La data de 25 martie 2004, prin Adresa nr. 1326, CAS Bihor a comunicat intimatei AVAS că somaţia colectivă de plată a fost afişată în data de 15 martie 2004.
Instanţa, contrar celor afirmate de contestatoare, care a invocat drept motiv de nulitate a executării prin poprire încălcarea art. 58 din Legea nr. 51/1998 privind valorificarea activelor bancare, a constatat că sub aspectul dedus judecăţii, acest text de lege nu este incident, fiind aplicabile normele legale anterior expuse - art. 3 şi 6 din O.U.G. nr. 95/2003 - care derogă de la procedura reglementată de textul invocat.
Ca atare, nu s-a putut reţine în sarcina intimatei faptul că poprirea conturilor contestatoarei debitoare şi vărsarea sumei de către terţul poprit s-ar fi efectuat cu încălcarea prevederilor legale, atâta vreme cât din probele administrate s-a reţinut contrariul.
Pe de altă parte, afirmaţiile contestatoarei cu privire la titlul de creanţă, nu pot face obiectul analizei în cauza de faţă având în vedere că titlul este emis în materie fiscală, iar soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit titlului IX C. proc. fisc. într-o procedură specială, cu respectarea căilor de atac şi termenelor imperative prescrise de legiuitor.
Prin raportare la considerentele expuse, în temeiul textelor legale menţionate anterior, instanţa a respins ca nefondată contestaţia şi, pe cale de consecinţă, văzând prevederile art. 60 C. proc. civ., a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de către intimată. Totodată, s-a luat act că intimata şi chemata în garanţie nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, SC C. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, anularea ca nelegală a tuturor formelor de executare silită prin poprirea instituită la cererea AVAS pentru suma de 198,70 RON.
În motivarea recursului, recurenta susţine că executarea silită prin poprire pornită de AVAS este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) şi pe cele ale art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.
Totodată, recurenta susţine că executarea prin poprire este nelegală şi pentru că nu datorează intimatei suma poprită, sens în care se invocă şi dispoziţiile art. 3 şi 6 din O.U.G. nr. 95/2003.
Se mai susţine că, sentinţa recurată este întemeiată pe art. 6 alin. (21) din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căruia prin derogare de la prevederile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, executarea silită asupra tuturor bunurilor debitorilor va începe prin somaţie colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afişării somaţiei la casele de asigurări sociale de sănătate. Or, în prezenta cauză, chemata în garanţie - CAS Bihor, nu a făcut dovada afişării efective a Somaţiei colective pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004 a debitorilor transferaţi prin Protocolul nr. 37 din 3 martie 2004.
Recurenta mai arată că, pornirea executării înseşi, chiar şi în cazul creanţelor bugetare, nu este independentă de existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, aspecte care se verifică prin intermediul contestaţiei la executare, chiar şi în condiţiile în care s-a pornit o executare reglementată de acte normative speciale.
Înştiinţarea de plată nr. 1500 din 28 ianuarie 2004 emisă de CJAS Bihor nu constituie nici titlu de creanţă şi nici titlu executoriu, înştiinţarea de plată fiind un act premergător executării silite.
Recurenta invocă faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 136 alin. (5) C. fisc. titlul executoriu trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 42 alin. (1), actele de identificare şi natura sumelor datorate şi neachitate, însă aceste dispoziţii nu au fost respectate de către CJAS Bihor, şi ca atare, înştiinţarea de plată, mai sus evocată, nu constituie titlu executoriu.
De asemenea, se invocă art. 144 C. proc. fisc. conform căruia în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării, pentru ca persoana interesată să aibă posibilitatea reală de a pune în discuţie legalitatea şi temeinicia titlului de creanţă, însă aşa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar niciunul dintre acestea nu i-a fost comunicat în mod legal, sediul său fiind cu totul altul decât cel indicat în cuprinsul acestora.
Se mai susţine că, analiza transferului creanţei către AVAS a fost făcută de către instanţa anterioară numai în raport de Protocolul de transfer nr. 37 din 3 martie 2004 fără a fi luate în considerare apărările ce invocau existenţa debitului transferat.
În aceeaşi ordine de idei, s-a considerat că soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit Titlului IX C. proc. fisc., printr-o procedură specială, cu respectarea căilor de atac şi a termenelor imperative prescrise de legiuitor, însă, instanţa a omis faptul că era învestită a soluţiona o contestaţie la executare care permite examinarea fondului contestaţiei şi nu doar a chestiunilor formale care ţin de emiterea formelor de executare.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă faptul că executarea silită prin poprire care formează obiectul prezentei contestaţii la executare, are la bază creanţa preluată de AVAS Bucureşti de la CJAS Bihor, în temeiul O.U.G. nr. 95/2003, prin Protocolul de transfer de creanţă nr. 37 din 3 martie 2004.
Analizând critica recurentei vizând nelegalitatea executării silite pornită de AVAS Bucureşti prin încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) şi art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 se constată că este nefondată, având în vedere că, aşa cum corect a reţinut şi instanţa anterioară, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 3 şi 6 din O.U.G. nr. 95/2003, norme legale ce derogă de la procedura reglementată de art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.
Astfel, se constată că instanţa de fond corect a reţinut, în sentinţa atacată, că titlul constatator al creanţei îl reprezintă Înştiinţarea de plată nr. 1500 din 28 ianuarie 2004 emisă de CJAS Bihor şi că, SC C. SRL a fost notificată cu înştiinţarea de plată a creanţei de 198,70 RON prin Adresa nr. 5356 din 8 martie 2004 transmisă de AVAS către CJAS Bihor, la care a fost ataşată somaţia colectivă pentru plată nr. 4944 din 4 martie 2004, ce a fost afişată la data de 15 martie 2004 la sediul CAS Bihor potrivit Adresei nr. 1326 din 25 martie 2004.
Cât priveşte argumentele recurentei referitoare la titlul de creanţă se constată că nu pot fi analizate, întrucât cum corect a reţinut şi instanţa de fond, titlul ce face obiectul prezentului litigiu este emis în materie fiscală, iar soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale se face potrivit Titlului IX C. proc. fisc., într-o procedură specială.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenta SC C. SRL Oradea împotriva Sentinţei nr. 5 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C. SRL Oradea împotriva Sentinţei nr. 5 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2012. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 3654/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
