ICCJ. Decizia nr. 611/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 611/2012
Dosar nr.1583/1/2011
Şedinţa publică din 03 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 245A din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant S.M. împotriva sentinţei civile nr. 526 din 07 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi SC I.C.M.E. SA şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; a desfiinţat sentinţa apelată în parte şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea capătului de cerere care priveşte anularea brevetului de invenţii 115311 retipărit în raport de prevederile Regulilor nr. 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f), 15 alin. (2) lit. a) din HG nr. 152/1992, respectiv art. 44 şi art. 60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) şi (2) din HG nr. 152/1992 şi a păstrat dispoziţiile privind admiterea excepţiilor autorităţii de lucru judecat pentru celelalte cauze de nulitate a BI 115311 retipărit şi inadmisibilităţii capetelor 1 şi 3 ale cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 30 iunie 2006, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
1. anularea Brevetului de Invenţie 115311 retipărit „Inductor rotativ de maşină electrică, cu magneţi permanenţi şi circuit magnetic variabil”, obţinut în urma revocării parţiale de către O.S.I.M. a B.I. 115311 iniţial, motivat de faptul că obiectul invenţiei nu este un inductor, ci un dispozitiv centrifugal şi de faptul că s-a făcut o greşită aplicare a regulii 37 alin. (6) din HG nr. 152/1992;
2. anularea Brevetului de Invenţie 115311 iniţial, motivat de nerespectarea condiţiilor pentru existenţa unei invenţii brevetabile conform art. 7-11 din Legea nr. 64/1991 combinat cu regula 10
3. reformularea corectă şi repunerea în drepturi a conţinutului descrierii şi revendicărilor făcute pe baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992, îngrădit cu scopul vădit ca soluţia invenţiei să fie atribuită CBI 97-01050.
La data de 26 septembrie 2006 s-a dispus introducerea în cauză a S.C. I.C.P.E. I.C.M.E. SA Bucureşti în calitate de pârât.
La data de 23 ianuarie 2007 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului 3 din cerere (privind reformularea corectă şi repunerea în drepturi a conţinutului descrierii şi revendicărilor CBI 92-01024 din 23 iulie 1992). S-a constatat că cererea de eliberare a brevetului a fost urmată de eliberarea brevetului de invenţie, iar titularul S.M. a uzat şi de calea contestaţiei împotriva hotărârii de acordare a brevetului, precum şi de calea recursului împotriva hotărârii Comisiei de Reexaminare, soluţionat prin respingerea sa în cadrul dosarului nr. 6422/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 601 pronunţată la data de 1 aprilie 2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 24034/3/2006, a fost respinsă cererea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect, constatându-se că titularul Bl 115311 a fost decăzut din drepturile ce decurg din brevet ca urmare a neplăţii taxelor de menţinere în vigoare a brevetului pentru perioada 1997 - 2008.
Prin Decizia civilă nr. 43 pronunţată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate, dispunându-se desfiinţarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în considerarea următoarelor motive:
Nu sunt întemeiate criticile apelantului formulate împotriva încheierii din 23 ianuarie 2007, prin care a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului 3 din cererea de chemare în judecată, deoarece tribunalul a reţinut în mod legal că nu este competent să soluţioneze în primă instanţă o cerere având ca obiect solicitări de felul celor conţinute în capătul 3 de cerere - reformularea corectă şi repunerea în drepturi a conţinutului descrierii şi revendicărilor făcute pe baza figurilor 1 - 9 a CBI 92-01024 din 23 iulie 1992
Sunt întemeiate motivele de apel privind respingerea celorlalte capete de cerere ca rămase fără obiect, întrucât cererea reclamantului are ca obiect anularea BI 115311 pentru neîndeplinirea condiţiilor legale la data înregistrării, cererea fiind formulată înainte de expirarea termenului limită pentru solicitarea revalidării brevetului, iar sancţiunea decăderii (reţinută de prima instanţă în motivare) produce efecte numai pentru viitor, de la publicarea în BOPI, spre deosebire de anulare, care produce efecte retroactive. Or, între data de depozit şi data pierderii valabilităţii, reclamantul se poate pretinde vătămat, sub rezerva dovedirii pretenţiilor sale.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 526 din 07 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia autorităţii cu privire la capătul 1 de cerere, având ca obiect anularea brevetului de invenţie 115311 retipărit şi a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat; a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 2 de cerere, având ca obiect anularea brevetului de invenţie 115311 iniţial, şi a respins cererea formulată de S.M. în contradictoriu cu pârâţii S.C. I.C.M.E. S.A., şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, pentru acest motiv;a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului de administrare a probelor în justificarea interesului pe capătul 1 de cerere şi a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului I.C.P.E. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Decizia civilă nr. 43 pronunţată la data de 24 februarie 2009 de Curtea de Apel Bucureşti în ciclul procesual anterior, care a confirmat inadmisibilitatea capătului 3 de cerere, nu a făcut obiectul unui recurs, astfel încât problema de drept dezlegată se impune cu autoritate de lucru judecat.
Asupra autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1352 pronunţată la data de 19 septembrie 2001 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III - a civilă, în dosarul nr. 6954/2000 cu privire la capătul 1 de cerere având ca obiect BI 115311 retipărit, s-a constatat că brevetul iniţial a făcut obiectul unei cereri de revocare din partea reclamantului, urmată de o Hotărâre a Comisiei de reexaminare care a dispus modificarea revendicărilor şi retipărirea brevetului, iar împotriva acestei hotărâri, reclamantul a uzat şi de calea recursului soluţionat prin sentinţa menţionată.
În raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., analizând condiţiile impuse de norma generală, tribunalul a constatat că cererea de faţă este identică (din punct de vedere al părţilor, obiectului şi cauzei) cu cererea ce a fost soluţionată în mod irevocabil prin sentinţa nr. 1352/2000. Astfel, prin acea hotărâre (în cadrul procedurii judiciare reglementate la acel moment de Legea nr. 64/1991), a fost respins recursul reclamantului împotriva Hotărârii Comisiei de Reexaminare a O.S.I.M. nr. 211 din 12 septembrie 2000, litigiul desfăşurându-se între aceleaşi părţi ca şi cel de faţă. Faptul că procedura judiciară a fost ulterior reglementată de legiuitor diferit nu face ca cele două cereri să aibă un obiect diferit, importantă fiind identitatea de cauză a cererilor.
Sub aspectul cauzei, tribunalul a constatat că atât în cauza de faţă, cât şi în cea soluţionată anterior pretenţiile reclamantului au privit lipsa de noutate şi de caracter inventiv a BI 115311 după admiterea în parte a cererii sale de revocare prin Hotărârea nr. 211/2000.
Asupra excepţiei inadmisibilităţii capătului 2 de cerere având ca obiect anularea BI 115311 iniţial, tribunalul a constatat că reclamantul avea la dispoziţie o altă cale procedurală de atac a acestui brevet - cererea de revocare, cale pe care reclamantul a şi folosit-o obţinând o hotărâre de admitere în parte - Hotărârea nr. 211/2000. Ca urmare a soluţiei adoptate de Comisia de Reexaminare a O.S.I.M. care a impus reformularea unei revendicări, precum şi ca urmare a conformării pârâtei, s-a dispus retipărirea BI 115311, astfel încât în momentul de faţă singurul BI este cel retipărit.
Asupra apelului declarat în cauză de către reclamant, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
După cum a constatat în mod corect prima instanţă, în cadrul procedurii anterioare de revocare declanşată de apelantul reclamant, finalizată prin sentinţa civilă nr. 1352 pronunţată la data de 19 septembrie 2001 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 6954/2000, a fost analizată de instanţa de recurs existenţa condiţiilor de brevetabilitate raportat la anterioritatea pretinsă de recurentul de atunci, dată de propria cerere de brevet, nr. 92-01024.
De asemenea, neregularităţile privitoare la hotărârea nr. 211/2000 a Comisiei de Reexaminare din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci erau susceptibile de evaluare în procedura specială a recursului, de care a uzat atunci apelantul reclamant.
Prin urmare, s-a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă în aceste limite existenţa autorităţii de lucru judecat.
Din examinarea conţinutului cererii cu care reclamantul a învestit instanţa în cauza de faţă rezultă însă că acesta a mai invocat şi nulitatea pentru lipsa corespondenţei între titlul dat invenţiei şi soluţia produsului brevetat (fila 6 din cererea introductivă), cu consecinţa, în opinia sa, a încălcării Regulilor 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f), 15 alin. (2) lit. a) din HG nr. 152/1992, respectiv art. 44 şi art. 60 din Legea nr. 64/1991 combinate cu regulile 7 alin. (1) şi (2) din HG nr. 152/1992.
Aceste aspecte nu au fost invocate în prima procedură desfăşurată în privinţa brevetului ce face obiectul primului capăt al prezentei acţiuni şi, în consecinţă, pentru aceste motive de nevalabilitate a brevetului nu erau întrunite cerinţele autorităţii de lucru judecat.
În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect anularea brevetului 115311 iniţial, curtea a constatat că excepţia inadmisibilităţii a fost în mod corect admisă, însă a considerat că altele erau argumentele care fundamentau în mod legal o astfel de soluţie, motiv pentru care, păstrând soluţia, a substituit considerentele.
Astfel, cele două căi de atac ce pot fi formulate împotriva unui brevet de invenţie, respectiv cererea de revocare în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1991 la acel moment şi cererea în anularea brevetului - ambele pentru motive ce ţin de valabilitatea acestuia, nu se exclud reciproc, iar folosirea procedurii de revocare nu implică inadmisibilitatea unei acţiuni în anulare.
Pe de altă parte însă, cum a reţinut şi prima instanţă, urmare a procedurii de revocare iniţiate, s-a dispus revocarea parţială a brevetului iniţial şi reformularea uneia dintre revendicările solicitantului, fiind apoi emis brevetul cu acelaşi număr intitulat „retipărit”.
Or, ca efect al revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul iniţial nu mai are o existenţă de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu mai produce efecte juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei acţiuni în anulare, a cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice a unui act juridic aflat în circuitul civil.
În raport de aceste consideraţii, curtea a reţinut că în mod corect a respins tribunalul ca inadmisibil capătul al doilea al cererii.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt al cererii, cum judicios s-a constatat, inadmisibilitatea acestuia a fost statuată în ciclul procesual anterior când prima instanţă a procedat ca atare, iar instanţa de apel, prin hotărâre irevocabilă prin nerecurare, a menţinut această dispoziţie, validând măsura respingerii sale ca inadmisibil. Prin urmare, nicio discuţie nu mai poate avea loc în această etapă a procesului sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.M. şi pârâta S.C. I.C.P.E. - I.C.M.E. S.A.
În motivarea criticilor formulate, reclamantul S.M. a arătat următoarele:
1. În mod greşit s-a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat.
a. Din examinarea conţinutului cererii cu care reclamantul a investit instanţa în cauza de faţă rezultă că acesta a mai invocat, diferit de primul dosar, nulitatea pentru lipsa corespondenţei între titlul dat invenţiei şi soluţia produsului brevetat, cu consecinţa încălcării Regulilor 24, 13 alin. (1) lit. a), d), f) 15 alin. (2) lit. a) din HG nr. 152/1992, respectiv art. 44 şi art. 60 din Legea nr. 64/1999 combinate cu regulile 7 alin. (1) şi (2) din HG nr. 152/1992.
b. Argumentul în sensul că în primul litigiu s-a invocat neregularitatea aceluiaşi brevet de invenţie, respectiv BI 115311 retipărit, nu corespunde realităţii pentru că, conform legii, acesta nu putea avea ca obiect un brevet de invenţie ci o Hotărâre, prin care se acordă un brevet de invenţie [art. 56 alin. 1 şi alin. (2) din Legea 64/1991 iniţială, sau art. 54 alin. (1) şi alin. (2) din Legea 64/1991 republicată].
Cererea de revocare a Hotărârii 6/219 din 30 noiembrie 1999 a fost soluţionată de Comisia de Reexaminare invenţii a O.S.I.M. care s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 211 din 12 septembrie 2000, împotriva căreia a înaintat recurs, soluţionat prin sentinţa nr. 1352 din 19 septembrie 2001, rămasă definitivă.
Procedura de brevetare a fost astfel suspendată în perioada 12 septembrie 2000 - 19 septembrie 2001, însă O.S.I.M. nu a aşteptat Decizia instanţei de judecată din 19 septembrie 2001 şi a emis în perioada de suspendare o nouă Hotărâre 6/180 la data 31 octombrie 2000 şi înregistrată la 17 ianuarie 2001 care nu a fost comunicată şi nici publicată.
Această hotărâre nu avea cum să o atace pentru că nu a existat nicio posibilitate legală, fiindu-i îngrădit acest drept prin nepublicarea acestei hotărâri, care însă producea efecte juridice faţă de brevetul invocat Bl 115311 retipărit.
Hotărârea 6/180 a fost făcută cunoscută pentru prima oară în dosarul civil 24034/3/2006, făcând obiectul cererii de chemare în judecata ce a fost depusă la registratura Tribunalului la data de 30 iunie 2006.Prin această Hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000 s-a acordat BI 115311 retipărit, faţă de care a formulat cererea pentru prima dată.
În conformitate cu Regula 38(3), O.S.I.M., în termen de 3 luni de la data la care hotărârea de acordare a brevetului a rămas definitivă (sentinţa civilă 1352 din 19 septembrie 2001) tipăreşte descrierea, revendicările şi desenele în fascicul şi eliberează Brevetul de Invenţie titularului.
Rezultă că Bl 115311 retipărit a fost dat la tipărit şi eliberat la data de 19 decembrie 2001, la care nu putea face obiectul dosarului civil 6954/2000, conform sentinţei civile 1352 din 19 septembrie 2001, pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat.
Astfel, numai după data de 19 septembrie 2001 I.C.P.E. putea reformula revendicarea 1, iar O.S.I.M. putea emite o Hotărâre de acordare a unui brevet 11531 1 retipărit, în condiţiile respectării Legii 64/1991.
Ceea ce a ignorat instanţa de apel este că Hotărârea 6/180 din 31 octombrie 2000 prin care s-a acordat a B1 115311 retipărit a fost emisă, datată şi înregistrată în perioada de suspendare a oricărei proceduri de brevetare, ambele devenind în opinia sa nule şi astfel nu se poate aprecia că ar exista vreo identitate de obiect şi cauză .
Nu s-a constatat că în urma reformulării revendicării I, deci prin aşa zisa restrângere a domeniului de protecţie, în urma hotărârii pronunţate în primul litigiu, elementele în divergenţă nu au fost înlăturate. S-au detaliat în cadrul criticii argumentele care o susţin.
2. S-a reţinut în mod greşit inadmisibilitatea capătului 2, iar instanţa de apel contrazice argumentele instanţei de fond şi creează chiar o argumentare contrară în raport de temeiurile de drept invocate.
În perioada 10 iunie 1997 -030 august 2006 a existat un singur BI 115311 iniţial,a cărui anulare a solicitat, supunând-o atenţiei instanţei în dosarul nr. 24034/3/2006, publicarea decăderii fiind făcută la 30 august 2006 .
A solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului 2 de cerere pe alte argumente neluate în considerare de instanţă, deoarece nu putea exista legal în perioada de suspendare nicio hotărâre 6/180 din 31 octombrie 2000.
O.S.I.M. a publicat decăderea din drepturi a I.C.P.E. asupra BI 115311 iniţial abia în BOPI 8/2006, ceea ce demonstrează ori încălcarea şi a art. 47 alin. (2) combinat cu Reg. 38 (1-5), ori că o altă entitate a achitat taxele de menţinere în vigoare a acestui brevet şi în acest caz nu se poate aprecia că şi acest capăt al cererii devine inadmisibil.
În motivarea recursului formulat, pârâtul S.C. IPE - I.C.M.E. SA a arătat următoarele:
1. Analizând în paralel revendicările brevetului de invenţie nr. 115311 cu C.B.I. nr. 92-01024/1992, aparţinând lui S.M., expertul a concluzionat că brevetul nu conţine în partea caracteristică a revendicărilor nimic din CBI nr. 92-01024/1992, astfel că acesta nu constituie o anterioritate distrugătoare de noutate sau de activitate inventivă pentru brevetul de invenţie nr. 115311/1997.
2. La dosar se află Decizia civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunţată într-un litigiu cu acelaşi obiect cu cel de al treilea capăt de cerere din prezenta acţiune. Rezultă că şi pentru acest capăt de cerere există autoritate de lucru judecat în Decizia civilă nr. 1532 din 01 februarie 2002 pronunţată de TMB, secţia a V-a, în dosarul nr. 6422/2001, întrucât în prezentul litigiu se tinde prin capătul 3 din cerere la rejudecarea aceleiaşi cereri între aceleaşi părţi.
3.Decizia civilă nr. 43 A din 24 februarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX, în primul ciclu procesual al cauzei este în totală contradicţie cu prevederile Legii nr. 64/1991, care susţin decăderea de la data neplăţii şi nu de la data publicării, detaliindu-se argumentele susţinute în acest sens şi invocându-se nulitatea absolută a deciziei nr. 43 A din 24 februarie 2009 ca fiind dată cu încălcarea legii.
4. Anularea unui brevet se poate face numai în raport cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 64/1991, valabilă în 1997 şi numai atunci când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenţie nr. 97-01050 din 10 iunie 1997 nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile, aşa cum sunt acestea detaliate în art. 7, art. 8, art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 64/1991.
Rezultă că anularea unui brevet de invenţie pentru motivul reţinut de instanţa de apel a fi invocat în plus faţă de primul litigiu nu poate constitui temei pentru anularea unui brevet de invenţie, o astfel de dispoziţie a instanţei de judecată fiind inadmisibilă, întrucât reprezintă un adaos la o lege specială, care nu este în puterea Curţii de Apel Bucureşti.
5. În condiţiile în care un brevet nu este valabil,deoarece titularul a fost decăzut din drepturi începând cu data de 11 iunie 1997, acesta nu poate crea niciun fel de drepturi pentru titular, nici vătămări de orice natură pentru terţi, iar în raport de aceste aspecte invocă excepţia lipsei de interes a reclamantului S.M. în raport cu cererea lui de anulare a unui brevet de invenţie retipărit, numai pentru motivul că unui terţ nu-i place titlul brevetului, indiferent ce titlu ar purta el.
Analizând Decizia în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Cu privire la recursul formulat de reclamant.
1. Motivul de recurs referitor la modul de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
a. Prima critică formulată nu este întemeiată faţă de modul de dispunere al instanţei de apel cu privire la aspectele apreciate ca nefiind supuse controlului instanţei în dosarul anterior.
b. Potrivit art. 56 din Legea nr. 64/1991, în forma în vigoare la data declanşării primului litigiu, orice persoană interesată are dreptul să ceară în scris şi motivat, la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, revocarea în tot sau în parte a hotărârii de acordare a brevetului de invenţie, în termen de 6 luni de la publicare, dacă nu este îndeplinită cel puţin una din condiţiile prevăzute la art. 7-11, în vreme ce art. 42 prevedea că brevetul de invenţie eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii de brevet de invenţie, nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile, această din urmă cerere putându-se face tot cursul duratei de valabilitate a brevetului şi se judecă de către Tribunalul municipiului Bucureşti.
Aceste dispoziţii procedurale se regăsesc şi în urma modificărilor legislative intervenite, iar la data declanşării prezentului litigiu erau reglementate de art. 54 şi art. 40 din lege.
Cu privire la aceste căi de atac din materia invenţiilor, instanţa de apel a reţinut că deşi ambele pot fi formulate pentru motive ce ţin de valabilitatea acestuia, acestea nu se exclud reciproc, iar folosirea procedurii de revocare nu implică inadmisibilitatea unei acţiuni în anulare. Numai că, cu referire la aspecte considerate ca fiind dezlegate în primul litigiu, se reţine că operează în cauză autoritatea de lucru judecat.
Potrivit art. 1201 C. civ., în vigoare la data soluţionării cauzei, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Tripla identitate impusă de norma legală nu se regăseşte în cauză pentru a fi atrasă autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care, fără a intra în detalii cu privire la toate elementele de verificat, obiectul celor două căi de atac este diferit.
În aceste condiţii, se constată că atât prima instanţă cât şi cea de apel au soluţionat în mod greşit pe excepţia autorităţii de lucru judecat cererea privind anularea brevetului de invenţie retipărit, ceea ce atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. C. proc. civ.
2. În ceea ce priveşte modul de soluţionare a celui de al doilea capăt de cerere, respectiv prin constatarea inadmisibilităţii, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ceea ce face să nu fie fondat acest motiv de recurs, ce se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
După cum rezultă din motivarea deciziei de apel, instanţa a complinit motivarea din sentinţă, reţinând că, efect al revocării sale prin Hotărârea nr. 211/2000, brevetul iniţial nu mai are o existenţă de sine stătătoare, iar revendicarea amendată nu mai produce efecte juridice, astfel că nu se mai justifică demersul unei acţiuni în anulare, a cărei finalitate este tocmai lipsirea de efecte juridice a unui act juridic aflat în circuitul civil.
Instanţa de apel a analizat inadmisibilitatea sub un alt aspect decât cel invocat de către reclamantul recurent prin cererea de recurs, care are în vedere menţinerea brevetului iniţial până la data publicării decăderii. Or, nu acest aspect de validitate a brevetului iniţial a fost avut în vedere de instanţă, după cum rezultă din considerentele sus redate.
Aspectul invocat de reclamantul recurent, în sensul că brevetul retipărit nu ar avea o existenţă valabilă faţă de modul de derulare a procedurii prin care a acesta a fost eliberat, nu revalidează automat brevetul iniţial, ci numai poate afecta valabilitatea celui retipărit - urmând a fi avut în vedere de instanţă la rejudecare, dacă se încadrează în cadrul procesual al litigiului de faţă. În condiţiile în care brevetul iniţial a fost retipărit în urma procedurii derulate anterior, după cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, brevetul iniţial este lipsit de efecte juridice.
Celelalte aspecte invocate în cadrul motivului, referitoare la neregulile din procedura decăderii din drepturi a titularului de brevet exced cadrul procesual al litigiului faţă de cele arătate mai sus.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă.
1.Faţă de cele reţinute mai sus asupra recursului declarat de reclamant este neîntemeiată prima critică recurs.
2. În ceea ce priveşte cel de-al treilea capăt al cererii, instanţa de apel a reţinut că în mod judicios s-a constatat de prima instanţă inadmisibilitatea acestuia, faţă de modul de statuare în ciclul procesual anterior când prima instanţă a procedat ca atare, iar instanţa de apel, prin hotărâre irevocabilă prin nerecurare, a menţinut această dispoziţie, validând măsura respingerii sale ca inadmisibil. Prin urmare, nicio discuţie nu mai poate avea loc în această etapă a procesului sub acest aspect.
Faţă de aceste considerente, necontestate, critica de recurs nu poate fi primită.
3. Criticile formulate privind Decizia de apel pronunţată în primul ciclu procesual nu pot face obiect de analiză în faţa instanţei de recurs, întrucât prin nedeclararea recursului aceasta a devenit irevocabilă şi se bucură de putere de lucru judecat, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
4. Legalitatea motivelor de nulitate invocate în cauză nu poate fi analizată pentru prima dată de instanţa de recurs, acestea nefiind cercetate de niciuna dintre instanţe, deoarece în caz contrar se pune problema privării părţii de grade de jurisdicţie şi de dreptul la un proces echitabil recunoscut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale ale individului.
5. Nici ultima critică de recurs nu poate fi primită faţă de cele reţinute mai sus cu referire la motivul pentru care nu s-a dat eficienţă primului brevet .
Faţă de motivul de recurs apreciat ca fiind fondat, formulat de către reclamant, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 304 pct. 9, art. 312 şi art. 297 alin. (1) C. proc. civ., dispunând admiterea recursului declarat de reclamant şi modificarea în parte a deciziei, în sensul desfiinţării în parte a sentinţei şi trimiterii cauzei pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului retipărit la prima instanţă. Se vor păstra totodată celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Cu aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei civile nr. 245.A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Modifică în parte Decizia, în sensul că:
Desfiinţează în parte sentinţa şi trimite cauza pentru rejudecarea cererii de anulare a brevetului retipărit.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC. I.C.P.E. - I.C.M.E. SA împotriva deciziei civile nr. 245.A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4579/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
